După o perioadă în care a trebuit să mă adaptez la „rigorile” de spaţiu mediatic ale campaniei electorale, revenirea la cele 40 de rânduri este, fără îndoială, o plăcere. Nu au fost niciodată 40. Este greu să gândeşti sau să scrii circumscris într-un şablon, însă a fost întotdeauna îngăduinţă din partea editorului.
De aceea, la început de „revenire”, mulţumirea adresată celor care au suportat inadecvarea la spaţiul consacrat rubricii este firească. Aşadar, dragii mei colaboratori, vă mulţumesc că aţi suportat deranjul provocat de dificultatea încadrării într-un spaţiu mult prea strict şi aţi acceptat „negocierea” acestuia.
Mulţumiri pentru răspunsul activ la ciclul de editoriale din perioada anterioară campaniei electorale, pentru aprecierile şi criticile curente merită, de asemenea, cititorii. Într-o lume atât de verbală, în care emitem, conform unor studii, într-o singură zi atâtea cuvinte încât putem umple aproximativ 400 de pagini scrise, aplecarea asupra unui text denotă o graţie sufletească şi intelectuală profundă.
O atitudine activă a fost stimulată şi de prezenţa cotidianului OPINIA în spaţiul virtual. Acesta oferă mult mai mult !
Posibilitatea reacţiei rapide, a exprimării impresiilor de moment, iar aplecarea asupra unui text şi transmiterea feedback–lui este iarăşi un act de întreţinere a relaţiei cu cititorul. Orice autor simte bucuria întâlnirii cu o apreciere pozitivă sau cu critica „constructivă”. E drept că prin subsol mai sunt şi unii care bat câmpii, dar la aşa varietate a formelor de relief în spaţiul nostru public nu-i de mirare că există şi personaje camuflate sub „onorabile nume de cod” care au o sudalmă sau o atitudine paralelă cu textul, indiferent de subiect; dar dacă chiar Bunul Dumnezeu răsare soarele şi pentru cei buni şi pentru cei răi, îi îngăduim şi noi. O vorbă românească spune că omul nu poate sări peste umbra lui. Ca atare, într-o grădină atât de mare nu poţi să nu rabzi, măcar pentru diversitate, şi niscaiva bălării cu păreri care au umbre mici şi salturi pe măsură.
Privilegiul şi plăcerea scrisului nu pot fi, însă, inhibate de asemenea atitudini, din contră, presupun continuitate. Părerile mizere sunt semnul clar al unor adevăruri care deranjează, iar oamenii „slabi de cuget” sunt încurcaţi şi nu motivaţi de adevăr, deoarece nu-i interesează decât „adevărul” propriu.
Aşadar, „revenirea” este o plăcere, dar şi un act de mulţumire adresat tuturor celor care s-au aplecat asupra unor texte ce au avut ca scop comunicarea prin scris, căci, vorba latinului, „verba volant, scripta manent”.
Paul NEGOIŢĂ
http://www.opiniabuzau.ro/index.php/component/content/article?id=13876
