Le moustachu sau tratament împotriva melancoliei

 Am plecat spre America. Plăcerea lecturii înatâtea ore de călătorie nu poate fi înlocuita de o altă tentație oferită de ospitalitateacompaniilor aeriene. Mi-am luat provizii literare și mi-am făcut o prioritare a ceea ce urma sa citesc. Aveam datorii serioase fata decâteva volume colectate la ultima vizita prin librarii. Odată trecut prin zona de verificare a bagajelor și documentelor  ispita scotocirii printre cărți s-a abătut iarăși asupra mea, mai cu seama ca la aproape fiecare plecare m-am alimentat cu lucrări bune de pe Otopeni. Și de data aceasta am găsit apariții editorial interesante. Una dintre ele aparține scriitorului latino-american Gabriel Garcia Marquez și se intitulează Călătorind prin Europa de Est. Auzisem despre aceasta colecție cu scrieri de început ale câștigătorului premiului Nobel pentru literatură. Așadar, tema și numele scriitorului constituiau motiv de lectura.
Asa cum era de așteptat, volumul este ușor de parcurs, nu are semnalmentele unei capodopere, însa, pentru un est-european are relevanta. Romania nu afăcut parte din periplul jurnalistic al autorului. Este amintita o singura data,în legătură cu exilul forțat al lui Imre Nagy, în vremea regimului Kadar din Ungaria.
    Lectura acestui volum a căpătat totuși un farmec aparte, deoarece, în timpul zborului erau transmise știri din Romania, imagini nefericite,  însoțite de mici lupte de strada, desfășurate în piața Victoriei. Părțile beligerante: guvernul PSD și manifestanții societății civile. Mărul discordiei: incalificabilul gest politic de dezincriminare a unor fapte de corupție și încercarea de grațiere a unor politicieni închiși pentru asemenea infracțiuni. Dacă acestea au fost faptele, ceea ce i-a supărat pe romani a fost sfidarea, trișul unor oameni cărora le-a fost delegata puterea publica, în baza unor promisiuni fabuloase de creștere a nivelului de trai și, care, la scurt timp, au demonstrat ca aveau un alt scop: sa pună mana pe cheile temnițelor și sa creeze mediul legislativ care sa nu-I mai constrângă la conduite legale, dar incorecte politicii lor.
Rulau pe ecranele de știri americane imagini cu protestatarii, dar si imagini cu cei doi prea- nevinovați politicieni, care, apăreau ca într-un film mut  de jale și umor simultan. Ba semănau cu Suca si Nea’ Marin, rătăciți printre penele lui Donald Trump, ba aduceau a figuri de gangsteri.
     Intrarea celor două personaje, Dragnea și Grindeanu pe ecranul televiziunilor americane avea corespondență cu lectura mea din Marquez. Eram la pagina 121, la capitolul  In mausoleul din Piata Rosie Stalin dormea fără remușcări, iar textul la care ajunsesem cuprindea un  dialog între o rusoaică și autoru, curgând astfel:
      “ Considera ca edificarea socialismului este un eșec în Uniunea Sovietica (…). Franco a întrebat -o cine este răspunzător pentru aceasta. Ea s-a aplecat către noi cu un zambet de beatitudine si ne-a zis:
–          Le moustachu
Adică “Mustăciosul”. Toată seara ne-a vorbit despre Stalin cu aceasta porecla, fără sa-l numea nici măcar o data, fără cea mai mica urma de considerație, fără sa-I recunoască nici un merit”
În piesa deriziunii noastre naționalele juca tot un mustăcios. Condamnat pentru manipularea voturilor se apropie de Stalin, care a lăsat memoriei politice cuvintele ” nu contează cine votează, ci contează cine numără voturile”. Sigur, PSD –ul a practicat,iar eu am simțit pe propria-mi piele efectele coruperii votului, însa Romania trebuie sa aibă alta soartă. Nu ne putem întoarce cu fața spre trecut. Romanii prezenți în piețe o spun răspicat. Au fost minunați! Au avut reacție demnă. Mișcările de stradă și luciditatea ultimelor zile sunt dovada ca, oricâtă propaganda fac televiziunile corupte de politicieni, poporul român poate fi amețit uneori, derutat alteori, dar nu este niciodată rătăcit. Știe ce vrea și poate sa impună ce-I trebuie.
Pentru cei care cred în minunile demagogiei și ignoră ipocrizia politica, filele cărții lui Gabriel Garcia Marquez pot fi un tratament împotriva melancoliei sau uitării. Plecat cu intenții bune dincolo de Cortina de fier – asa cum a plecat prin lumea sovietică și Panait Istrati în Rusia – a înțeles și a relatat starea anosta și neferică a unei lumi izolate, în care, deși proletarii erau teoretic la putere o duceau cel mai greu. Cartea este un tratament împotriva uitării vremurilor pe care le-a parcurs și țara noastră. Din păcate, mai sunt și tineri care au votat un PSD continuator al trecutului  la ultimile alegeri. Au fost marcați de o nostalgie fără temei, o nostalgie a unui timp pe care nu l-au trăit și nu s-ar fi bucurat sa-l trăiască; asa cum sunt destui bunici de-ai lor care suferă de nostalgia fără memorie, uitând, în fapt, lumea apăsătoare în care și-au consumat cei mai frumoși ani ai tinereții.
Din nefericire unda trecutului se abate peste noi, iar ceea ce se întâmplă astăzi este rezultatul unor erupții ale trecutului în subconștientul social. Aceste manifestări sunt bine speculate de diverși indivizi, fie de stânga, fie de dreapta și încâlcesc și mai rău viata și viitorul, încercând sa deconecteze Romania de la marea familie europeana.
Am inclus în ciclul Profeții literare și cartea Călătorii prin Europa de Est fără a exemplifica cu citate ample. Pentru cei care doriți sa călătoriți informațional în trecut aveți posibilitatea sa o faceți reconstruind mental atmosfera unei societăți anoste, cu multe frustrări și nevroze, cu sărăcie, minciuna și ipocrizie prin ochii și scrisul lui Gabriel Garcia Marquez.

Paul Iulius Negoiță
                                                                                 Profeții literare

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook