România zilelor noastre cunoaşte o luptă politică teribilă pentru păstrarea Uniunii Democrate Maghiare la guvernare. Aspectele critice referitoare la prezenţa atât de „activă” a reprezentanţilor maghiarimii în actul de guvernare nu are caracter anti-etnic. Nu avem nimic cu maghiarii ca popor. Sunt asemenea nouă. Trăiesc alături de noi. Muncesc împreună cu noi.
Nici dreptul de a avea reprezentaţi, mai mulţi decât celelalte etnii, nu este contestabil, deşi, din punct de vedere constituţional, funcţionarea unui partid bazat pe abordări etnice denotă anumite insuficienţe legislative. Fiecare trebuie să se simtă reprezentat, iar maghiarii din România au acest drept. Plătesc impozite şi taxe, susţinând administraţia publică.
De asemenea, ar fi nedrept să nu recunoaştem că, din punct de vedere al valorii intelectuale, reprezentanţii maghiarimii sunt, în multe cazuri, exemple. Într-o primă concluzie, actul de reprezentare etnică pe care liderii politici U.D.M.R. îl exercită în cadrul puterii legislative a devenit cutumiar sub această formă şi este firesc.
Aleşii U.D.M.R, însă, nu s-a mulţumit niciodată doar cu actul reprezentării etnice parlamentare. Şi-au dorit participarea la guvernare. Dorinţa lor este iarăşi firească, dintr-o perspectivă proprie, însă lupta fiecărui partid, care are şansa guvernării, de a le face lor, reprezentanţilor partidului maghiarilor, prima ofertă politică, este nefirească. U.D.M.R. este o structură hibridă, fără filozofie politică, fără orientare doctrinară, ci doar cu o viziune zonală şi etnică. În aceste condiţii, compromisul politic făcut de majoritatea alianţelor şi partidelor din România este de neînţeles. Desigur, procentual vorbind, compromisul pare normal. A fost obţinut accesul la guvernare.
Preţul plătit este, însă, major! Cu o influenţă totală la nivel local şi una majoră la nivel naţional, reprezentanţii unei etnii decid soarta majoritarilor, depăşind principiul reprezentării etnice. Participă la guvernare, susţin guverne, iar decontul unei proaste guvernări îl fac tot reprezentanţii românilor. Exemplul actual este edificator. P.D.L guvernează cu U.N.P.R. şi cu U.D.M.R. Atacul reprezentanţilor opoziţiei vizează, în general, cele două partide, în timp ce U.D.M.R. este curtat pentru o eventuală nouă formulă guvernamentală. Paradoxal, fără U.D.M.R., acest guvern atât de blamat de opoziţie nu ar exista. Şi, totuşi, prestaţia reprezentanţilor maghiarimii în guvern nu stârneşte contestaţii vehemente. Păstrarea, indiferent de orientarea politică a unui guvern, a reprezentanţilor Uniunii, la guvernare la nivel naţional este un compromis ce relativizează imaginea omului politic din România. Devine din ce în ce mai evident că succesul politic survine ca urmare a cunoaşterii „geografiei” politice, a apartenenţei la grup, nu a promovării unei anumite orientări politice doctrinare.
Orice cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale prevăzute în Constituţie poate participa la viaţa politică. Indiferent de etnie, el este binevenit. Orice om capabil este de dorit. Orice etnic maghiar poate să ocupe funcţii înalte, însă firesc ar fi să ajungă prin intermediul unui partid care are o orientare politică, sau ca asumare a statutului de independent. Sunt cazuri ale unor politicieni de alte etnii care au avut succes electoral fără a se ascunde în spatele unor reprezentări etnice regionale. Au depăşit interesul îngust şi au vorbit şi lucrat în numele României şi al românilor.
Perpetuarea acestei situaţii nu este problema maghiarilor, ci a politicienilor români. Din punct de vedere doctrinar, acest partid este unul hibrid. În zonele majoritare e „partidul unic”, amintind de vremuri ce le dorim apuse. Partidul Comunist avea o singură linie doctrinară, aplicată mai bine sau mai prost, în timp ce U.D.M.R. pretinde să înglobeze tot spectrul doctrinar.
Este adevărat că politicienii actuali nu sunt incomodaţi prea tare, în modul de coagulare în cadrul unor alianţe, de aspectele doctrinare, pe care unii nici nu le cunosc bine, iar în care alţii nu cred, creând struţocămile politice, ce reunesc într-un melanj inform dreapta cu stânga, însă, măcar au o reprezentare şi o viziune naţională.
Reprezentanţii maghiarimii nu pot avea o asemenea viziune. Sunt dependenţi, din punct de vedere electoral, de interese zonale, iar acestea s-au dovedit, în unele cazuri, în contradicţie cu cele naţionale.
Paul Negoiţă
http://www.opiniabuzau.ro/index.php/economic/1431-lupta-pentru-calul-troian
Cuvant despre Cer
Retropelerinaje Buzoiene
Ceai de urzică
Daruri cu tâlc
Recuperări istorice
Blăjani – file de monografie
