Societatea românească este lovită constant în ultimii ani de fenomenul degradării vieţii publice. Să vorbeşti despre valori şi despre rolul promovării acestora în societate pare o formă nostalgică sau desuetă de raportare la un concret tulbure, fetid, plin de dejecţii. E uimitor cum au dispărut din planul vieţii publice afirmarea a cel puţin două forme fireşti de manifestare umană: onoarea şi pudoarea.
Josnicia modului de manifestare în spaţiul comun devine o constantă. E greu să mai găseşti oameni care se exprimă în public şi care o fac într-un mod onorabil pentru ei şi pentru ceilalţi. Este dificil să mai identifici comportamente care sunt îmbrăcate, fie şi doar parţial, de această nobilă trăsătură umană. Modelul oferit de unele televiziuni naţionale sau de unii politicieni este războiul total. Lupta pentru putere a ajuns să fie atât de crâncenă, încât orice valoare, orice formă de respect pentru adevăr, pentru competenţă, dispare.
Comportamentul onorabil în faţa înfrângerii sau atitudinea onorabilă în faţa adversarului rămân forme de cavalerism ce sunt lăsate „întunecatului Ev Mediu”. E greu de imaginat cum sita unei societăţi a devenit atât de rară încât promovarea şi persistenţa cu care rezistă neghinele a devenit atât de sufocantă. Trăim printre bălării ce tind să sufoce totul, distrugând cu efectul lor degenerativ. Din ce în ce mai multe gunoaie rămân la suprafaţă, iar lipsa de onoare a ajuns „valoare” socială indispensabilă ascendenţei ierarhice de orice fel.
O altă caracteristică tristă ce se impune societăţii este lipsa de pudoare. Întotdeauna au existat comportamente frivole ale unora dintre actorii sociali. În fiecare epocă au fost categorii mai mari sau mai mici care au încălcat bunul simţ şi sentimentul pudorii, însă, o asemenea exhibare a instinctelor şi a mizeriei nu are precedent. Tipologia individului de „succes” în spaţiul public, lipsa măsurii în exprimare şi în „deziderate”, felul şocant al manifestării în spaţiul public practicat de persoane care, prin deontologia activităţii lor publice, ar trebui să aibă un comportament firesc de o altă natură, sunt doar câteva dintre formele de manifestare care calcă în picioare sentimentul pudorii, absolut necesar societăţii, indiferent de epoca istorică.
În atari condiţii, minima încredere acordată unor voci publice care se dovedesc a fi lipsite de onoare şi pudoare viciază grav prezentul moral al societăţii. Este evident că şi simplul gest de a lăsa potenţiometrul pe poziţia „on” aduce pagubă şi dezorientare. De aceea cred că este timpul să revenim, de la subiectele „agendei naţionale”, impuse forţat, cu scopul de a manipula şi răvăşi, la subiecte locale. Este momentul să nu ne mai pierdem timpul cu teme generale, fără valoare concretă, simple fluenţe verbale, manifestate fie de unii jurnalişti sau de oameni politici care au uitat de onoare şi pudoare, ci să ne concentrăm asupra problemelor şi deficienţelor locale, pe care prin scris şi dezbatere le putem corija sau măcar ameliora. Oricât de „captivantă” ar fi politica naţională, surprinderea realităţilor locale şi poziţionarea corectă şi utilă comunităţii este singura soluţie pentru a putea începe igienizarea şi readucerea în plan comportamental a decenţei şi onoarei.
Paul NEGOIŢĂ
http://www.opiniabuzau.ro/index.php/component/content/article?id=15908
Recuperări istorice
Fascinația rostirii
Ceai de urzică
Retropelerinaje Buzoiene
Blăjani – file de monografie
Cuvant despre Cer
