1001 povești despre Buzău – Găvanu, schitul singurătății

 

Buzăul este un reper pe harta spiritualității românești. Numărul mănăstirilor și schiurilor era comparabil cu cel din Vâlcea. Secolele XVII și XVIII au decantat căutări spirituale veche, dospite din vremea martiriului Sfântului Sava sau a ridicării  Athosului înainte de Athos, la Boziorul, la așezămintele rupestre.

Mănăstirea Găvanu este mai puțin cunoscută comparativ cu Ciolanu, Rătești sau Poiana Mărului. Drumul de acces a pus mai mereu piedici serioase celor care doreau să se bucure de liniștea codrului și mângâierea Duhului. Vlahuță, în România pitorească, descrie cu farmec povara drumului și bucuria isprăvirii lui:

– Mai avem mult moș Gheorghe pân’ la Găvan?

– Mai e nițel. Așa, ca o fugă de iapă…până crapă.

Urcăm cu greu tihăraiele umbrite ale Cireșului, maluri de sigă sparte de puhoaie, brazi de înălțimi uimitoare, fagi stufoși cu ramuri încărcate de jir, pe dâmburi deschise, mesteacăni albi, cu frunza măruntă, ușoară – o ploaie de bănuți în aer; jos, în vale, s-aruncă vâjâind undele zbuciumate ale Jgheabului. Un cerb speriat trece în goană pe dinaintea noastră, cu botul înainte, cu coarnele lăsate pe spate, ca o săgeată spintecă desișul, lung freamătă pădurea în lungul lui. O luăm pe hățișe la stânga și coborâm în Găvan. Descălecăm în curtea verde, tăcută, tristă a mănăstirii.

  • Uf, ce greu a mai fost, zic eu, șchiopătând puțin de osteneală.

Așa își amintea în fața mesei de scris osteneala, călătorul Vlahuță.

Ar putea respirația obosită a lui Vlahuță să fie o piedică în calea celor mai puțin temerari sau mai vechi de zile?

Nu, totul e mult mai simplu acum. Drumul din trecut, blocat de o stâncă ce s-a dorit poartă de cetate pentru mănăstire, obligând șoferul să devină pelerin, nu mai este o piedică .

Calea săpată pe sub poală, pe la Coita, este bună și sigură și duce direct în curtea mănăstirii.

Așadar, călător sau pelerin, cine râvnește la câteva clipe de pace, trebuie să parcurgă drumul Mărăcinei – Mânzălești, iar în dreptul Grunjului, se face la dreapta, peste podul care traversează Slănicul. Indicatorul pe fond maro informează: 13 km.

Această ultimă porție de drum forestier nu mai este ca pe vremea lui Vlahuță, dar nici foarte departe…. Este, totuși, mult, mult mai rapid. poate prea rapid pentru un suflet în căutare….Rămâne de văzut dacă cel ce se încumetă să-l parcurgă va avea suficientă vreme de iscodire interioară, pentru ca ceea ce simțea Vlahuță să-i fie pe aproape.

Oricum, textul lui Vlahuță ar trebui luat martor, pentru a vedea dacă Dumnezeu ne-a păstrat crâmpeie de viață nealterate de agresivitatea evoluției.

Așadar…ce mai scria Vlahuță: Mănăstirea este ascunsă într-o poieniță sub tăietura dreaptă, prăpăstioasă, a muntelui Găvanu: o bisericuță de lemn în mijlocul curții, pe lături câtva chilii vechi, unele-n ruină, în fund un izvor, de la care pleacă în deal o cărăruie ce duce printre stânci la o cocioabă, adevărată vizuină, unde trăiește singur – de optzeci de ani singur în această pustietate –schimnicul Sofronie. Ne-a întrebat: cine mai domnește pe țară și ce mai e pe lume.

Cine domnește peste țară nu mai știm nici noi, dar dacă bătrânul Sofronie mai este încă acolo nu ar fi rău să aflăm. În definitiv, atunci când a trecut Vlahuță, avea doar 80 de ani…

Ce mai este de aflat la și despre Găvanu?

Că mănăstirea întemeiată la începutul secolului al XVIII –lea, anul 1707, a fost o mică școală de copiști. Da, acolo, în liniște codrului, duhul metaboliza metafora cărților sfinte și dădea râvnă călugărilor să devină tipare și să transcrie, spre veșnică păstrare, texte pentru sacre.

Fără dubiu, Biserica este promotor al culturii, oriunde s-ar afla și oricând. Găvanu este încă o dovadă.

Mănăstirea Găvanu a fost și este loc de închinare, a fost vatră pe care s-au copt manuscrise, dar și loc de refugiu. Aici și-au găsit sălaș de pază boieri buzoieni, de origine grecească, susținători ai Eteriei.

Astăzi a rămas doar refugiu fragil din fața lumii….

Frumusețea rezervației naturale pădurea Găvanul, farmecul bisericii de lemn, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, căldura ospitalității, sunt motive suficiente să pornim spre străfundurile sufletului și ale istoriei.

Date personale: Mă numesc  Iulius-Paul Negoiţă și sunt fiul al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, de profesie economistă. M-am născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975 și sunt căsătorit cu Mirela, din anul 1997. Avem doi copii, Matei  și Andrei. Referințe studii: Am absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău și sunt licențiat al Facultăților de Teologie ( Patriarhul Iusitian) și Farmacie (Carol Davila) Am urmat şi cursuri de formare în  Islanda, Cipru, Marea Britanie, Letonia  și  Germania. Am obținut, în 2002, titlul de doctor în Teologie la Universitatea  București. Vorbesc Engleză, Franceză, Spaniolă și am cunoștințe medii de Italiană și Rusă. La nivel de citit și tradus mă descurc și în Germană și Greacă. Activitate profesională: Domeniul ecleziastic: Sunt preot din anul 1997.  Întâi am fost  la Parohia Gherăseni și din 2002 sunt preot la Parohia Sfântul Apostol Andrei din Cartierul Micro 14 - Buzău. Am primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 am fost judecător la Consistoriului Mitropolitan. Conform celor relatate în lucrarea 500 de personalități buzoiene. Cea mai importantă realizare pentru cariera de preot este considerată a fi contribuția la construirea ansamblul bisericesc din Cartierul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”. Domeniul didactic: Am fost cadru didactic la Seminarul Teologic, Liceul de Artă și Colegiul Economic Buzău. Am funcționat la Inspectoratul Școlar Județean Buzău. Am fost în echipa de conducere și în corpul de inspector. Am fost purtător de cuvânt al instituției, pe toată perioada activității, adică timp de 8 ani. Din 2010, am fost director la  Palatului Copiilor Buzău, Școala Postliceale Sanitare Buzău și Colegiul Nicolae Paulescu din Râmnicu Sărat. Domeniul  farmaceutic: Ca farmacist, activez, încă de la înființare, în cadrul lanțului independent de farmacii „Iris Pharm”. Activitate filantropice : Am acordat burse de studiu pentru elevi care au urmat cursuri universitare și postliceale în domeniul medical, premii literare și artistice în cadrul concursurilor de profil și am susținut ameliorarea situației materiale a unor familii sărace. De asemenea, am susținut financiar apariția cărților de debut ale unor autori tineri și lucrări ale unor scriitori consacrați. Am susținut financiar și apariția unor lucrări bilingve pentru comunitatea rromă. Activitate civică : Am candidat în două rânduri la Consiliul Local Buzău și am obținut două mandate de consilier independent (2008-2012; 2012-2016). Am fost președintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorități, Sport, Sănătate şi Asistență Socială. Din poziția de independent, în anul 2012 am candidat pentru funcția de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea, după candidatul USL, obținând un procent de 30,5% din voturi, respectiv 17.404 voturi. Activitate publicistică: Sunt editor la Editura Omega, calitate în care am editat și tipărit la tipografia proprie un număr peste 500 de lucrări. Ca jurnalist am fost membru în comitetul de redacție, editorialist sau publicist la  Ziarul Lumina, Jurnalul National, Revista Teologică, Mousaios, Glasul Adevărului, Analele Buzăului, Opinia, Sănătatea Buzoiană, Cronica de Buzău, Educația creștină, Lacrima, Viața Buzăului, Șansa Buzoiană, Tezaur. Am fost realizator de emisiuni radio și televiziune. Sunt autor sau coautor al mai multor volume de eseuri, proză, spiritualitate, istorie, pamflet politic: 40 de rânduri, Marchitanii roșii, Prin grădina lui Ilf și Petrof, Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Comuna Gherăseni, Cuvânt spre Cer - antologie de poezie religioasă ( coautor), Prin spini, Lectura șoaptei, Pagini de istorie locală.  Afilieri:  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureștii - Secția Proză. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - Filiala București Membru al Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiul București Pasiuni Călătoriile, arta, creșterea animalelor și cultivarea plantelor.

2 comments On 1001 povești despre Buzău – Găvanu, schitul singurătății

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook