1001 povești despre Buzău – Albești, un canon asumat?!

Biserica din Albești, județul Buzău, are în ziduri o mare taină.

Tradiția locurilor păstrează o legendă, conform căreia, acest locaș de cult a fost ctitorit de Tinca Vernescu, cuprinsă de remușcări, după ce a pus la cale uciderea soțului, Dumitru Vernescu.

Privită ca o biserică a răscumpărării, acest locaș de cult este considerat ctitoria  unui personaj cu suflet greu.

Tinca Vernescu și-a asumat un canon și la …Albești a ridicat o mână spre Cer, în speranța că-și va ușura pedeapsa.

Dar să așezăm în context relatarea:

Albești, Vernescu, Călmățui sunt mai mult decât simple nume.

Ce știm noi?

Știm că  până în anul 1816  paharnicul Ştefan Catargiu, tatăl marelui om de stat Barbu Catargiu, pierit în condiții triste, era proprietar la Albești. Apoi moșia a ajuns în posesia familiei Sărățeanu, din care provine Tinca.

Mai știm că în timpul domniei lui Ion Caragea Vodă (1812-1818), clăcaşii s-au strămutat pe actualul amplasament al satului. Avantajele locului sunt apropierea de Călmățui și protecția față de inundații.

Noua aşezare s-a numit Albeşti sau Cacaleţi, după platoul unde s-a fixat vatra satului.

Despre familia Vernescu știm că a fost una dintre familiile de vază, implicată adesea în luptele pentru alegerea domnitorului Țării Românești.

Ce se știe astăzi mai puțin? Marea dramă a familiei.

Conform documentelor de  arhivă, în seara zilei de 3 aprilie, “pă la nouă ceasuri evro­penești”, a fost omorât în curtea casei lui din Buzău, Dumitrache Vernescu, boier și deputat județean.

Pasionalitatea crimei, cutremură: “L-au și lovit și cu o măciucă în cap și dându-l jos fără grai l-au hârșit până l-au lăsat mai mult mort decât viu și din care urmare și-a dat obștescul sfârșit”

Motivul? Îl bănuiți!

Scandalul a fost imens. A ajuns în ziarele pariziene.

Ancheta s-a sfârșit ca la…Buzău. Deși din cercetări ar fi reieșit că cei doi au fost în spatele crimei, iar cazul a ajuns pe masa marilor instanțe și a domnitorului, dreptatea a rămas în grija Domnului.

Doar făptuitorul direct, țiganul din curte, a avut de îndurat. A primit ocnă pe viață și o bătaie bună. I s-au aplicat 200 de toiege. Decretul 511, publicat cu ocazia onomasticii țarului Nicolae I, l-a scăpat de execuție.

Serdarul Vernescu a ieșit basma curată. Și-a păstrat rangul, așa cum reiese dintr-un document din arhive, datat în 1846. Sufletul….

Tinca, sau Ecaterina ori Catinca Vernescu , cu siguranță a suferit mai mult. Femeia tot femeie – vorba lui Lăpușneanu.

Viața i-a fost un canon, iar din canon a făcut parte, probabil, și ridicarea locașului de cult pentru țăranii din Albești. Dacă juridic fapta a fost oarecum…albită…negrul suferinței nu a părăsit-o niciodată, dar o mângâiere a avut ridicând casă Domnului..

Alinare, nu vindecare. Tristețea se citește chiar și pe chipul din portret, portret pe care l-am regăsit atunci când am început să studiez istoria acestei biserici. Fusese scos de pe pereții bisericii.

Tinca Vernescu rămâne un personaj pe care istoria nu-l uită și se pare că nu-l iartă, având în vedere păstrarea în arhivă a documentelor de anchetă.,

*

Cât despre Călmățui…sunt multe de spus.  Este o apă  cu o istorie precum îi este cursul, când ascunsă, când la vedere.

Este râul care are voința să-și ducă apele direct în Dunăre și care a atras în răstimpuri căutătorii de miracol.

L-am aminti nu doar ca toponim. L-am considerat personaj secundar. Sigur a auzit povestea pe care ați citit-o, dar îi păstrează taina.

Sale!