Desculț și în ie

Așa a plecat dintre noi tânărul actor Sorin Șaguna.

Mai mult spirit decât trup-, acest tânăr în vârstă de 25 de ani a frânt inima celor care l-au cunoscut direct sau prin intermediul artei sale.

În urmă cu ceva ani l-am întâlnit pe Sorin la Liceul de Artă din Buzău, în primul an de liceu. De pe atunci iradia din ființa sa o personalitate atipică, neafectată de conformismul lucrurilor de la sine-acceptate care înăbuseșc căutările multor tineri în timpul anilor de școală. Permanent frământat de întrebări și dornic însetat de răspunsuri argumentate, Sorin, vedeta unei clase de teatru, juca fiecare oră și fiecare întâlnire.

Aflat sub darul unei efervescente căutări, mânat de un impuls interior de nestăvilit avea preocupari care nu se margineau la viața uneori banală a anilor de școala.

L-am întâlnit, după o vreme, încapabil de o atitudine stingheră, în Biserica Sfântul Apostol Andrei. Venise să avem o altfel de întâlnire decât cele didactic programate la orele de curs. La-am descoperit atunci pe tânărul sensibil, venit să se confeseseze. Confesiunea sa nu era o necesitate creată de păcat, ci o sete de apropiere de Înălțimi, o chemare a Divinității, despre care mărturisea că se simte mereu aproape.

Au trecut unii, l-am urmărit de la distanța creată de împrejurări.  Deși  sedentrar și lipit de preocupările mele de aici am continuat să-i privesc ascensiunea publică și intelectuală. Din episodicele intâlniri avute am realizat că bucuria jocului, nonoconformismul, uneori atitudinea de aparentă inadaptare, nu erau decât accente ale unei personalități cu accente de geniu….nu se comparau cu fazele pasagere ale vieții unui adolescent.

Deși avea un frate geamăn, în el însuși sălășluiau doi gemeni. Este greu de imaginat cum în același trup puteau sălășlui copilăria și maturitatea precoce, zglobiul și profunzimea, smerenia și dorința de afirmare publică…Dar toate acestea acum au devenit amintiri. Sunt urmele unor întîlniri din care și eu și alții, probabil, am sorbit prea puțin.

Acum cortina a picat definitiv și rolul prezenței fizice a lui Sorin, printre noi, s-a încheiat. S-a încheiat, însă, doar aici…sufletul său este nemuritor, și, acum, când scriu aceste rânduri Dumnezeu îl îmbrățișează cu căldura brațelor sale pe acest tânăr. A plecat desculț și în ie. Nu avea nevoie de garderobă pentru a merge Acasă, Acasă acolo unde se va simți definitiv aproape de Dumnezeu.

Sale!