Donația din indemnizația de parlamentar, sau restituirea unor fărâmături din ceea ce aparține poporului?

 

Trăim  vremuri în care românii nu sunt preocupați de politică. Mă refer la politica de partid, la politica-slogan. Omenii sunt ocupați să supraviețuiască. Sunt îngrijorați de prezent și de viitor. Cine știe ce va mai fi? Nimeni! Pandemia aceasta și sacrificiile ciudate la care a supus lumea, schimbă total realitățile.

Dacă până nu demult eram îndemnați, stimulați, forțați de concurența nebună, să muncim până la epuizare și să cumpăram bunuri de care aveam mai mult, mai puțin, sau deloc nevoie, acum suntem obligați să stăm acasă. Să stăm, să medităm, să intrăm în altă logică a vieții. Încercăm să ne adaptăm la viața minimală, iar fericirea se lasă greu ademenită de noua formă de existență, deși e bucurăm mai mult ca niciodată de casa pentru care am muncit și de familie. Suntem chinuiți de gândul viitorului, pentru că ne raportăm la trecut. Practic, fiecare dintre noi suntem forțați să înțelegem mesajul unei încercări globale.

Singurii care nu-l înțeleg sunt unii parlamentari. Deși nimeni nu mai are chef de vorbele lor goale, din izolare continuă să ne strice liniștea. Se așeză în fața camerei și vorbesc – mă refer la cei capabili să închege fraze. Turuie tot felul de lozinci și se dau peste cap să ne arate cât de frământați sunt de grija noastră. Aiurea. Dacă erau preocupați, dacă erau capabili, țara nu ajungea aici.

Teama cea mai mare a românilor nu este boala în sine. Boala e boală și lovește mereu, iar dacă sistemele sunt eficiente, poate fi învinsă. Priviți statisticile și vedeți cum virusul aleargă peste tot, dar în unele țări este răpus de buna organizare și pricepere. În altele, se moare în masă. Acum, popoarele decontează factura alegerilor făcute în decursul timpului. Te-ai jucat de-a statul, mori de chinul că vei intra pe mâna incompetenților, înainte de a te lovi suferința.

Fiecare dintre noi știm că instituțiile administrației noastre românești sunt conduse de oameni incapabili, numiți de câte un șef de partid, ca rezultat al unei voințe proprii, de cele mai multe ori meschine și iresponsabile. Niște politicieni care nu au făcut nimic valoros în viața lor, fără profesie, numesc unii asemena lor, evident.

Aici e teama noastră cea mare. Că sistemul administrativ, plătit din sudoarea muncii lui de fiecare român, îi deveni groapă la greu, din cauza incompetenței și a modului de elecție a celor puși în frunte. Priviți, spre exemplu, în această perioadă, la DSP și Prefectură.

Oameni slabi, fără rezultate profesionale, se proptesc în scaune și stau ficși, chiar dacă tu mori din cauza dezorganizării și lipsei de reacție. Nici la telefon nu sunt în stare să răspundă și nici spun: atâta pot! Să vină cineva care mă salvează și pe mine și pe voi!

Cum își poate imagina cineva că un funcționar, cu o minte de birocrat îmbâcsit, încurcă lucrurile pe timp de pace și va reuși acum, în plin război cu boala, cu neprevăzutul, să le organizeze? Niciodată! Gândirea măruntă e pecetea lui. Va bloca, nu va rezolva!

La această mare dramă națională, se adaugă zgomotul sau machiavelismul unor politicieni. După ce au generat sistemul de mai sus, nu-i doare gură să spună ce vor mai face. Penibili și anacronici, acești indivizi nu înțeleg că lumea are alte nevoi azi. Sau poate înțeleg, instinctul lor de supraviețuire le spune că nu nu mai sunt necesari. Nici până acum nu a fost, dar parcă niciodată nu au sunat mai prost vorbele goale ale unor tovarăși, ca acum Niciodată!

Cu ochii după combinații, vorbesc din izolare, în ideea că mai păcălesc o dată. Încă o dată, măcar. Fără politică sunt morți. Nu știu să facă nimic. Nu pot salva pe nimeni. Vor să-și conserve doar cariera politică, în timp ce medicii, asistentele, oamenii normali, trebuie să-și salveze viața lor și a altora.

Pe lângă vorbitori, mai sunt gângavii și agramații. Crezându-se inteligenți, mult peste media unui popor care nu pricepe mare lucru, în viziunea lor, mai scot câte un machiavelism de duzină.

Agramatul-șef anunța că își vor dona jumătate din indemnizația de parlamentar. Sigur, operând cu substantivul donație, se crează anumite aparențe. De fapt nu donează nimic, doar restituie poporului – dacă cu adevărat va fi așa -, o parte din banii lui. O foarte mică parte.

În timp ce numărul românilor care termină proviziile crește, unii vor să fie aplaudați, să pară generoși, pentru că restituie ceea ce încasează nemuncit, de acasă. Nu că ceea ce fac ei se numește muncă în general, dar acum este șomaj tehnic pe banii contribuabililor. Sunt asistați sociali de lux și atât!

Parlamentarul nu este un slujbaș, să aibă leafă. Este un demnitar. Nu te faci parlamentar să ai din ce trăi. Trebuie să ai o profesie care să-ți asigure traiul, iar activitatea din Parlament trebuie să fie doar un mod de valorificare, pentru națiune, a experienței profesionale. În profesia ta, te pui în slujba unui număr finit de confrați, ca demnitar public poți face bine pentru mai mulți. Vorbim de verbul a face, nu a vorbi sau a păcăli.

La nivel micro, paradigma trebuie să se aplice și consilierilor locali și județeni, pe care nu i-am zărit deloc preocupați pentru binele comunității în această perioadă și nici nu-i văd storși de griji, la domiciliu, căutând soluții pentru hotărâri benefice comunităților.

Dacă ești politician și nu ești în stare de mai mult, măcar taci și restituie ce nu-ți aparține. Nu încerca să îndatorezi poporul pentru un nou vot, mimând generozitatea. Pentru că te lauzi tu că restitui câteva mii de lei, din ceea ce oricum nu-ți aparținea?!

Oameni buni, nu de mila politicienilor machiavelici și iresponsabili avem nevoie, ci de dreptatea. Iar dreptatea cere tăierea veniturilor încasate fără muncă și fără rezultate benefice pentru țară, pe care parlamentarii le încasează.

 

Date personale: Mă numesc  Iulius-Paul Negoiţă și sunt fiul al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, de profesie economistă. M-am născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975 și sunt căsătorit cu Mirela, din anul 1997. Avem doi copii, Matei  și Andrei. Referințe studii: Am absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău și sunt licențiat al Facultăților de Teologie ( Patriarhul Iusitian) și Farmacie (Carol Davila) Am urmat şi cursuri de formare în  Islanda, Cipru, Marea Britanie, Letonia  și  Germania. Am obținut, în 2002, titlul de doctor în Teologie la Universitatea  București. Vorbesc Engleză, Franceză, Spaniolă și am cunoștințe medii de Italiană și Rusă. La nivel de citit și tradus mă descurc și în Germană și Greacă. Activitate profesională: Domeniul ecleziastic: Sunt preot din anul 1997.  Întâi am fost  la Parohia Gherăseni și din 2002 sunt preot la Parohia Sfântul Apostol Andrei din Cartierul Micro 14 - Buzău. Am primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 am fost judecător la Consistoriului Mitropolitan. Conform celor relatate în lucrarea 500 de personalități buzoiene. Cea mai importantă realizare pentru cariera de preot este considerată a fi contribuția la construirea ansamblul bisericesc din Cartierul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”. Domeniul didactic: Am fost cadru didactic la Seminarul Teologic, Liceul de Artă și Colegiul Economic Buzău. Am funcționat la Inspectoratul Școlar Județean Buzău. Am fost în echipa de conducere și în corpul de inspector. Am fost purtător de cuvânt al instituției, pe toată perioada activității, adică timp de 8 ani. Din 2010, am fost director la  Palatului Copiilor Buzău, Școala Postliceale Sanitare Buzău și Colegiul Nicolae Paulescu din Râmnicu Sărat. Domeniul  farmaceutic: Ca farmacist, activez, încă de la înființare, în cadrul lanțului independent de farmacii „Iris Pharm”. Activitate filantropice : Am acordat burse de studiu pentru elevi care au urmat cursuri universitare și postliceale în domeniul medical, premii literare și artistice în cadrul concursurilor de profil și am susținut ameliorarea situației materiale a unor familii sărace. De asemenea, am susținut financiar apariția cărților de debut ale unor autori tineri și lucrări ale unor scriitori consacrați. Am susținut financiar și apariția unor lucrări bilingve pentru comunitatea rromă. Activitate civică : Am candidat în două rânduri la Consiliul Local Buzău și am obținut două mandate de consilier independent (2008-2012; 2012-2016). Am fost președintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorități, Sport, Sănătate şi Asistență Socială. Din poziția de independent, în anul 2012 am candidat pentru funcția de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea, după candidatul USL, obținând un procent de 30,5% din voturi, respectiv 17.404 voturi. Activitate publicistică: Sunt editor la Editura Omega, calitate în care am editat și tipărit la tipografia proprie un număr peste 500 de lucrări. Ca jurnalist am fost membru în comitetul de redacție, editorialist sau publicist la  Ziarul Lumina, Jurnalul National, Revista Teologică, Mousaios, Glasul Adevărului, Analele Buzăului, Opinia, Sănătatea Buzoiană, Cronica de Buzău, Educația creștină, Lacrima, Viața Buzăului, Șansa Buzoiană, Tezaur. Am fost realizator de emisiuni radio și televiziune. Sunt autor sau coautor al mai multor volume de eseuri, proză, spiritualitate, istorie, pamflet politic: 40 de rânduri, Marchitanii roșii, Prin grădina lui Ilf și Petrof, Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Comuna Gherăseni, Cuvânt spre Cer - antologie de poezie religioasă ( coautor), Prin spini, Lectura șoaptei, Pagini de istorie locală.  Afilieri:  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureștii - Secția Proză. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - Filiala București Membru al Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiul București Pasiuni Călătoriile, arta, creșterea animalelor și cultivarea plantelor.

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook