Ce stat este acesta în care avem avioane, dar nu avem pastile? Ce stat este acesta în care avem cele mai ridicate cheltuieli cu dotările militare, dar nu suntem în stare să facem niște pastile?!
Noi, oamenii de rând, nu suntem informați. Autoritățile primesc zilnic rapoarte. Dacă nu au date, care să asigure o oarecare predictibilitate, înseamnă că e vai de noi.
Oare, în momentul acesta, riscurile românilor sunt geostrategice sau sanitare?! Clasa politică este paralelă cu realitatea sau e atât de coruptă și cinică încât nici nu o interesează suferința oamenilor?!
Din cauza ticăloșiei politice, mulți bolnavi cronici trăiesc sau mor cu spaima că nu-și vor găsi medicamentele. Sunt politicieni implicați în exportul medicamentelor. Medicamentele ajung în țară, pentru pacienții români, dar, imediat, sunt retrimise în afară, pe un profit bun. Afacerea are atâtea nervuri încânt, ministrul Costache, spre exemplu, a picat pentru că a stopat fenomenul.
Pe lângă Sioforul diabeticilor, azarga, duotravul, azoptul celor cu probleme oculare, plaquenilul care a întins nervii persoanelor cu boli autoimune, atâta vreme cât era preferat în lupta contra Covid…și lista e lungă…a ajuns Azitroxul să fie un produs greu de găsit.
Speriați, oamenii caută să-și facă provizii. Deși nu este un antidot împotriva virusului, ci al pneumoniei, cauzate de acesta, lipsa de informație sanitară corectă și perspectiva și vizibila neputință de organizare a statului, îi determină pe români să aibă propriul stoc de medicamente. Și au dreptate.
Ah, dar despre informație sanitară vorbim?! Comunicarea este haotică și decredibilizată, mai ales după ce câțiva medici s-au gândit că merită să speculeze momentul și să ocupe un scaun în parlament. Practic, tot ceea ce spun ei acum nu mai are valoare. Populația nu-i mai vede ca specialiști atunci când vorbesc, ci ca pe niște sforari politici, care fac declarații cu scopul de a ridica partidul. Politica, primează în fața epidemiologiei și, evident, mai nimeni nu-i ascultă și nu-i crede.
În mod normal, trebuia să existe o comunicare unitară, profesionistă, responsabilă, în măsură să acopere valul manipulărilor și dezinformărilor, să dea încredere și să fie utilă.
De câte ori sunt în preajma soției mele, atunci când vorbește cu pacientul, sunt încântat să aud cum el, pacientul, devine participant activ la tratament. Ii explică fiecare etapă și orice intervenție. Știe ce se întâmplă cu el. Cam așa ar fi trebuit să meargă treaba și la nivel guvernamental. Totul să fie prezentat cât mai clar și cât mai departe de fenomenul politic.
Din păcate, toți sunt înnebuniți după voturi. Cu ochii ieșiți din orbite vorbesc despre pandemie, politicieni și medici la grămadă, doar cu gândul de le fi lor favorabil momentul, pentru a se plasa mai bine electoral. Românii sunt victime și nu beneficiari ai competiției politice și trăiesc în derută medicală totală, cu spaima că nici măcar fireștile medicamente, nu și le pot procura. Lipsa medicamentelor e crimă….Și toți promit o viață mai bună…
Ieri, în miez de noapte, a trebuit să merg la cineva care primise o rețetă, dar nu avea nimic prin preajmă, să o și ridice, iar pacientul avea nevoie de urgentă de medicamente în vârf de munte. Din fericire, am găsit, dar ce se întâmplă atunci când medicamentul e greu de găsit?!
Slăvă Domnului, că spre deosebire de alte medicamente Azistroxul poate fi înlocuit. Există alternative și am constat că medicii și-au adaptat prescripțiile la noua criză rapid. Acum prescriu Tavanic sau Eficcef, combinat cu o ciprofloxacină. Dar de ce să lipsească Azitroxul?! De ce să nu se găsească un produs fabricat în România?!
Cu toate acestea, exclamația unui amic de-al meu: Suntem în stare de război! Un război contra populației! Cum e posibil să nu fii în stare să produci niște pastile?! …
Daruri cu tâlc
Ceai de urzică
Retropelerinaje Buzoiene
Fascinația rostirii
Recuperări istorice
Blăjani – file de monografie
