O pildă de seară bună
Doi Nicușori
Undeva intr- un oraș , un copil primise o pereche de bocanci noi de la mama lui.
Era bucuros și ieșise să joace fotbal în incintă.
Mergand însă la jocă , un bocanc cazu din picior și alunecă într- un canal.
Dar , surpriză ,din canal ieși afara un copil murdar cu bocancul în mână și vru să îi daruiască perechea pierdută tânărului ..
Copilul vazând orfanul murdar se sperie si incepu să fugă.. Fugea si privea inapoi, stigând:
-Nu mă bate ! Nu mă bate…
Dupa el venea și copilul stazii strigand:
-Ei !, Ei ,copile… Vino ! sa-ti dau papucul….
Tanarul se opri în fata orfanului si ii spuse :
-Nu ma bați ?!
-Nu…raspunse copilul stazii…
– Poftim ! Ia bocancul …iar copilul murdar întise mâinile si dărui perechea încalțămintei.
În fața lui Nicu , căci așa îl chema pe orfan încremeniră ochii tânărului bine îmbrăcat ,cu fular si căciulă groasă de toamnă…
Ochii lui vedeau un alt copil de aceeasi înălțime,murdar , negricios la chip, cu picioarele descălțate , pantalonii rupți, un tricou și păr încâlcit.
– Te rog , spuse , acesta , încalță tu bocanul acesta .
Copilul străzi făcu așa.
Apoi au meres amândoi , umăr la urmăr , pana la bloc și strigă la balcon.
-MAMA ! MAMA !
– Da ? Raspunse mama ingrijorată…
Mama coborî repede și vazu “minunea”, bocancii noi se aflau in picioarele celor doi copii…se sperie.
-Ce s a intamplat ?
– Copilul acesta nu are papuci.
Te rog sa-l încalțăm si sa- i dăm haine , sosete și căciulă.
– Mama începu să lacrimeze…privea uimită de bunătatea fiului ei.
Au urcat împreuna sus…
Mama făcea o colivă , iar acum o orna cu ciocolată și praf de cacao.
Nicu , caci asa se numea sarmanul copil era fericit.
Purta bocanci noi , avea haine noi și caldură, mâncă o supă caldă…insă era trist.
– De ce esti trist ?
a intrebat mama pe orfan .
– Trebuie sa plec…să ma intorc in canal…
– Nu.
Daca vrei tu vei ramane cu noi, vei fi precum este si Nicolae al meu, vei fi copilul meu. Voi avea doi Nicușori !
– Multumesc, mamă bună , spuse orfanul Nicușor.
Este o intâmplare fericită, cu un sfârșit bun.
Familia aceasta era greu încercată de un necaz..
Într-un accident tatal lui Nicusor și celalat frate plecaseră în lumea ingerilor, iar acum și el era orfan de tată.
Mama se pregatea tocmai să facă parastasul de 2 ani.
Dupa un an o mamă era fericită pentru că avea doi copii, doi Nicușori fericiti.
E o poveste fericita , așa este ???!!
Însa realitatea este diferită.
Subt copii care sunt abuzați , bătuți , lipsiți , bolnavi…
Sunt copii pe stradă desculți, sunt în canale, sunt tristi ,sunt fără adăpost…îi vezi la marile magazine unde cerșesc din căruțurile burdușite cu daruri.
Oare avem ochi sa-i vedem și inima sa-i incălzim ?
Oare nu- i judecăm prea mult ??!!
Fii tu cel care șterge lacrima unui copil trist.
Tu îi cunosti !
Nu sunt invizibili. Nu-i ocolii.
Fii bun de Sfantul Nicolae. !
Nu- ți cere nimeni să- i iei acasă , însă fii tu parintele lor pentru o zi !
Fii tu Nicușor !
Seară binecuvantată suflete drag !
