Despre ce vorbim?!

Zeci de spații goale în toate zonele orașului. Fac zilnic drumul Mărăcinei-Buzău și pe lângă incomoda aglomerație de la pod, te prind fiorii când vezi pe tot mai multe clădiri anunțuri cu spații de închiriat.

După ce orașul a fost umplut de mall-uri, mici comercianți care au supraviețuit sunt puși la grea încercare. După ce centrul vechi al Buzăului a fost omorât treptat de lipsa locurilor de parare, pandemia curăță ce a mai rămas. Lipsa de bani, de lichidități e tot mai acută.

Nici prin sate nu este altfel. Durere. Producția?! Pe chituci. Tot mai mulți oameni își pierd locul de muncă.

Citeam că în Sibiu, peste 3000 de firme afectate de criză au recurs la concedieri colective. Mai aflam din presă că un copil din zece se culcă flămând și că șase milioane de români trăiesc în sărăcie.

Cifre groaznice pentru o țară care se pretinde europeană. Groaznice cifre!

În același timp, partidele au primit milioane de euro pentru funcționare în general și pentru campania electorală, în general.

În campanie am văzut cinism, nepăsare, niște indivizi care au ignorat cu dispreț realitatea mințind cu nerușinare. Evident, nu vor face nimic din ce au promis. Vor da vina pe criză, pe pandemie, pe …ghinion.

Cu siguranță vor fi convulsii sociale majore. Singurii care nu contează în România sunt oamenii. Foamea lor, suferința lor în fața spitalelor neputincioase, lipsa de perspectivă a copiilor și mai ales lipsa locurilor de muncă și a banilor sunt suficiente motive pentru a pune piciorul în prag.

I-am auzit pe politicieni vorbind despre nevoia de stabilitate. Care stabilitate? A lor?! Da, doar a lor! Atât îi interesează.

În acest context, a fost ales un Parlament care nu se bucura de legitimitatea votului a 70% dintre romani. . Sunt unii în actualul parlament care nu au reușit să aibă în spate voturi nici cât șeful unei scări de bloc.

Ei bine, un asemenea reprezentant ne costă mai bine de 20000 lei pe lună. Ce face un parlamentar pentru atâția bani? Ce face el pentru noi? De ce sunt atât de mulți parlamentari? De ce trebuie să aibă pensie specială? De ce trebuie să muncească românul care are venituri minime pentru el, în loc să-și hrănească copiii?

În trecut, românii din țară erau ajutați de către rudele lor care lucrează în afară. Acum, nici pe acolo nu mai e grozav. Au scăzut salariile, s-au pierdut locuri de muncă, s-au micșorat veniturile.

Este în societatea actuală o nervozitate teribilă. Facturile curg, creditele trebuie plătite, iar oamenii au din ce în ce mai puține surse de câștig. Îmi este și frică să mă gândesc la cei din industria turismului…

La țară, după un an agricol prost, cei care au produs câte ceva nu au cui vinde. Sărăcie. Teamă. Restricții.

Românii au ajuns un popor înhămat la jugul binelui câtorva mii de politicieni.

Știu românii că un consilier local de municipiu sau unul de județ câștigă, pentru o singură oră pe lună de figurație în slujba partidului, echivalentul unui salariu minim pe economie? Cât trudește un român pentru un salariu minim? Cât produce să-l obțină?

Știu românii câte consilii de administrație inutile sunt în instituții și pe câți bani se sacrifică cei numiți acolo de partide?

Probabil mulți nu știu, pentru că dacă ar ști…bine nu ar fi.

Românii au copii care se culcă flămânzi, sărăcesc pe zi ce trece, dar continuă să susțină o clasă politică coruptă și ineficientă, care-i promite de treizeci de ani, că pe viitor, va fi bine.

Da, în viitor! Mereu în viitor! Iar viitorul pentru tot mai mulți este …tot mai negru…

Cu siguranță, politicienii când grăiesc viitor, se gândesc la al lor. Altfel ar avea decența să renunțe la privilegii, sume forfetare, imunității, lux, numiri de incompetenți.

Cam despre așa ceva este vorba, astăzi!