Crima dintre ani

Citeam o știre extrem de urâtă: la Roma, mii de păsări au fost ucise de jocul cu artificii. Cumpăna dintre ani ani a fost cumpăna unor păsări nevinovate, care au crezut că cerul e doar al lor. Deși nu i-au deranjat pe pământeni, au căzut lovite ca o ploaie pe caldarâm. Au îndrăznit să zboare între ani.

Ce barbari suntem! Avem pretenția umanității, a ruperii cu trecutul și totuși ne jucăm barbar cu natura și, astfel, cu viețile noastre.

Din păcate, nu am înțeles nimic din pandemia. Nu am înțeles că natura s-a răzvrătit împotriva noastră și ne închide în casele pe care le-am zidit pe leșul ei.

Ne e frică de virus, ne e frică de vaccin, pentru că nu este un vaccin clasic, din culturi, ci cu ARN messenger, ceea ce nu este considerat nici măcar de întreaga lume medicală un beneficiu, pentru că infectarea este imposibilă, ci o formă de manipulare genetică. Suntem bolnavi de conspirații și de teama că oculta mondială ne închide în case, să ne extermine, sau că dorește să cam scape de noi, pentru că suntem prea mulți. Dar dacă suntem așa de mulți, de ce ne temem de cei puțini? De ce le facem jocul?

Nu știu cum e vaccinul și nu știu când se va terina această nebunie, însă, e clar, nu tratăm cauza, nu vrem să vedem de ce am ajuns aici.

Am ajuns aici din cauza lăcomiei. Distrugem mult. Distrugem natura. Facem prăpăd pentru că vrem să consumăm cât mai mult. Și, cu toate că ne hrănim cupiditatea cu cantități de tot felul, suntem tot mai săraci.

La nivel mondial, resursele naturale se concentrează în câteva mâini, în timp ce consumatorul îndestulat al zilelor noastre, pierde accesul pe zi ce trece la puținul pe care ar putea să-l aibă de la natură.

Evident, odată cu concentrarea resurselor,  omul devine din ce în ce mai inutil. Ba…e chiar costisitor, chiar distrugător, din ce în ce mai inutil. Sub acest aspect, avem de ce să ne temem pentru viitor. E groaznic să devii povară pentru o lume mică, în care cei cei ce dețin resursele naturale pot să-și construiască roboți, cu care să exploateze ceea ce au dobândit prin trădările noastre.

Probabil nu ne vom opri și nu-i vom opri. Mereu vom trata momentul nu și cauza. Azi ucidem irațional niște zburătoare, ieri am tăiat pădurile să punem niște betoane în care nu locuim, mâine ucidem peștii mării…

În primele rânduri din Biblie, la Geneză, este descris modul în ca care Dumnezeu a făcut lumea. Minunată zidire, chiar dacă unora li se pare învechită descrierea. Minunată lume ne-a lăsat Dumnezeu. Un eden în care noi am primit dreptul să trăim, să muncim, să ne hrănim, să-i dăm nume. Un rai pe care l-am primit în dar, nu în proprietate. Un loc în care Dumnezeu le-a făcut bune pe toate.

Vă mai amintiți ce frumos a despărțit Dumnezeu apele cele de sus de cele de jos și a pus în cele de jos peștii mării, iar pe cele de sus a lăsat păsările să le săgeteze?

Ei bine, peștii mării sunt exploatați mai rău decât pădurile. Milioane de oameni sunt dependenți de această resursă și o pierd în fiecare zi. Bătrânii pescari, pentru care peștele era prieten nu doar hrană, sunt alungați. Munca lor devine fie ineficientă, fie ilegală. Marile companii au contracte solide cu statele și pescuiesc cu cele mai invazive mijloace. Nu au milă, nu au prieteni. Singurul prieten este profitul cu orice chip.

Pe continente, ne hrănim cu oul făcut de o găină care nu se mișcă, nu cântă, nu trăiește. Ținută în cușcă dă trist tot ce poate, rapid și plin de cele mai perfide substanțe, în urma cărora, bolile precum cancerul, sunt doar o consecință firească.

De ce toate acestea? Pentru că vrem mult, din ce în ce mai mult. Aruncăm mult, din ce în ce mai mult.

Așa ucidem natura, iar natura iese din când în când de sub bocanc și ne mai aplică lecții.

Și cum parcă toate acestea nu ar fi de ajuns, suntem nu doar nesățioși în consum, ci și criminali în distracție. O fi frumoasă distracția cu artificii de la trecerea dintre ani, dar să distrugi pentru câteva clipe de feerie o lume nevinovată, e o mare ticăloșie.

Distrugem resursele de hrană, distrugem frumosul de pe cer. Dincolo de frumos, acele păsări au și ele rostul lor în lanțul trofic. Vom ajunge la tot mai multe soluții chimice prin care să curățăm ceea ce păsărelele făceau natural.

De ce? Pentru că am ajuns să ne permitem totul, să distrugem fără noimă o lume și apoi să ne lamentăm pentru ceea ce ni se întâmplă la nivel planetar.

Negoiţă Iulius-Paul, teolog, fiu al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, eco- nomistă, s-a născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975. A absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău în anul 1995 şi Facultatea de Teologie a Universităţii Bucu- reşti în anul 1999, Facultatea de Farmacie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti, cât şi cursuri de master în Administraţie publi- că la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrati- ve. Este doctor în Drept canonic al Universităţii Bucu- reşti. A urmat şi cursuri de formare în străinătate: Islanda (2007), Cipru (2008), Marea Britanie şi Letonia (2010) şi Germania (2012). Este preot din anul 1997, întâi la Parohia din co- muna Gherăseni, apoi în Buzău. Ca preot, a primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 a fost judecător în cadrul Consistoriului Mitropolitan. Cea mai importantă realizare de până acum pentru cariera sa de preot consideră a fi ansamblul bisericesc din Cartie- rul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”, la care a contribuit împreună cu tatăl său, cu sprijinul comunităţii parohiale. A fost şi cadru didactic la Seminarul Teologic, unde cândva a fost elev, dar şi la Liceul de Artă „Margareta Sterian” (2001-2010), iar din anul 2003 până în anul 2010 a fost şi inspector de Religie şi Imagine la Inspectoratul Şcolar Judeţean, cât şi inspector general adjunct, din anul 2008 până în 2010. Pentru doi ani, 2010- 2012, a deţinut funcţia de director al Palatului Copiilor Buzău, apoi director al Şco- lii Postliceale Sanitare (2012-2016 şi în continuare după susţinerea concursului pentru acest post). În calitate de manager al celor două instituţii şcolare, a reuşit să le refacă din temelii şi să le modernizeze. În anul 2013, a pus bazele Colegiului „Nicolae Paulescu” din Râmnicu Sărat, unitate de învăţământ privat, având au- torizate atât cursuri liceale cât şi postliceale sanitare. În cadrul celei de-a doua profesii, cea de farmacist, este implicat mai ales la nivel managerial, încă de la înfiinţarea lanţului de farmacii „Iris Pharm”, o între- prindere de familie. Din anul 2015, Colegiul Farmaciştilor din Buzău l-a desemnat ca reprezentant în Adunarea Naţională. S-a implicat şi în viaţa politică locală şi în două legislaturi (2008-2012; 2012-2016) a fost consilier local independent. La primul mandat a fost chiar preşe- dintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorităţi, Sport, Sănătate şi Asistenţă Socială. Din poziţia de independent, în anul 2012 a candidat pentru funcţia de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea. Desfăşoară o bogată activitate publicistică, abordând cele mai diverse dome- nii: teologie, istorie, drept, în reviste ştiinţifice, ori în periodicele şi revistele locale sau naţionale: „Ziarul Lumina”, „Jurnalul Naţional”, „Revista Teologică”, „Mousaios”, „Glasul Adevărului”, „Analele Buzăului”, „Opinia”, unde a fost şi editorialist. Este iniţiator al revistei „Educaţia creştină” şi membru în comitetul de redacţie al revistei de istorie „Tezaur”. În anul 2004 a înfiinţat Editura Omega căre- ia ulterior i-a adăugat şi o tipografie, întâi în Buzău, dar în prezent ambele îşi au sediul în satul Focşănei din comuna Vadu Paşii. În anul 2010 a înfiinţat Editura Palatul Copiilor. Este autor sau coautor al unui număr de peste douăzeci de lucrări cu tematici diverse, de la management educaţional şi auxiliare didactice la analiză şi satiră politică. A început cu Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din comuna Gherăseni, 2002; Biserica Sfântul Apostol Andrei din Buzău: note de istorie recentă, 2009; Rostire întru zidire: antologie de poezie religioasă, 2010; Daruri cu tâlc; Dinastia Vorel; Farmacia în albumul cu amintiri; Religie şi socie- tate: dialoguri; Zăpada zilei de ieri, 40 de rânduri (editorialele din Opinia, reedita- tă în anul 2012); Marchitanii roşii (distinsă cu Premiul Naţional „V. Voiculescu” pentru publicistică, acordat de jurnalistul Cristinel Popa, originar din Pârscov). La 7 decembrie 2018, a fost validat ca membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureşti - Secţia Proză. Din 2121 este membru UZPR Comunică în limbile engleză, franceză, spaniolă, italiană

1 comments On Crima dintre ani

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook