Vaccinul, cel mai …bârfit rezultat științific

 

 

 

Ce se vede de pe Capitoliu

De curând, pe Capitoliu au urcat vikingii. O formă de protest inedită și violentă, care, a avut ca scop blocarea Congresului, pentru a nu valida noul președinte al Americii, Joe Biden. Pare că America este spartă în două felii aproximativ egale. Cea câștigătoare îl are pe Biden în vârf și este prezentată ca adeptă a politicilor de sistem, cealaltă, cu un Trump convertit în purtător de Biblie, se declară conservatoare, luptând împotriva instaurării unei noi forme de dictatură.

Medicina, epidemiologia a intrat și ea printre armele de luptă. Trump declară că nu se va vaccina, dând un semnal curentului – sau chiar unei ideologii în numele căreia își justifică acțiunile -, Biden s-a vaccinat în direct.

Deci vaccinul e prezentat ca mai mult decât un ser cu rol terapeutic, devine un stigmat. Vaccinații și nevaccinații se arată cu degetul unii pe alții.

În timp ce în toată lumea, șefi de stat – de la Elisabeta a II – a, Regina Marii Birtanii, la Putin – s-au vaccinat sau urmează să se vaccineze, conform propriilor declarații, sau a imaginilor publicate, Trump anunță că nu se va vaccina.

Atitudinea lui Donald Trump este constantă, în ce privește vaccinul și vaccinarea. Trump a politizat pandemia în mod particular. Pandemia a fost politizată peste tot, însă Trump, dând dovadă de multe ori de iresponsabilitate – spre exemplu, atunci când dat nume de medicamente, producând crize -, sau de ignoranță științifică, îndemnându-i pe americani să bea dezinfectant, a avut mesaje care au contrazis acțiunile lui Anthony Fanuci, liderul combaterii Coronavirusului.

Spuneam ca Trump este constant, deoarece, ca o premoniție, în campania electorală din 2016, își exprima împotrivirea față de utilizarea vaccinului. Candidatul Trump de atunci rejecta poziția profesioniștilor în sănătate, referitoare la siguranța vaccinului. Dând ca exemplu  unui angajat al cărui copil a fost vaccinat și mai apoi a devenit autist, a emis public convingeri proprii despre dozaj și oportunitatea vaccinării și vaccinurilor.

Așadar, munca unor oameni de știință, în special de la Edward Anthony Jenner ( 1749 – 1823 )[1] până astăzi, a fost pusă sub semnul întrebării. Discuția anti-vaccin se purta pe podiumul unde combătea inclusiv Ben Carson, în calitate de contracandidat la Casa Albă.

Benjamin Solomon Carson Sr. este un renumit neurochirurg, al cărui succes în carieră redefinește visul american, posibil prin instruire și pe baza unei cariere profesionale strălucite. De fapt, viața lui pornită din ghetou și purtată prin sferele științei și respectului public a fost ecranizată.

Ei bine, chiar în acest ambient și cu asemenea contracandidat Trump și-a afirmat opiniile și poporul american l-a ales.

Se frâng paradigmele?

După o vreme în care a fost arsă pe rug, știința a devenit regină. Deși a fost supusă evaluărilor etice, exprimările la adresa progresului științific au fost moderate. Nu a fost contestată, ba, pe deasupra, a devenit religia modernității. Aducea bunăstare, evident, merita locul din frunte.

Această paradigmă însă se schimbă. Modul doxologic în care era prezentată știința în anul 1808, în lucrarea Elements of Natural Philosofhy , ca sursă sigură de ameliorare a vieții umane a început să fie puternic contestată de activiștii de mediu, de conservatori, de combatanții în ideologiile consumeriste, ect. din glasul cărora se desprinde întrebarea: Își mai permite omul să servească știința?[2]

În acest context a apărut actuala criză sanitară mondială.

Cum omul contemporan se mișcă mai iute decât în orice altă epocă istorică, a cărat rapid în fiecare colț de lume virusul Sars Cov 2. Lumea s-a oprit pentru o clipă și s-a uitat în urmă. Nu este prima pandemie. Istoria se repetă. Este totuși un moment istoric diferit de tot ceea ce s-a petrecut în trecut. Ajunsă pe culmi, știința care trebuia să răspundă rapid la provocare a fost acuzată de complicitate la eliberarea unui virus cu…bunp-știință, ba chiar de crimă.

Știința – slujitorii ei, evident -, era vinovată că a scăpat virusul din laborator, sau chiar că a dat drumul virusului pentru a elimina o parte din populația care consumă resurse naturale tot mai sărace,  pentru a mai ușura planeta de atâtea guri, sau pentru a produce profituri – ceea ce s-a și întâmplat – marilor jucători din industria farma.

În acest context, de textele de căpetenie nu au fost nici Biblia – libertatea religioasă a fost restrânsă în spațiul public -, nici Decameronul, nici Ciuma lui Camus și nici Dragoste în vremea holerei, ci texte precum: Depopulation shold be the highest priority of foreign policy towards the third word, because the US economy will require large and increasing amount of minerals from abroud, especialy from less developed countries ( Kissinger), the negative impact of populațion growth on all of our planetary acosystems is becoming appallingly evident ( Rocheffeler) or in order to stabilize world populațion, we must eliminate 350.000 per day ( Cousteau).

Plecând de la cele afirmate mai sus, e clar, reevaluarea lumii cu instrumentele antropologiei medicale, știință care dă posibilitatea decriptării răspunsurilor la întrebări precum de ce și pentru ce se petrec astfel lucrurile astăzi, devine incitantă și necesară.

Se schimbă paradigma de evaluare a priorităților omului? Dispar aspectele antropologice particulare, zonale, continentale, referitoare la știință în general și la știința medicală, în particular?

Naționalismul imunologic

Cum lumea întreagă se luptă cu aceeași provocare, atitudinile oficiale au fost relativ identice. Sigur, a existat o oarecare suveranitate, uneori chiar plină de ingeniozitate.

Au fost țări precum Suedia care nu a pus presiune publică, lăsând lumea în voia ei, Venezuiela, care a instituit carantina 7/7 – adică 7 zile toată lumea în casă, 7 zile toată lumea afară sau țări precum Italia, care a trebuit să ia măsuri ferme pentru a stopa răspândirea virusului devenit letal, pe seama unui sistem sanitar cu probleme.

Au fost și state care la nivel declarativ susțineau măsurile impuse la nivel global, însă atunci când treceau la aplicare relaxau totul. Țările din fostul lagăr sovietic au profesat permanent dublul limbaj, deci nu le-a fost greu.

Apariția vaccinului, ca un efort concentrat al întregii lumi științifice, reprezintă o nouă temă acidă de dezbatere.

Pe de o parte, există o accentuare a proliferării teoriilor conspirației, care susțin că după afectarea economiei, limitarea drepturilor și libertăților, urmează setarea genetică a populației, pentru a fi decimată.

Pe de altă parte se accentuează lupta pentru supraviețuire imunologică. Adepții justiției globale – în această provocare medicală Thomas Pogee este primul nume de referință -,  găsesc tot mai mult sens practic teoriilor enunțate de ei în ultimele decenii.

În sensul abordării filosofice a dreptății globale, El Pais trăgea un semnal de alarmă asupra naționalismului imunologic[3].

Agathe Demaraias, autoarea articolului Los periglos de nationalismos imunitario, după ce face o prezentare a situației epidemiologice din lume, concluzionează că, din păcate, exact țările cu risc crescut de infectare – face referire directă la cele africane, nu primesc vaccin pentru că producția a fost acaparată de țările bogate.

Pe lângă naționalismul șanselor exist și un naționalism al opțiunilor. În timp ce pe continentul Australian nu se vorbește despre vaccin, gestionarea pandemiei făcându-se la nivel zonal, cu închiderea totală a granițelor și cu efecte concrete – sunt raportate acum sub 20 de cazuri pe zi –, la nivel mondial sunt țări au transformat apariția vaccinului în victorie națională.

Mai aproape geografic de noi – fără a ne da confort istoric această realitate geografică -, Rușii au scos primul vaccin pe piață. Am intrat puțin pe forumurile și prin presa moscovită.  Sputnik e singurul vaccin acceptat de regimul Putin. Politicienii au fost scoși în față, să dea exemplu de anduranță personală și eficiență a vaccinului. Membrii Dumeni nu prea au putut sta pe gânduri. Și o parte dintre medici au făcut vaccinul. Oamenii simplii au strângeri de inimă să se vaccineze, în general. Îl consideră ca fiind prea repede scos pe piață și se au temeri pentru consecințele imediate. Conformă mărturiilor unora dintre cei vaccinați, primele 4-5 zile sunt groaznice. Manifestările sunt ca cele de Covid: febră puternică, stare de epuizare, erupții cutanate, etc.

La rândul lor brazilienii au propriul vaccin. Brazilia, devenită una dintre industriile emergente puternice, a primit formula vaccinului chinezesc SinoVac.

Turcii a luat de-a dreptul vaccinul chinezesc. La așa provocare epidemiologică plecată din China, de ce nu ar pleca de acolo și tămăduirea?! Până să vedem care va fi deznodământul, l-am putut vedea pe Erdogan, președintele Truciei, vaccinându-se în direct.

În Camerun…nimic despre regimul politic corupt din țara lor, totul despre corupția globală. O escrocherie pentru cei bogați, deci nu ne trebui vaccin, scriau unii africani pe forumuri. În fapt, și-au declarat singuri pandemia închisă. Oricum, până acum vaccin nu a primit.

Pe lângă aceste forme de naționalism există și un fenomen global. Teama de o conspirație mondială.

Cum altă posibilitate de investigație antropologică nu am avut, am intrat pe diversele forumuri de discuții. În măsura competențelor lingvistice, am citit care sunt preocupările și angoase are omul contemporan.

Surprinzător, vârsta și nivelul studiilor nu mai duc la diferențe de abordare. Tehnologia nouă – și totuși veche – utilizată de Phaiser le-a dat forumiștilor posibilitatea să discute aprins despre beneficiile și pericolele vaccinului, despre intențiile ascunse sau de bună-credință ale autorităților.

În Argentina spre exemplu, locul de origine al Papapei, nici măcar acesta nu era profet. Vedeau accederea lui la scaunul papal ca pe o lovitură de stat, care are ca rol instituirea unei dictaturi globale, la care să pună umărul, fiind parte din sistem. Atitudinea cuminte din timpul perioadelor de carantină, la care a fost supusă fără să protesteze Biserica Catolică, și poziționarea pro-vaccin, sunt considerate argumente clare ale unei posibile instaurări a noii ordini mondiale, uzând de o criză sanitară indusă.

Deci, antropologic vorbind, este interesant de studiat de ce lumea a ajuns să gândească astfel, de ce pături largi de oameni și-au pierdut încrederea în instituțiile publice, statale, și spre ce se îndreaptă acest fenomen al scepticismului și negaționismului global.

Avem oare de-a face cu mutații care se vor vedea accentuat pe graficele antropologice? Cel puțin din cel prezentat în El Pais și din ce discută oamenii – uneori chiar oameni care servesc știința -, așa se pare.

Mai așteptăm…

Am fost sunat de la Direcția de Sănătate Publică Buzău. Am fost anunțat că două zile sunt destinate personalului medical din compania unde lucrez, pentru a se vaccin. Am pus imediat anunțul pe grupul intern. Toți cei din grup au lucrat pe toată perioada pandemiei, excepție făcând timpul în care au avut Covid. Nu au fost puțini cei afectați. Surpriză imensă: din 200 si-au exprimat opțiunea pentru vaccin doar 31. Reamintesc, toți sunt cadre medicale.

S-a închis lista. Dintre cei înscriși, 27 sunt persoane cu vârsta peste 65 de ani. Cei mai tineri au scris că ar dori să se vaccineze, dar mai așteaptă. Campaniile publice și teoriile de tot felul i-au făcut să aibă dubii asupra calității, siguranței, eficienței vaccinului. Și-au pierdut încrederea chiar în știința pe care o servesc.

Care ar fi motivele respingerii unui act terapeutic care ar putea duce la întoarcerea la realitate? Cânt de vizibile sunt? Cât de mult necesită mintea și sufletului omului contemporan să fie scotocit pentru a înțelege unde suntem și spre ce ne îndreptăm? Cât de pertinente sunt anumite atitudini publice, date la cald, pe genunchi?

Sunt întrebări noi, la reacții tot mai noi, tot mai agresive și tot mai puțin pozitive la adresa onestității și utilității științei.

Evaluările unor, precum Pârvulescu[4], sunt speculații, menite să creeze rupturi. Colegii mei de serviciu,  antropologic vorbind, s-au purtat ca peste tot pe glob, la momentul în care au primit propunerea pentru a fi vaccinați. Nici Franța sau SUA nu are cifre diferite în ceea ce privește personalul medical.[5]

Și totuși ce i-a determinat pe cei mai în vârstă să participe la campania de vaccinare? Sentimentul că nu mai au nimic de pierdut? Speranța că se vor proteja de virus și de complicațiile pe care le produce la anumite vârste și în anumite afecțiuni? Încrederea în vaccin? Lipsa informației ?

Sigur, un procent dintre cei care s-au vaccinat au făcut-o și sub influența unei anamneze medicale personale, însă, siguranța cu care s-au vaccinat are sorginte antropologică. Au încredere în știință, au încredere în instituții, iar încrederea le-a fost construită în timpul comunismului, motiv pentru care vom constat că în țări precum România, cei care au experiment o perioadă mai îndelungată fostul regim, sunt mai puțini interogativi, comparativ cu cei de același leat, de prin alte zone.

La polul opus s-au plasat cei tineri. Fără a face parte din categoria de risc cea mai mare, cu experiența infectării – din primul grup de vârstnici nici unul nu avuseseră Covid -, cei mai tineri nu au negat vaccinul, doar au spus că-l amână. Au refuzat un act gratuit și organizat nu pentru a avea timp de gândire, așa cum afirmă, ci pentru că nu au suficientă încredere în ceea ce se întâmplă, în graba cu care se întâmplă și în atitudinea autorităților.

Atât de mult a fost politizat virusul, încât a devenit mai mult un subiect politic, iar, instinctual, contemporanii au tendința respingerii propunerilor politice care-i implică direct și asupra cărora se pot pronunța.

O butadă actuală spune că la întrebarea pusă unui medic despre sfârșitul crizei sanitare, acesta a răspuns: nu știu când se termină, nu sunt politician!

Așadar, omul contemporan, pentru a fi înțeles, pentru a-i înțelese acțiunile și opțiunile trebuie supus unor noi studii antropologice, care să-i vină în propriul sprijin. Respingerea unor rezultate științifice din cauze emoționale, poate duce lumea în care trăim la accentuarea unor crize.

Evident, vaccinarea, ca multe alte oferte științifice, este o opțiune și nu poate fi obligație. Constatăm însă că nu e o opțiune prizată, la nivelul spaimei create de media internațională.

Nu cred că cineva crede cu adevărat că oculta mondială a inventat un virus puțin letal ca apoi să poată justifica un vaccin letal, însă este fără dubiu că lumea actuală și-a pierdut în mod masiv încrederea, altruismul și apetitul pentru valorificarea fără dubiu a rezultatelor științei medicale, putându-se sesiza o schimbare de paradigmă a gândirii, pe care antropologia trebuie să o decripteze și să o ofere spre desenarea viitorului parcurs al științei medicale.

Metodele de lucru ale antropologiei medicale există. Spre exemplu, în America s-au făcut studii interesante despre naționalismul imunologic, privit altfel decât în cheia discriminatorie, redată mai sus, unde vorbeam despre distribuția globală a vaccinului.

Cercetătorii, prin studii aplicate, au reușit să deducă influențele de ordin rasial, profesional, chiar ideologic, aplicate omului care experimentează ceea ce începe dă fie numit tot mai des…capitalismul târziu.

În fine, reevaluarea antropologică a lumii în care trăim, pentru a înțelege spre ce ne îndreptăm, de ce mergem în direcțiile respective și care pot fi efectele, devine tot mai urgentă și necesară.

Bulversările prin care trece lumea, angoasele, imensele provocări care stau la baza schimbării comportamentului global, sunt motive suficiente pentru accentuarea interesului care trebuie acordat studiilor de antropologie medicală.

 

 

 

 

[1] Munca lui a fost considerată ca fiind pionierat în controlarea bolilor infecțioase. Clifford A. Pickover, The medical book,  Sternling Bublishing, 2012, p. 146.

 

[2] Leon N. Cooper, Science and Human Experience, Cambridge University Press, 2014, p, 37.

[3] https://elpais.com/elpais/2021/01/15/3500_millones/1610695050_401742.html, accesat la data de 16. 01. 2021, orele 7.30.

[4] https://psnews.ro/educatia-religioasa-prezinta-riscuri-serioase-pentru-siguranta-nationala-sustine-cristian-pirvulescu-raul-a-fost-facut-si-va-fi-foarte-greu-de-indreptat-477102/ accesat la data de 15.01.2021,orele 8. 30.

[5] https://nypost.com/2021/01/01/alarming-number-of-us-health-care-workers-are-refusing-covid-19-vaccine/?utm_source=url_sitebuttons&utm_medium=site%20buttons&utm_campaign=site%20buttons

accesat la data de 15.01.2021,orele 8. 15.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

S-ar putea să-ți placă și