Nu cred că nu este cineva de acord că cea mai eficientă formă de asediu asupra unui stat este tăierea conductelor financiare. Globalizarea și interdependența sunt fenomene care au marcat întreaga istorie a lumii. Nu poți trăi doar în casa ta, ai nevoie să ieși, nu poți trăi doar în grădina ta, ai nevoie să ieși, nu poți trăi doar în cetatea ta, ai nevoie să ieși. Pandemia tocmai ne-a reamintit. Ceva din ce își trebuie, cel puțin pe termen lung, se află în afara granițelor tale, indiferent dacă acel ceva se numește apă, educație, aliment, tratament, etc.

Deși ar părea că globalizarea este un fenomen al modernității, lucrurile nu stau astfel. Romanii au cerit popoare și au desființat granițe. Se circula mai ușor decât astăzi în Europa. Otomanii au înglobat și subjugat popoare, iar realitatea aceasta a avut consecințe mai mult decât administrative. Comerțul și schimbul cultural s-a produs în spațiile pe care le cucereau, aceste teritorii fiind imposibil de asimilat etnic, lingvistic și chiar religios. Nici administrativ nu ar fi reușit să reziste prea mult otomanii, fără implicarea grecilor.

Sunt doar două dintre multele exemple care dovedesc că nici măcar statul nu-și poate fi suficient sieși.  Niciun stat nu a rezistat nici în trecut și nu rezistă nici astăzi singur, decât dacă e Coreea de Nord și nu am auzit pe nimeni să-și dorească să emigreze acolo.

Deci, sunt de înțeles sancțiunile impuse de mai toate țările puternice Rusiei – sigur, mai sunt destule domenii în care colaborarea merge unsă, ceea ce ne arată că tot interesul economic dictează.

Sancțiunile sunt firești pentru că suntem interdependenți unii de alții, iar dacă unul dintre noi îl bombardează pe celălalt – calitatea de membru NATO sau UE  este irelevantă – se creează un precedent, un precedent care declanșează într-o minte de dictator ideea că granițele sunt până unde își dorește el să fie.

Sancțiunile actuale au scop profilactic și, e drept, au și scopul de-i determina pe ruși să-l dea jos pe Putin. Foamea este cel mai bun mobilizator în istorie. Câtă vreme mai au ce pierde, rușii nu-și vor risca viața. După …

Bun, treaba cu sancțiunile economice este logică și chiar dacă pierd și multinaționalele este văzută ca o soluție de presiune eficientă. În felul acesta nu finanțezi agresorul și poți trezi populația. Însă ce logică vedeți în interzicerea sau blamarea culturii ruse?! Tolstoi sau Cehov, sau pe știu ce alt clasic al culturii ruse, nu pot fi interziși pentru că un dictator face lumea să tremure. E o tâmpenie. Cultura rusă face parte din cultura lumii, hrănește cultura lumii, ne ajută să înțelegem un popor și nu poate fi găsită vinovată de ceea ce se întâmplă azi, în Ucraina și în lume.

Ba eu cred că este mai rău să se meargă atât de departe. Pur și simplu se ajunge la justificare ideologică a războiului lui Putin. Nu și-a creat Putin imaginea unui apărător al tradiției conservatoare și un luptător împotriva corectitudinii politice, apropiindu-se ideologic chiar și de America lui Trump?

Să fim serioși, Putin nu duce acum o luptă culturală și nici nu se bazează pe prea multe valori conservatoare. Dictatorii și agresorii doar își justifică nebuniile astfel. Însă, europenii, lumea în general, ajunge să fie la fel de ipocrită?! Neagă evidențele doar pentru a se alinia cultural la niște absurdități care, repet, îi vor face pe ruși să se simtă un popor prigonit de Vest, nu doar un popor care nu a știut cum să scape de un dictator. la vreme.

Așa că, haideți dă nu-i prigonim pe clasicii ruși. Nu au vină. Haideți să nu negăm valorile date de cultura rusă, pentru că nu au legătură cu acțiunile lui Putin. Haideți să nu-i facem pe ruși să creadă că Putin chiar îi apără de corectitudinea politică a Occidentului. Haideți să nu fim absurzi.

Prigonirea postumă a clasicilor ruși – unii dintre ei oameni care și-au asumat libertatea de a lupta cu regimul politic din vremea lor – e o mare prostie. Am văzut că presa scrie laudativ despre toți scriitori ruși contemporani care se dezic de Putin! În regulă! E logic!  Ei bine, nu e absurd să dai jos de pe scene sau din biblioteci oameni care nu-și mai pot apăra opera protestând împotriva lui Putin? Mai este logică o asemenea sancțiune? Ajută momentul?

Haideți să-l privim pe dictator ca Tolstoi în Viața lui Ivan Ilici. Fostul funcționar KGB, ridicat de sistem în rang, va fi surprins să vadă că lumea nu depinde de el și că așa cum a apărut, va dispărea…

Îmi amintesc din cartea lui Tolstoi cum, Ivan Ilici, apropiindu-se de sfârșit începuse să cugete la realitatea vieții: și să ies din viață conștient că am distrus tot ce mi-a fost dăruit și să nu mai pot repara nimic …

Nu știu dacă Putin a ajuns la acest nivel de conștiință. Probabil se află doar altă stare pe care Ivan Ilici o invoca cu disperare: Să trăiesc, vreau să trăiesc! 

Și noi vrem să trăim, motiv pentru care achiesam la mersul lumii, dar nu la imbecilizarea ei.