Corectitudinea politică și războiul din Ucraina

Nu cred că nu este cineva de acord că cea mai eficientă formă de asediu asupra unui stat este tăierea conductelor financiare. Globalizarea și interdependența sunt fenomene care au marcat întreaga istorie a lumii. Nu poți trăi doar în casa ta, ai nevoie să ieși, nu poți trăi doar în grădina ta, ai nevoie să ieși, nu poți trăi doar în cetatea ta, ai nevoie să ieși. Pandemia tocmai ne-a reamintit. Ceva din ce își trebuie, cel puțin pe termen lung, se află în afara granițelor tale, indiferent dacă acel ceva se numește apă, educație, aliment, tratament, etc.

Deși ar părea că globalizarea este un fenomen al modernității, lucrurile nu stau astfel. Romanii au cerit popoare și au desființat granițe. Se circula mai ușor decât astăzi în Europa. Otomanii au înglobat și subjugat popoare, iar realitatea aceasta a avut consecințe mai mult decât administrative. Comerțul și schimbul cultural s-a produs în spațiile pe care le cucereau, aceste teritorii fiind imposibil de asimilat etnic, lingvistic și chiar religios. Nici administrativ nu ar fi reușit să reziste prea mult otomanii, fără implicarea grecilor.

Sunt doar două dintre multele exemple care dovedesc că nici măcar statul nu-și poate fi suficient sieși.  Niciun stat nu a rezistat nici în trecut și nu rezistă nici astăzi singur, decât dacă e Coreea de Nord și nu am auzit pe nimeni să-și dorească să emigreze acolo.

Deci, sunt de înțeles sancțiunile impuse de mai toate țările puternice Rusiei – sigur, mai sunt destule domenii în care colaborarea merge unsă, ceea ce ne arată că tot interesul economic dictează.

Sancțiunile sunt firești pentru că suntem interdependenți unii de alții, iar dacă unul dintre noi îl bombardează pe celălalt – calitatea de membru NATO sau UE  este irelevantă – se creează un precedent, un precedent care declanșează într-o minte de dictator ideea că granițele sunt până unde își dorește el să fie.

Sancțiunile actuale au scop profilactic și, e drept, au și scopul de-i determina pe ruși să-l dea jos pe Putin. Foamea este cel mai bun mobilizator în istorie. Câtă vreme mai au ce pierde, rușii nu-și vor risca viața. După …

Bun, treaba cu sancțiunile economice este logică și chiar dacă pierd și multinaționalele este văzută ca o soluție de presiune eficientă. În felul acesta nu finanțezi agresorul și poți trezi populația. Însă ce logică vedeți în interzicerea sau blamarea culturii ruse?! Tolstoi sau Cehov, sau pe știu ce alt clasic al culturii ruse, nu pot fi interziși pentru că un dictator face lumea să tremure. E o tâmpenie. Cultura rusă face parte din cultura lumii, hrănește cultura lumii, ne ajută să înțelegem un popor și nu poate fi găsită vinovată de ceea ce se întâmplă azi, în Ucraina și în lume.

Ba eu cred că este mai rău să se meargă atât de departe. Pur și simplu se ajunge la justificare ideologică a războiului lui Putin. Nu și-a creat Putin imaginea unui apărător al tradiției conservatoare și un luptător împotriva corectitudinii politice, apropiindu-se ideologic chiar și de America lui Trump?

Să fim serioși, Putin nu duce acum o luptă culturală și nici nu se bazează pe prea multe valori conservatoare. Dictatorii și agresorii doar își justifică nebuniile astfel. Însă, europenii, lumea în general, ajunge să fie la fel de ipocrită?! Neagă evidențele doar pentru a se alinia cultural la niște absurdități care, repet, îi vor face pe ruși să se simtă un popor prigonit de Vest, nu doar un popor care nu a știut cum să scape de un dictator. la vreme.

Așa că, haideți dă nu-i prigonim pe clasicii ruși. Nu au vină. Haideți să nu negăm valorile date de cultura rusă, pentru că nu au legătură cu acțiunile lui Putin. Haideți să nu-i facem pe ruși să creadă că Putin chiar îi apără de corectitudinea politică a Occidentului. Haideți să nu fim absurzi.

Prigonirea postumă a clasicilor ruși – unii dintre ei oameni care și-au asumat libertatea de a lupta cu regimul politic din vremea lor – e o mare prostie. Am văzut că presa scrie laudativ despre toți scriitori ruși contemporani care se dezic de Putin! În regulă! E logic!  Ei bine, nu e absurd să dai jos de pe scene sau din biblioteci oameni care nu-și mai pot apăra opera protestând împotriva lui Putin? Mai este logică o asemenea sancțiune? Ajută momentul?

Haideți să-l privim pe dictator ca Tolstoi în Viața lui Ivan Ilici. Fostul funcționar KGB, ridicat de sistem în rang, va fi surprins să vadă că lumea nu depinde de el și că așa cum a apărut, va dispărea…

Îmi amintesc din cartea lui Tolstoi cum, Ivan Ilici, apropiindu-se de sfârșit începuse să cugete la realitatea vieții: și să ies din viață conștient că am distrus tot ce mi-a fost dăruit și să nu mai pot repara nimic …

Nu știu dacă Putin a ajuns la acest nivel de conștiință. Probabil se află doar altă stare pe care Ivan Ilici o invoca cu disperare: Să trăiesc, vreau să trăiesc! 

Și noi vrem să trăim, motiv pentru care achiesam la mersul lumii, dar nu la imbecilizarea ei.

Date personale: Mă numesc  Iulius-Paul Negoiţă și sunt fiul al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, de profesie economistă. M-am născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975 și sunt căsătorit cu Mirela, din anul 1997. Avem doi copii, Matei  și Andrei. Referințe studii: Am absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău și sunt licențiat al Facultăților de Teologie ( Patriarhul Iusitian) și Farmacie (Carol Davila) Am urmat şi cursuri de formare în  Islanda, Cipru, Marea Britanie, Letonia  și  Germania. Am obținut, în 2002, titlul de doctor în Teologie la Universitatea  București. Vorbesc Engleză, Franceză, Spaniolă și am cunoștințe medii de Italiană și Rusă. La nivel de citit și tradus mă descurc și în Germană și Greacă. Activitate profesională: Domeniul ecleziastic: Sunt preot din anul 1997.  Întâi am fost  la Parohia Gherăseni și din 2002 sunt preot la Parohia Sfântul Apostol Andrei din Cartierul Micro 14 - Buzău. Am primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 am fost judecător la Consistoriului Mitropolitan. Conform celor relatate în lucrarea 500 de personalități buzoiene. Cea mai importantă realizare pentru cariera de preot este considerată a fi contribuția la construirea ansamblul bisericesc din Cartierul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”. Domeniul didactic: Am fost cadru didactic la Seminarul Teologic, Liceul de Artă și Colegiul Economic Buzău. Am funcționat la Inspectoratul Școlar Județean Buzău. Am fost în echipa de conducere și în corpul de inspector. Am fost purtător de cuvânt al instituției, pe toată perioada activității, adică timp de 8 ani. Din 2010, am fost director la  Palatului Copiilor Buzău, Școala Postliceale Sanitare Buzău și Colegiul Nicolae Paulescu din Râmnicu Sărat. Domeniul  farmaceutic: Ca farmacist, activez, încă de la înființare, în cadrul lanțului independent de farmacii „Iris Pharm”. Activitate filantropice : Am acordat burse de studiu pentru elevi care au urmat cursuri universitare și postliceale în domeniul medical, premii literare și artistice în cadrul concursurilor de profil și am susținut ameliorarea situației materiale a unor familii sărace. De asemenea, am susținut financiar apariția cărților de debut ale unor autori tineri și lucrări ale unor scriitori consacrați. Am susținut financiar și apariția unor lucrări bilingve pentru comunitatea rromă. Activitate civică : Am candidat în două rânduri la Consiliul Local Buzău și am obținut două mandate de consilier independent (2008-2012; 2012-2016). Am fost președintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorități, Sport, Sănătate şi Asistență Socială. Din poziția de independent, în anul 2012 am candidat pentru funcția de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea, după candidatul USL, obținând un procent de 30,5% din voturi, respectiv 17.404 voturi. Activitate publicistică: Sunt editor la Editura Omega, calitate în care am editat și tipărit la tipografia proprie un număr peste 500 de lucrări. Ca jurnalist am fost membru în comitetul de redacție, editorialist sau publicist la  Ziarul Lumina, Jurnalul National, Revista Teologică, Mousaios, Glasul Adevărului, Analele Buzăului, Opinia, Sănătatea Buzoiană, Cronica de Buzău, Educația creștină, Lacrima, Viața Buzăului, Șansa Buzoiană, Tezaur. Am fost realizator de emisiuni radio și televiziune. Sunt autor sau coautor al mai multor volume de eseuri, proză, spiritualitate, istorie, pamflet politic: 40 de rânduri, Marchitanii roșii, Prin grădina lui Ilf și Petrof, Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Comuna Gherăseni, Cuvânt spre Cer - antologie de poezie religioasă ( coautor), Prin spini, Lectura șoaptei, Pagini de istorie locală.  Afilieri:  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureștii - Secția Proză. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - Filiala București Membru al Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiul București Pasiuni Călătoriile, arta, creșterea animalelor și cultivarea plantelor.

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook