A plecat Traian Ciupirlan

Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt foarte legat de oamenii pe care-i întâlnesc. Nicio viață nu-mi rămâne indiferentă.

Întâlnirile ne fac să ne îmbogățim reciproc, plecările ne întristează, dar nu ne pot lua tot. Rămân amintirile, iar eu despre Traian Ciupirlan am amintiri frumoase: mereu vesel, bun mobilizator și foarte corect.

Îmi amintesc cât a insistat să rezolve problema iluminatului stradal acolo unde locuia, pe vreme când eram consilier local.

Îmi mai amintesc cât de atașat a fost de Biserica Sfântul Apostol Andrei, onorându-și calitatea de membru al Consiliului Parohial, în vremea în care Biserica era încă în construcție.

Îmi mai amintesc ce mobilizare era în bloc, atunci când îi vizitam, la diferite sărbători.

Și câte nu-mi amintesc ?!

Mă gândeam astăzi când am văzut atât de multă lume la înmormântare, ce portret i-am fi făcut dacă am fi extras din mintea fiecăruia măcar câte o amintire.

A lăsat multe amintiri frumoase dar și doi copii foarte educați. Nu a trăit degeaba! A plecat la 69 de ani, în vaietul trompetei militare și al salvelor.

Știu, sunteți obișnuiți să abordez teme generale pe paulnegoita.ro. Având în vedere că blogul nu este citit doar de membrii unei comunități, ci de foarte multă lume din locuri diferite, poate pare subiectul plecării domnului Ciupirlan, prea local, prea personal.

Poate, dar istoria fiecăruia dintre noi e importantă și nu mă pot desprinde de gânduri până când nu le le împărtășesc cu cei din jur. De aceea am ținut atât de mult să-l omagiez pe acest om discret, cu care eu m-am înțeles foarte bine.