Lucrez de aproape un sfert de secol în învățământ. Nici nu terminasem școala și ca un făcut, pentru timpul pe care nu l-am dat școlii ca elev sau student, am primit pedeapsa de a deveni profesor. Am fost o vreme în ambele bărci. Aveam toate datele legale să predau, însă căutarea nu se terminase, motiv pentru care am împărțit o vreme timpul între bancă și catedră. Nu încetezi să știi destul niciodată, iar învățarea sistematică are avantajele ei, mai ales când ai multe pasiuni și tot atât de multe îndeletniciri.
În tot acest acest timp am fost preocupat de o întrebare, pe car crede că și-o pune fiecare dintre noi: ce știi de fapt să faci după ce termini școala?!
Desigur, după ce termini școala știi multe, devii altă construcție, fiecare zi reprezintă un prilej de zidire. Dar, totuși, ce știi să faci ca atunci când termini să te poți angrena într-o activitate profesională rapid, în care să nu trăiești dubiul relativității profesionale și să poți funcționa o viață, fără să-ți dispară locul și fără să fii nevoit să te adaptezi sufocant la schimbări, schimbări care nu sunt doar ieșire din starea de confort sau din rutină …
De la convingerea că pe lângă cultură trebuie să ai și o meserie am plecat atunci când m-am implicat în învățământul sanitar. Palierul vieții ideale e unul, palierul concretului este altul, iar eu, pe vremea când eram inspector școlar am perceput două realități. Prima este aceea a lipsei orientării profesionale în școală. Orientarea este doar rezultatul contextului creat de o formă de selecție. O a două lipsă a școlii noastre o reprezintă lipsa descoperirii și cultivării a ceea ce în teologie se numește talant. Mor talente și vise pe masă competiției teoretice.
De aceea m-am implicat în ambele direcții școlare, pentru că trebuie să trăim frumos, dar și eficient.
După o trecere prin învățământul non formal am virat către învățământul tehnic, alegând învățământul sanitar, ca oferă accesibilă și utilă comunităților, dar și ca domeniu care-mi este apropiat profesional, sub aspectul experienței practice.
Și am făcut bine! Domeniul este fascinant, iar cei care urmează o școală sanitară sunt oameni interesanți, majoritatea aflați într-un proces de reconversie profesională. Destui ajung să opteze pentru învățământul sanitar după ce au depășit toate etapele școlare, inclusiv universitatea. Am avut elevi care erau absolvenți de două facultăți. Nevoia de a ști să facă ceva practic i-a îndemnat să facă ceva practic, care să le dea sentimentul controlului propriei profesii. După multă teorie au venit să aibă o meserie și nu o meserie în care să-ți cauți tu de lucru, ci o meserie în care trag toți de tine să te angajeze.
Desigur, sunt persoane care au venit la școala sanitară doar pentru propria cultură medicală, pe care vor să și-o pună în slujba familiei sau a unor activități filantropice. Am avut și astfel de cazuri, oameni extrem de educați, cu profesii bune, sau proveniți din diverse medii religioase.
Pot spune după atâția ani că și eu am ales domeniul potrivit, așa cum au ales și cei care au finalizat studiile. După atâția ani de experiență în domeniul învățământului medical am satisfacții știind că am contribuit la parcursul fericit al multora. Nu e o mândrie să știi că ai ambasadori peste tot în lume, pentru că era ideal să lucreze aici, dar e un caz personal rezolvat atunci când cineva e ajuns bine.
În concluzie, dorește ca pe ceea lângă ceea ce știe să facă, să aibă și o meserie bună poate merge cu noi, cu echipa pe care am format-o.
