Și totuși ce se întâmplă cu noi?

Sâmbătă, orele 8, veneam spre casă din Micro 14. Pe Doamna Neaga, la unul dintre cele două semafoare montate, o doamnă a fost surprinsă de culoarea roșie a semaforului pe trecerea de pietoni. Foarte probabil că plecase pe galben. Se mai întâmplă uneori. În sensul opus direcției mele de mers, dintr-un Matiz au început sudalmele. Nemulțumire maximă. Secunde în șir a ocărât în mașină domnul cu părul alb, pentru că i-a răpit două, poate trei secunde din drum doamna care trecea pe trecerea de pietoni.

Mi s-a părut total deplasată atitudinea șoferului din Matz, mai ales că nu era aglomerat. O violență verbală total disproporționată în raport cu fapta pietonului.

Ce se întâmplă cu noi de am ajuns să fim atât de violenți? Suntem violenți și lași. Atunci când ar trebuie să ne cerem drepturile, tăceam. În raport cu autoritățile suntem de cele mai multe ori mielușei. Da, ne mai rățoim la câte un funcționar de la chioșc, dar cam la atât se rezumă spiritul nostru civic. Sărim însă la bătaie – cam aceasta era atitudinea domnului cu părul alb- pentru lucruri de nimic. Care a fost paguba reală a domnului din Matiz?

Oare ce se întâmplă cu noi de a, ajuns așa?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

S-ar putea să-ți placă și