Atunci când se naște un copil, așa, cu toată fragilitatea lui, se naște o mare speranță. Părinții speră că va crește, se va face om mare, că va fi om bun, mai bun și mai mare decât ei înșiși au fost.
Deși nu mai afirmă răspicat, părinții mai speră că legătura aceasta a existenței comune nu se va întrerupe la un moment din cauza distanțelor, și da, chiar speră, că la apus nu vor fi singuri ți uitați într-un azil.
Se pare că la Buzău aceste speranțe sunt tot mai deșarte pentru că tinerii nu sunt reținuți de nimic în orașul lor.
Recunosc, m-a tulburat să citesc articole în care se scrie că Buzăul este orașul fruntaș la fuga tinerilor, la video-cheat și chiar la prostituție, fenomene aflate în creștere în ultimii ani.
Practic, investiția în speranță a atâtor familii moare zilnic. Lipsa oportunităților îi împinge spre zări, pe mai toți tinerii. Părinții acceptă situația, pentru că nu văd altă soluție. Însă un părinte singur suferă, chiar dacă nu o arată. Distanțele dor. Anii trec repede. Și, ca părinte, să-ți simți copilul o dată pe an, sau la câțiva ani, e greu, cu siguranță.
Dar, din nou, fiecare se amăgește că e mai bine așa, și cumva, așa este. Dacă aici nu-și găsește fiul sau fiica locul pentru că noi nu am putut mai mult?! Ce poate face, pleacă?! Iar noi ce putem face? Acceptăm, ca pe o neputință de a schimba ceva, de a schimba acel ceva care să facă din comunitatea noastră un loc atractiv, un loc de viitor. Peste tot în lumea civilizată comunitățile se bat pe tineri, iar cele performante sunt acelea care-i atrag, care-i păstrează, care protejează familia, care menține continuitatea, tradiția.
Buzăul merge în direcția opusă, din păcate! De duce la vale pe zi ce trece….
La cum arată sondajele, viitorul nu ține cu noi, indiferent cât asfalt am pune. Minciuna rupe Buzăul de viitor. Devenim o colonie de consumatori de la firme străine și nimic mai mult.
Ei bine, dacă scenariul de mai sus, cel al tinerilor care pleacă, este mai de mult trăit și a umplut deja cimitirele de părinți care au murit singuri, starea de degradare socială a Buzăului ultimilor ani e nouă și e dovedită de informațiile care spun că Buzăul este pe primul loc pe țară la video-cheat.
Fragil se naște un copil în general, dar atunci când este fetiță? Ce simte un tată când aude că fata lui face video-cheat ca să aibă din ce trăi?! De prostituție nici nu mai are rost să amintesc!
Ce simte când vede că fiica a devenit un instrument al unor rețele de carne vie?!
Dar ce simte o mamă …
Ani de muncă, de educație, de sacrificii comune, de școală, de speranțe, mor pe loc. Pentru ce s-au mai luptat părinții cu viața, ca să ofere copilului un viitor mai bun? Pentru ce au trudit să-și țină copilul la școală? Pentru ce au dat bani pe meditații, caiete și haine de școală, iar acum constată că fata lor are o viață mizerabilă.
Pe noi, buzoienii, ar trebui să ne tulbure cel mai tare această realitate crudă: tinerii nu au aici viitor! Din această cauză suntem pe primul loc pe țară la video-cheat, suntem un oraș îmbătrânit, care continuă să îmbătrânească alert. Suntem un oraș care începe să se întindă doar între Centură și azil. Vorba unui preot: în ritmul asta nici morții la groapă nu mai are cine să-i ducă!
Nu este zi să nu-mi spună cineva: săptămâna viitoare sunt la fată, în Anglia, în Spania, în Italia, etc.
Noi, cei de aici, am investit în copii să ne bucurăm de ei și să facă ceva aici, la Buzău. Din păcate, sistemul local e falimentar, iar investiția noastră dă rezultate în altă parte. Meditațiile, grijile, banii, speranțele fug zilnic din Buzău și creează valori și viitor pentru alții. La noi rămâne deziluzia, jena, minciuna, sărăcia, propaganda.
Aici este marea durere a orașului Buzău și chiar dacă suntem mințiții că este bine așa cum suntem, nu e bine de loc, iar datele statistice spun clar adevărul.
