Despre Zaheu, sau de ce nu ești mic niciodată în fața lui Dumnezeu!

Trăim în viață tot felul de complexe. Fie că suntem mai săraci decât cei cu care ne comparăm, fie că ne considerăm mai puțin realizați decât alții cu care lucrăm, fie, chiar că suntem mai scunzi, decât media, așa cum era Zaheu, vameșul din Evanghelie.

Zaheu avea de toate, sub raport pecuniar. Era bogat.  Totuși …. chiar și lui pare că ceva îi lipsea. Era mic de statură și nu putea pune la înălțimea lui un cot, cu toți banii pe care-i avea.

Dar, s-a dovedit că el căuta dincolo de bani. Banii nu-l satisfăceau. Căuta. De aceea voia să-l vadă pe Iisus și, cumva, i s-a așezat în cale.

Iar Iisus a răspuns căutării lui și l-a ridicat mai presus decât se aștepta.

Așadar, în fața lui Dumnezeu el  nu a fost mic. Altfel i-ar mai fi zis Iisus: Zahee grăbește-te de pogoară căci astăzi în casa ta mi se cuvine să stau?!

Deci, dacă Zaheu cel scund a fost remarcat de Iisus și noi trebuie să avem convingerea că Dumnezeu ne vede și știe de ce a pus în noi o anumită înzestrare.

Suma calităților ar trebuie să ne dea un rezultat egal, dacă sunt însoțite de voință și lucrare.

În fața lui Dumnezeu nu suntem unii mai mici și alții mai mari, chiar dacă, prin comparație, așa ar părea că stau lucrurile când privim pe orizontală. Suntem complementari și fiecare are talantul lui.

Dacă Zaheu era mic în fața lui Dumnezeu, nu l-ar fi luat în seamă. Dar, el cel mic de statură, în fața lui Dumnezeu a fost mare și de aceea l-a chemat să se coboare din sicomor.

Totuși, Zahaeu, a suplinit lipsa de înălțime, cu darul voinței. A vrut să-l vadă pe Iisus și a făcut tot ce putea.

Zaheu a fost lăsat scund de Dumnezeu, dar tot Dumnezeu a făcut sicomorul în care s-a urcat pentru a-și depăși propria statură. În cele din urmă, prin voință, a făcut ca statura să-i devină favorabilă. S-a remarcat din mulțime.

Așadar,  nu trebuie să fim complexați de nimic. Măsura lumii e una strâmbă, măsura lui Dumnezeu este dreaptă. Repet, nimeni nu este mic în fața lui Dumnezeu.

Zaheu era mic, dar nu s-a lăsat copleșit de mulțime, ci pur și simplu a urcat într-un copac, ca să-l vadă pe Iisus. A avut dorința și voința să-l întâlnească și Iisus, iar Iisus l-a chemat la el, chiar dacă cei din jur în vedeau ca pe un mare păcătos.

O fi fost, nu o fi fost păcătos …  O fi fost doar gura lumii., cum este și pe la noi … Oricum, când a trecut a doua oară Iisus pe acolo a găsit un alt Zaheu decât cel care se urcase în copac. Că a dat jumătate din avuția lui săracilor este cum este, dar că a restituit  împătrit celor pe care i-a nedreptățit, e semn că avea conștiința păcatului. Știa că un om păgubit suferă mai mult decât pierderea banilor. Suferă de tristețe, nedreptate, revoltă, poate chiar ură. Zaheu știa și a vrut să repare ceea ce greșise, astfel încât, la următoarea vizită a lui Iisus, să tragă direct la casa lui.

În concluzie,  fiți fără complexe de inferioritate și fără frustrări. Dumnezeu ne-a dat la fiecare daruri. Ele sunt diverse, ca să facem lumea în care trăim frumoasă. Căutați-le și cultivați-le, ridicați-vă prin ele și Dumnezeu vă ajută!

Nu vă plângeți, găsiți calea. La fiecare problemă, există soluție, chiar și la una fizică, așa cum vedem la Zaheu!

Sale!