Ultima suflare a satelor mici

Ceaușescu le-a vrut la pământ. Le voia rase, arate și semănate. După 1990 moartea satelor a continuat, din cauza lipsei infrastructurii și a locurilor de muncă.

Acum, multe sate își dau ultima suflare.

Au asfalt, au apă, au canalizare, dar nu mai au viață. Tinerii au plecat, iar bătrânii fac zilnic de lucru preotului.

Iar dacă au mai rămas câțiva tineri, creșterea costurilor cu munca va duce la dispariția și ultimelor mici afaceri de la sate.

Cardurile de ajutor îi trimit pe săteni la oraș să târguiască de la marile lanțuri, iar creșterea dărilor la stat, aferente salariului minim, închide comerțul local. În timp ce supermarketurile vând valori imense cu un număr din ce în ce mai redus de angajați, micii comercianți locali vor fi nevoiți să mărească prețurile la magazinele lor rurale, pentru a putea plătit un salariul, poate două.

Evident, creșterea prețului va împinge săteanul tot la supermarket, iar micile magazine se vor închide treptat și o dată cu ele vor pleca și … ultimii mohicani, tineri care voiau să rămână acasă la ei, dar nu o pot face pentru că a dispărut și ultimul loc de muncă.

Acum dispar locurile de muncă din privat, apoi cele din instituțiile publice și așa …. totul va fi o amintire.

Niciodată nu am simțit satul atât de lovit ca acum. Din păcate, unele facilități au venit prea târziu, iar venirea lor nu mai folosește la prea mare lucru, pe termen mediu.

Sânt multe sate care se apropie de ultima suflare …….

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

S-ar putea să-ți placă și