Câteva zile cazul medicului de la Iași, care-și nenorocea cu bună știință pacienții, a ținut capul de afiș al dezbaterilor publice. Cât de jos a ajuns societatea actuală și unde duce dorința de a face bani, indiferent de mijloacele folosite!
Dar nu este singura situație medicală în care pacientul român nu reprezintă nimic în fața lăcomiei. Vreau să vă mai relatez două situații, cel puțin la fel de grave. Cu una m-am confruntat direct, cealaltă mi-a fost relatată.
Pentru pacientul român termenul de export paralel nu spune nimic, dar acest export paralel, făcut și de firme ale familiei unui politician aflat la vârful puterii, a omorât oameni. Vă este cunoscut fenomenul lipsei medicamentelor din farmacii. Dispariția medicamentelor este cauzată de faptul că, deși firmele producătoare trimit medicamente în România, un grup de politicieni și oameni de afaceri, nu le lasă să ajungă în farmacii, ci le reetichetează și le trimit în afară, unde prețul este mai bun. Niciodată firmele care produc medicamente originale nu vor produce mai mult decât numărul bolnavilor existenți în țară, iar dacă sunt exportate parte dintre aceste medicamente, o parte egală dintre bolnavi nu vor avea cu ce se trata și vor fi condamnați la moarte.
Atât de mare este aceasta afacere încât socialiștii au făcut o lege specială, care permite acest export, iar Ministru Costache, a fost dat afară din guvern pentru că, în pandemie, a interzis acest export. Au primat profiturile de milioane, nu viața românilor.
Acest fenomen care seamănă cu episodul Medicamentele și banii de pe Netflix îl cunosc în detaliu și am mai scris despre el și altă dată, însă ceea ce vă spun mai departe este de la cineva care s-a confruntat cu o altă problema, la fel de gravă.
Într-un mare spital, bolnavilor de cancer le era administrat tratamentul numai cât să le cadă părul, adică în doze mult mai mici decât cele prescrise, pentru ca restul să meargă, în mod ilicit, tot către export. Cum se numește așa ceva?!
Am ajuns jos de tot, oameni buni!