Astăzi, în ziua în catolici sărbătoresc Paștele, noi, ortodocșii am ajuns pe calea spre Înviere în Duminica a II – a, duminică ce se de mai numește și a Sfântului Grigore Palama.
Unic gestul bărbaților care au urcat un bolnav prin acoperișul unei case pentru a face posibilă întâlnirea cu Iisus.
Unică acțiunea celor patru îndrăzneți.
Evanghelistul Marcu istorisește cum patru bărbați au ridicat pe acoperișul casei unde era Iisus patul devenit mormânt înainte de moarte al unui bolnav și au desfăcut acoperișul pentru a-l înfățișa Mântuitorului.
Cei din Caprnaum s-au strâns în fața casei unde era Iisus și le vorbea. Nu putem să-i criticăm pe cei masați acolo, în fața ușii, pentru că erau cuprinși de entuziasmul credinței. Ascultau cuvânt de învățătură și poate că de aceea a fost insensibili la cererea celor care voiau să-l ducă pe Slăbănog în fața Domnului. Evident, au dat dovadă și de o oarecare insensibilitate. Gândiți-vă cum ar fi ca noi, în timp ce ne aflăm în trafic și vedem că vine Salvarea în loc să facem cale liberă, am bloca drumul? Cam așa a fost acolo! Salvatorii însă nu s-au descumpănit în fața barajului care le bloca intrarea. Voiau să facă bine, iar binele nu e ușor de făcut. Pentru bine trebuie să te lupți, pentru că binele chiar trebuie să învingă. De aceea, în locul forței contra celor care le stăteau în cale și al aferentelor neplăceri, au folosit inteligența și au urcat bolnavul pe acoperiș. Puteți avea imaginea celor întâmplate? În față mulțime; calea blocată, iar ei, cei patru temerari, credeau din tot sufletul că atunci era momentul semenului lor bolnav.
Împreună cu dorința de face bine, a lucrat credința. Crede numai și se poate! Și s-a putut face o minune după un parcurs pe care Evanghelistul nu-l putea scăpa cu vederea. La Matei 11, 12 se spune că Împărăția lui Dumnezeu se i-a cu stăruință multă! Așa a fost! Deznodământul îi știți. Iisus i-a iertat păcatele celui bolnav, iar trupul dezrobit de povara păcatelor a devenit viabil. Bolnavul s-a vindecat!
Vedeți cum este în viață? Dacă îndrăznești, dacă lupți, dacă nu te lași, reușești! Binele nu se face deloc ușor, dar dacă ai cugetul curat în drumul tău și nu deznădăjduiești, reușești! Alții ar fi spus: noi am vrut să săvârșim binele, dar intrarea e blocată și nu putem face mai mult. Cei patru bărbați – păcat că nu cunoaștem numele acestor eroi – nu s-au lăsat. Au făcut imposibilul posibil. Au escaladat zidurile cu bolnavul în spate, au decapat imobilul și l-au coborât de bolnav în fața Mântuitorului. Ce dovadă de forță a credinței puteau da lui Iisus mai mare decât aceasta:?
Noi, atunci când deznădăjduim, când renunțăm, cum putem să-l convingem pe Dumnezeu că ne dorim să ne asculte rugăciunile ? Să nu uităm că Dumnezeu e și pedagog, nu doar Tată!
Îndrăzniți, Eu am biruit lumea! a zis Iisus. Evident, vorbim despre îndrăznirea cea cu bun-credință! De îndrăznirea celor patru bine-făcători! Credeți că-i putea refuza Iisus când au văzut ce voință au avut încât i-au adus bolnavul prin acoperiș? Credeți că dacă am avea atâta credință și atâta dorință de bine ne-ar refuza Dumnezeu rugile noastre? Răspunsul îl avem în Evanghelie!
Cred că există Dumnezeu pentru că nu-i ascultă niciodată cererile, scria cineva. Da, Dumnezeu e liber. Nu-i este afectată libertatea de cererile noastre. Însă atunci când lupți pentru aproapele cum au luptat cei patru bărbați și lui Dumnezeu îi curge o lacrimă de îndurare.
Deci, curaj, îndrăzneală, insistență, generozitate și mai ales bună-credință, iar Dumnezeu va proceda ca în istorisirea biblică la care am făcut referire. Va zice: Facă-se voia ta, omul! Credința ta te-a mântuit!
Cuvant despre Cer
Daruri cu tâlc
Retropelerinaje Buzoiene
Fascinația rostirii
Ceai de urzică
Recuperări istorice
