E clar că Pavel și Paul au origine comună, deși vin din două direcții lingvistice diferite. Noi, românii, pe filieră slavă, l-am trecut pe Pavel în calendar și nu pe latinul Paul, însă eu, chiar dacă sunt Paul mă simt Pavel și-l consider pe Sfântul Pavel ocrotitorul meu.
Nu știu dacă părinții au ales numele Paul doar pentru că le-a plăcut, dacă s-au inspirat de la Paula, una dintre fetele nașilor sau pentru că m-am născut în preajma sărbătorii, însă până de curând nu mă felicita nimeni de Sfinții Petru și Pavel. Acum sunt foarte fericit pentru urări!
Pe lângă nume de Sfântul Pavel mă mai leagă ceva: icoana sub care am dormit din clasa I, când am venit la oraș, până în prima zi de facultate.
Mi-a rămas în minte și în inima un chip al Sfântului Pavel. O față aspră, cu forme ascuțite, cu nas acvilin, o frunte pleșuvă, lată, plină de riduri de expresie, stătea încadrată între linii roșii de contur. Hainele erau de un verde- albastru care inspirau putere, iar poziția icoanei era ușor aplecată spre pat, așa cum se fixau atunci în perete.
Nu am făcut multă vreme legătură între Saul din Tars, cel devenit Pavel după întâlnirea de pe drumul spre Damasc și chipul din icoană. Abia acum, după atâția ani, ani în care nu am mai văzut icoana în casa actuală a părinților mei, încep să asociez personalitate apostolului fără de care Europa nu era ceea ce este astăzi, cu personalitatea Sfântului Pavel.
Dacă ar trebui să-l descriu pe Apostolul Pavel acum, nu aș putea să-l văd astfel decât prin imaginea acestei icoane pictate pe lemn, icoană despre care auzisem din discuțiile părinților că nu este tocmai o realizare artistică strălucită.
Poate, nu mai pot judeca acum când nu mai am obiectul talentul pictorului, însă atât de mult m-a marcat aceea pictură încât fie că vorbesc sau citesc despre Apostul Pavel nu-l pot vedea decât așa, ca pe cel din dormitorul copilăriei mele.
Nu știu unde erau viciile artistice ale icoanei însă chipul acela mă domină din ce în ce mai mult. Hotărât, ferm, pus pe treabă, convins de ceea ce propovăduiește. Acesta era Pavel și cu aceste calități, întărite de o credință totală, a bătut lumea de atunci în lung și lat.
Mă simt din ce în ce mai aproape de sfântul meu protector. Sunt din ce în ce mai recunoscător părinților pentru alegerea numelui Paul, iar dumneavoastră, celor care-mi faceți urări de Sfântul Petru și Pavel, vă mulțumesc din suflet. Mă simt Pavel și merg cu gândul la Apostolul Pavel, cu fiecare mesaj primit!
Recuperări istorice
Fascinația rostirii
Daruri cu tâlc
Retropelerinaje Buzoiene
Ceai de urzică
Blăjani – file de monografie
