Aștept să plec ….

În decursul anilor la Sfântul Andrei, în Micro 14, au slujit mulți preoți retrași din activitate. Preoții Dumitru Grigore, Cristișior Manea, Ioan Constantin, Moise Lazăr, Horia Constantinescu și alții.

Mai în vârstă decât aproape toți este părintele Valeriu Grama. Este un supraviețuitor. E un luptător cate a fost greu încercat de viață.

Sub o criptă aproape de capela din Cimitirul Dumbrava dorm cei doi copiii adormiți din pruncie și soția, plecată din lumea aceasta după durerile unui cancer, chiar de ziua părintelui. Împlinea atunci 82 de ani. Acum se apropie de 96.

Mă bucur mult când apare, Îmi dă sentimentul că moartea nu face față tuturor. Aștept să plec, îmi spune adesea. Însă eu simt că vrea să continue. Cine se desprinde ușor de viață? E ca în povestirea cu bătrâna gârbova care obosită în pădure își cerea moartea. Și când moartea a apărut a trimis-o să ducă legătura de lemne.

E matinal. Apare dimineața, pe la 7. E bine-dispus și dornic mereu să afle ce am mai citit și, eventual, pe unde am mai călătorit.

E sfătos. E insistent cu sfaturile  până la sufocare, uneori. Dar este simpatic și mereu incredibil de nou. Da, e mereu nou. Citește. E informat. Îmi transmite ce mai spun taximetriștii despre mine atunci când aud că vine în Micro 14.

E nou și pentru că se adaptează extraordinar de bine și nu-și plânge vârsta. E la curent cu tehnologia și îi place provocarea ultimului tip de telefon mobil sau de laptop. La finele unei slujbe de duminică îmi spune: Mă grăbesc. Merg în Talcioc la Drăgaică, Vreau să iau o mașină, Nu-mi place să fiu dus cu mașini care nu-s curate. 

Și s-a dus! Nu-i place să fie cocoloșit, nici servit astfel încât să-și atrofieze … funcționalitatea. Cât despre curățenie, nu are nimic din specificul vârstei. E proaspăt și aranjat.

Îl văd adesea în drum spre farmacie. Mereu călcat,  cu pantofi făcuți, pantaloni la dungă și cămașă albă. Merge cu pas alert. Are zeci de farmacii în drum, dar merge la Iris în Micro 3. Îi place acolo. Îi place atmosfera. În place să fie bine servit. Nu-i chilipirgiu. E corect sub aspect relațional, Așa a fost și în viață. A fost corect și critic. De fapt, după fiecare predică pe care o țin e criticul de serviciu. Eu așa aș fi spus, îmi zice! Și-l cred. Nu am cum să nu-l cred pentru că vorbește bine. Vorbește bine pentru că citește mult și are memorie bună. Facă coincid ideile cu ce a citit sau a ascultat pe YouTube.

Slujește frumos. Are o voce limpede și puternică. A fost un preot destoinic și se consideră nedreptățit că a trebuit să se desprindă prea devreme de enoriași din cauza unor mașinațiuni ale superiorilor. Nu pare să-i fi uitat pe cei care l-au scos din slujbă fix la data pensionării, dar pare să-i fi iertat, mai ales că le-a supraviețuit tuturor.

A fost preot la Odăile. De acolo a ieșit la pensie. Înainte a fost învățător, dar și muncitor pe șantier.

Nu se aștepta să aibă atâtea zile de la Dumnezeu pentru că, după cum îmi spunea, a avut mereu o constituție fizică destul de bolnăvicioasă. Dar unde voiește Dumnezeu …

La aniversarea de 90 de ani ne-a simțit ca pe familia dânsului și nea chemat la masă. Nu a fost ieftin și am vrut să intervenim la plată. A refuzat bărbătește și ne-a mulțumit că i-am fost alături.

Astăzi a venit la slujbă ca de obicei. Tot ca de obicei a venit să-mi dăruiască o carte. Era supărat pe Liicieanu. Te ocupi și cu filosofia!  Citește să vezi ce prostii scrie. Să-mi spui ce părere ai! Citesc pentru că nu-i chip, mai ales că mi-a și subliniat pe carte ce nu i-a plăcut.

Citesc și pentru că mi-a dăruit jumătate din bibliotecă. M-a invitat adesea în modestul dar extrem de curatul său apartament să aleg ce cărți îmi doresc și am avut ce. Are o bibliotecă de intelectual, având în vedere că soția a fost învățătoare.

M-a dus și la casa de la Odăile, tot cu pretextul de a alege cărți. A fost vesel pe drum și iar acolo mi-a dăruit o Evanghelie pentru care l-au pizmuit mulți.

Pe lângă sacoșa cu cartea și borseta cu acte, părintele Grama venit, ca de obicei, cu o lumânarea mare pentru sfeșnicul din Altar pomenind încă o dată Valeriu și Magdalena. Apoi a avut o discuție scurtă cu paracliserul nostru Aurică Mezaroș. Nu după mult timp Nea Aurică a venit să-mi ceară binecuvântarea să meargă după slujbă să-i repare broasca de la ușa casei părintelui. Nu e păcat părinte să merg astăzi, nu? Dacă aveam de hrănit la țară vietăți nu le hrăneam?   Nu e păcat, Nea Aurică! Fapta bună nu e niciodată păcat, i-am răspuns.

Probabil altcineva s-ar fi dat dat de ceasul morții că avea ușa de la bloc legată cu ață și nu poate pleca din casă. Ar fi văzut ghinionul ghinionului și ispita ispita ispitelor.  Părintele? Nu!  A slujit calm, voios, a fost critic ca de obicei. După slujbă, a mers liniștit acasă să repare și broasca. Admirabilă răbdare și stăpânire pentru un om singur.

Scrie părinte, scrie! îmi spune mereu, Am scris. Mă aștept la critici serioase dacă va da peste aceste rânduri pe net și la cum navighează sigur va citit.

Sale!