Sfântul Emilian Mărturisitorul, episcopul care nu și-a negociat credinta

Erau vremuri în care credința este încercată prin suferință. Dar sunt și vremuri în care încercarea vine mai subtil: ți se cere să taci, să te conformezi, să accepți ceea ce puterea zilei hotărăște că trebuie să crezi.
Într-un asemenea timp a trăit Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului, pe care Biserica îl pomenește la 8 august.
A trăit în secolul al IX-lea, în timpul împăratului bizantin Leon al V-lea Armeanul, când disputa iconoclastă tulbura din nou Imperiul Bizantin. Împăratul încerca să impună episcopilor respingerea cinstirii sfintelor icoane.
Emilian a refuzat.
Nu pentru că ar fi apărat niște simple obiecte. Pentru creștinism, icoana mărturisește ceva mult mai profund: Dumnezeu S-a făcut om, a intrat în istorie și a putut fi văzut, atins și cunoscut în persoana lui Hristos.
„Problemele Bisericii se discută în Biserică”
Tradiția sinaxarelor păstrează un răspuns extraordinar atribuit Sfântului Emilian.
Chemați înaintea împăratului pentru a da socoteală asupra cinstirii icoanelor, episcopii au arătat că asemenea chestiuni nu trebuie hotărâte prin porunca autorității politice, ci în Biserică, potrivit rânduielii ei.
Este o idee care traversează veacurile.
Puterea poate administra cetatea. Poate face legi. Poate conduce instituții. Dar există un prag dincolo de care începe conștiința omului.
Iar conștiința nu poate fi administrată prin decret.
Exilul
Pentru împotrivirea sa, Sfântul Emilian a fost îndepărtat din scaunul episcopal și trimis în exil.
Acolo a îndurat suferințe și lipsuri pentru credința sa, până la sfârșitul vieții. De aceea Biserica îl numește Mărturisitor.
Nu martir, în sensul celui ucis direct pentru credință, ci mărturisitor: omul care a acceptat să piardă poziție, liniște și libertate, dar nu adevărul în care credea.
Și poate tocmai aici viața lui devine foarte actuală.
Cât valorează convingerile noastre?
Este ușor să ai principii atunci când ele nu costă nimic.
Mai greu este când adevărul spus te poate face nepopular. Când refuzul unui compromis îți poate închide o ușă. Când ar fi mult mai comod să taci.
Sfântul Emilian ne pune, după mai bine de o mie de ani, o întrebare incomodă:
Ce lucru din viața mea este atât de important încât nu l-aș negocia nici dacă aș avea de pierdut?
Credința lui nu a fost zgomotoasă. Nu a avut nevoie de violență și nici de ură împotriva celor care îl persecutau.
A avut nevoie doar de acel cuvânt simplu și teribil de greu de rostit uneori:
Nu.
Nu pot spune că este fals ceea ce cred că este adevărat.
Nu pot renunța la ceea ce mă definește numai pentru că mi se cere.
Nu pot pune avantajul personal înaintea conștiinței.
Libertatea omului care nu mai poate fi cumpărat
Împăratul avea palatul. Emilian avea exilul.
Împăratul avea puterea de a-l îndepărta din scaun. Emilian avea libertatea de a nu-și trăda credința.
Istoria a păstrat numele amândurora. Dar Biserica îl pomenește pe cel trimis în exil, nu puterea care l-a trimis acolo.
Aceasta este poate cea mai frumoasă răsturnare din povestea zilei de 8 august.
Uneori omul pare că pierde tocmai în clipa în care câștigă lucrul cel mai important: rămâne întreg înaintea propriei conștiințe și înaintea lui Dumnezeu.
Sfinte Ierarhe Emilian Mărturisitorule, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sale!