Blog Posts

Buzăul alb

– Cum te cheamă! – A nins! – A nins dar totuși, cum te cheamă? A fost prima întâlnire cu bucuria altuia. Pe a mea o trăisem deja, în avans. Fiecare dintre noi, are o fereastră preferată. Am și eu eu una și, în răstimpuri, m-am trezit noaptea să văd dacă mai ninge. Parcă era o noapte de Crăciun, atât de frumos cernea cerul. Și pentru ca bucuria să fie deplină am plecat pe jos spre Biserică. Liniște, pace și

Citește mai departe ...

În Cehia, a câștigat alegerile un idependent

Pentru mine politica cehă înseamnă  Vaclav Havel. I-am citit parte din operă și colecția de discursuri fascinat. Ce noroc au avut cehii, cu Havel. Noi îl aveam pe Iliescu și reușisem să dăm comunismul jos prin Revoluție și să-i punem la loc oamenii prin vot. De la Havel nimic nu mi-a mai atras atenția în politica cehă până la aceste alegeri. Conform The Guardian, după o campanie dură, alegerile au fost câștigate de către generalul în rezervă și fostul oficial

Citește mai departe ...

Să lăsăm trecutul să doarmă …

Când este vorba de căldura în case, suntem mai puțini economi decât alte popoare și bine facem. Îmi amintesc că am avut un periplu de studiu prin Anglia și am primit un card pentru energie. Era alimentat atât cât să poți avea un 19 grade, ceea ce, pentru mine, care descoperisem că se poate și mai cald în case iarna, nu era foarte confortabil. Noi, românii, am pornit de la o temperatură atât de scăzută și de la o lipsă

Citește mai departe ...

Mai iute decât propria mașină

Aglomerație cumplită, azi, practic în prima zi de iarnă. Deși stau foarte bine cu … diastolica, sistolica și alte valori, așteptarea macină, așa că, am lăsat mașina să vină cum și pe unde o ști și am plecat pe jos. De la intrare în Buzău până la Hasdeu am făcut 27 de minute. 1.7 km. La aproape 10 minute după mine a ajuns și mașina. Așadar, în această seră am fost mai iute decât propria mașină și poate că experiența

Citește mai departe ...

Câteva seri cu Georgia

Nu-mi plac politicienii așa cum nu vă plac și dumneavoastră. Deși nu am făcut efectiv niciodată politică și am fugit cât am putut de ofertele politice, după experiența mea solitară de candidat independent, pe care nu o regret, am priceput că de politică ține totul. Nu ține fericirea, dar oarece stare de bunăstare și de normalitate poate și trebuie să asigure politica. Nu! ferirea nu ține de politică! Fericirea este stare pe care o poți avea chiar și atunci când

Citește mai departe ...

De ce cu mâna?!

Observ un gest tot mai frecvent în fața icoanelor: atingerea icoanei cu mâna. Desigur, există dorința noastră de a atinge ceea ce este sacru. De fapt, este mai mult decât dorință, este nevoie. Încă, lucrurile s-au mai domolit. În satul unde slujeam ca preot cândva, la Gherăseni, aveam două mămițe care prindeau veșmântul și-l mototoleau bine peste cutele fețelor, iar în vârful feței stă nasul, apoi sunt și ochii … Le zâmbeam, dar nu îndrăzneam să le zic nimic. Simțeau

Citește mai departe ...

Mănâncă, oare, morții?

Morții nu mănâncă, însă eu am scotocit firesc prin pachetele primite la diverse momente ceremoniale și nu cred că sunt singurul. Pe de altă parte și dacă ar mânca morții, ar mânca … foarte puțin. E minunat gestul de reface masa comuniunii cu cei plecați. Fizic ei nu sunt, dar spiritual îi simți. Chiar dacă uneori tristețea e înlocuită cu ceva mai multă veselie, pomenirea celui ce nu stă la masă are loc. Istorii, clipe, amintiri, povești. Toate au alt

Citește mai departe ...

Cea mai mare minune pe care o ratăm este viața!

Pierdem de la viață ani și cerșim de la moarte o clipă, spunea Iorga, dacă-mi amintesc bine. Ratăm zilnic întâlnirea cu viața. Niciodată nu suntem aici, azi. La tinerețe suntem mereu în viitor, la bătrânețe gândul fuge la trecut. Avem curajul să ne întrebăm seara ce s-a ales din ziua care a trecut? Poate că avem, dar constatăm că nu am avut răgaz să iubim, să zâmbim, să ne bucurăm de cei din jur, să privim cât de minunată este

Citește mai departe ...

Ah, ce trist!

Astăzi s-a sărbătorit Unirea de Bază, așa cum a definit-o Patriarhul Daniel, dorind să evite o oarecare minimizare a evenimentului, prin numirea Unirea cea Mică. Ce oameni a avut această țară! Atunci, pe 24 ianuarie 1859, aveau și ei orgolii, dar le-au depășit pentru că erau oameni școliți la școli bune și înțelegeau mersul istoriei. Înțelegeau lumea, societatea și, mai presus de toate, și-au înțeles menirea. Am dar un scroll pe telefon și m-au invadat lecțiile de lectură ale celor

Citește mai departe ...

Ultima suflare a satelor mici

Ceaușescu le-a vrut la pământ. Le voia rase, arate și semănate. După 1990 moartea satelor a continuat, din cauza lipsei infrastructurii și a locurilor de muncă. Acum, multe sate își dau ultima suflare. Au asfalt, au apă, au canalizare, dar nu mai au viață. Tinerii au plecat, iar bătrânii fac zilnic de lucru preotului. Iar dacă au mai rămas câțiva tineri, creșterea costurilor cu munca va duce la dispariția și ultimelor mici afaceri de la sate. Cardurile de ajutor îi

Citește mai departe ...

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook