Sfântul Apostol Matia

În ziua de 9 august, Biserica îl pomenește pe Sfântul Apostol Matia, iar povestea lui începe tocmai cu un asemenea gol: locul lăsat între cei Doisprezece Apostoli de Iuda Iscarioteanul.
Un om care fusese acolo de la început
Despre Matia, Evangheliile nu ne spun aproape nimic. Nu îl vedem în prim-plan, nu îi sunt consemnate discursuri și nici minunile.
Și totuși, atunci când Apostolii au trebuit să aleagă pe cineva care să întregească din nou numărul celor Doisprezece, Sfântul Petru a stabilit o condiție esențială: trebuia să fie unul dintre cei care Îl însoțiseră pe Hristos „începând de la botezul lui Ioan până în ziua în care S-a înălțat”.
Au fost propuși doi: Iosif, numit Barsaba, zis Iustus, și Matia.
Așadar, Matia fusese acolo.
Nu fusese dintre cei Doisprezece, dar mersese în urma lui Hristos. Îl ascultase. Îl văzuse. Rămăsese aproape.
Este una dintre frumusețile acestei istorii: omul pe care aproape nimeni nu îl observase era pregătit de mult pentru o chemare pe care încă nu o cunoștea.
„Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor…”
Apostolii nu au făcut o campanie pentru unul sau pentru celălalt. Nu au discutat cine era mai popular, mai convingător sau mai potrivit după criteriile omenești.
S-au rugat:
„Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată pe care din aceștia doi l-ai ales.”
Apoi au tras la sorți.
Sorțul a căzut pe Matia.
Și el a fost socotit împreună cu cei unsprezece Apostoli.
Momentul este relatat în primul capitol al Faptelor Apostolilor.
Dumnezeu vede și oamenii din rândul al doilea
Viața Sfântului Matia spune ceva extraordinar despre discreție.
Trăim într-o lume în care pare că trebuie să fii permanent văzut. Să vorbești. Să te prezinți. Să demonstrezi. Să te faci remarcat.
Matia ne arată o altă cale.
Poți să nu fii în primul rând și totuși să fii pregătit pentru o mare chemare.
Ani întregi mersese alături de ceilalți fără să știe că într-o zi numele lui va fi rostit între Apostoli.
Dumnezeu văzuse însă ceea ce oamenii nu observaseră.
Poate că și în viețile noastre există asemenea perioade. Muncim fără să fim văzuți. Facem bine fără să ni se mulțumească. Așteptăm fără să știm pentru ce.
Și avem impresia că timpul acela este pierdut.
Pentru Matia nu fusese pierdut. Fusese pregătire.
Locul lui Iuda
Există însă și o dimensiune mai tulburătoare.
Matia primește locul unui om care Îl trădase pe Hristos.
Iuda fusese ales. Fusese Apostol. Văzuse minunile. Stătuse la masă cu Hristos.
Și totuși a căzut.
Locul lui nu a rămas gol.
Nu pentru că Iuda ar fi fost uitat, ci pentru că lucrarea lui Dumnezeu nu se oprește în căderea unui om.
Aceasta este una dintre marile speranțe ascunse în sărbătoarea de astăzi.
Uneori un om pleacă.
Uneori cineva ne dezamăgește.
Uneori un proiect se prăbușește.
Uneori viața lasă brutal un scaun gol lângă noi.
Nu orice gol poate fi umplut în același fel și nici orice pierdere nu poate fi înlocuită.
Dar povestea lui Matia ne spune că golul nu are întotdeauna ultimul cuvânt.
Dumnezeu poate începe din locul în care noi vedem numai sfârșitul
Potrivit tradiției bisericești, Sfântul Matia a propovăduit Evanghelia și și-a încheiat viața prin mărturisirea lui Hristos.
Omul aproape anonim din primele pagini ale Evangheliei devenise Apostol.
Nu și-a căutat locul.
Nu l-a revendicat.
Nu a luptat pentru el.
A fost pregătit, a rămas credincios și, când a venit vremea, a fost chemat.
Poate aceasta este întrebarea zilei de 9 august:
Suntem preocupați să găsim un loc important sau să devenim oamenii potriviți atunci când Dumnezeu ne va chema într-un loc?
Sfântul Matia ne învață să nu disprețuim anii tăcuți ai vieții.
Uneori tocmai acolo, nevăzut, se pregătește ceea ce va urma.
Și, mai ales, ne amintește că Dumnezeu poate face dintr-un loc rămas gol începutul unei istorii noi.
Sfinte Apostole Matia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!