Adormirea Maicii Domnului. Istoria unei sărbători care a pornit de la Ierusalim

Puține zile din calendarul creștin au căpătat, de-a lungul secolelor, amploarea zilei de 15 august.
În România îi spunem Sfânta Maria Mare. Biserica îi spune Adormirea Maicii Domnului.
Dar sărbătoarea pe care o cunoaștem astăzi nu apare, în forma ei actuală, în primele pagini ale istoriei creștinismului. Ea s-a conturat treptat, în jurul Ierusalimului, al mormântului Maicii Domnului din Ghetsimani și al unei tradiții care s-a transmis și s-a îmbogățit de-a lungul secolelor. Cercetările istorice plasează apariția unei sărbători mariane la Ierusalim după anul 400, iar praznicul Adormirii este legat în mod special de mormântul din apropierea Ghetsimani.
Evangheliile nu ne spun cum a murit Maica Domnului
Este un lucru pe care merită să-l spunem limpede.
Noul Testament vorbește despre Fecioara Maria la Buna Vestire, la Nașterea lui Hristos, la Cana Galileii, lângă Cruce și apoi în comunitatea apostolilor după Înălțarea Domnului.
Dar nu ne spune când, unde și în ce împrejurări s-a încheiat viața ei pământească.
Relatarea Adormirii s-a păstrat prin tradiția Bisericii și prin texte creștine ulterioare, unele foarte vechi, care au circulat în diferite forme în primele secole.

Tradiția spune că Maica Domnului a fost înștiințată de Arhanghelul Gavriil că se apropie momentul plecării sale din această lume. Apostolii, aflați în diferite locuri, s-ar fi adunat în chip minunat la Ierusalim, iar după moarte trupul ei a fost așezat într-un mormânt din Ghetsimani.

De aici vine și numele sărbătorii.
Cuvântul grecesc Koimesis înseamnă „adormire”. Pentru creștinism, moartea nu este văzută ca dispariție definitivă, ci ca trecere spre viața veșnică.
Ierusalimul, locul în care începe sărbătoarea
Cele mai vechi forme ale praznicului sunt legate de Ierusalim și Palestina.
Studiile asupra cultului Maicii Domnului în Bizanț arată că, după anul 400, la Ierusalim exista deja o sărbătoare dedicată Fecioarei Maria în jurul datei de 15 august. Ulterior, celebrarea s-a concentrat tot mai mult asupra Adormirii și asupra mormântului din Ghetsimani.

Există mărturii că, într-o etapă timpurie, sărbătoarea a fost ținută și la 13 august, înainte ca data de 15 august să se generalizeze.
Așadar, 15 august nu a apărut peste noapte în calendar.
A fost rezultatul unei evoluții de câteva secole.
Împăratul care a fixat 15 august
Un rol important l-a avut împăratul bizantin Mauriciu, care a domnit între 582 și 602.
La sfârșitul secolului al VI-lea, sărbătoarea a intrat în calendarul liturgic al Constantinopolului, iar tradiția istorică îi atribuie împăratului Mauriciu stabilirea zilei de 15 august pentru prăznuirea Adormirii în întregul Imperiu Bizantin.
De la Constantinopol, sărbătoarea s-a răspândit în întreaga lume creștină.
În Răsărit a rămas Adormirea Maicii Domnului.
Sărbătoarea vine după două săptămâni de post.
Iar în tradiția populară românească a primit chiar numele de „Paștele verii”, expresie care arată cât de important a devenit praznicul în viața comunităților.

Pomenim moartea Maicii Domnului, dar slujbele nu au caracterul unei înmormântări obișnuite.
În centrul praznicului se află credința că moartea nu este ultimul cuvânt.
Tradiția ortodoxă vorbește despre Adormirea Maicii Domnului și despre primirea ei în Împărăția lui Hristos, cu întreaga sa existență, sufletească și trupească.
În multe icoane ale Nașterii Domnului, Maria Îl ține în brațe pe Pruncul Hristos.
În icoana Adormirii, imaginea este aproape inversată:
Hristos este Cel care ține în brațe sufletul Maicii Sale.
Mama care L-a purtat cândva pe Dumnezeu în brațe este acum purtată de Fiul ei spre viața veșnică.
Au trecut aproape două milenii de la generația apostolilor și aproximativ un mileniu și jumătate de când sărbătoarea s-a așezat în calendarul creștin.
Imperiul Bizantin care a răspândit praznicul a dispărut.
Constantinopolul s-a schimbat.
Frontierele, limbile și popoarele Europei s-au schimbat.
Dar în fiecare an, în ziua de 15 august, milioane de oameni continuă să rostească același nume:
Maria.
O fecioară dintr-o provincie îndepărtată a Imperiului Roman, despre ai cărei ultimi ani Evangheliile nici măcar nu ne oferă informații, e pomenită după aproape două mii de ani în toate colțurile lumii.
Iar sărbătoarea Adormirii ei ne lasă o imagine simplă și puternică:
la capătul vieții nu se află neapărat un zid. Pentru creștin există o ușă.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

Sale!