Sfântul Ioan de la Rila. Pustnicul care a devenit ocrotitorul Bulgariei

În munții Rila din Bulgaria există astăzi una dintre cele mai impresionante mănăstiri ortodoxe din Balcani.
Ziduri uriașe, chilii așezate pe mai multe niveluri, arcade, fresce, turnuri și o biserică monumentală ridicată într-o vale aproape închisă de munți.
Mănăstirea este inclusă din 1983 în patrimoniul mondial UNESCO și este considerată unul dintre marile simboluri spirituale și culturale ale Bulgariei.

Dar totul a început cu un singur om.
Un om care, potrivit tradiției, nu căuta să construiască nimic.
Voia doar să fie singur.
Numele lui era Ioan de Rila.
Un copil din Bulgaria secolului al IX-lea
Ioan s-a născut în jurul anului 876, în satul Skrino, într-o Bulgarie aflată încă în primele generații de după creștinarea oficială a țării. A trăit în vremea unor conducători importanți ai Primului Țarat Bulgar, între care Simeon cel Mare și fiul acestuia, Petru I.
Sursele monastice spun că, după moartea părinților, Ioan și-a împărțit averea săracilor și a intrat într-o mănăstire din apropierea localității natale.
Apoi a făcut ceva mult mai radical.
A plecat în munți.

Rila
Munții Rila nu erau atunci ceea ce sunt astăzi.
Nu exista marele complex monahal.
Nu existau drumurile de pelerinaj.
Nu existau hoteluri sau sate turistice.
Era, în mare parte, pustietate.
Viața oficială a sfântului păstrată de Mănăstirea Rila îl descrie trăind mai întâi într-o colibă improvizată, apoi într-o peșteră, hrănindu-se foarte puțin și petrecând perioade lungi în izolare. Tradiția spune că a locuit 12 ani într-o peșteră și apoi perioade îndelungate în alte locuri greu accesibile din munți.

Locul acesta avea să-i dea și numele.
Ioan de Rila.
Pustnicul pe care oamenii au început să-l caute
Ioan căutase singurătatea.
Dar vestea despre el a început să circule.
Păstori și locuitori din împrejurimi îl descoperă, iar apoi oamenii încep să urce spre el pentru sfat și rugăciune. În jurul pustnicului apar treptat ucenici.

Și aici se produce paradoxul vieții sale.
Omul care fugise de lume ajunge să pună, fără să urmărească acest lucru, bazele unei comunități.
Ucenicii construiesc o biserică și chilii.
Din această comunitate se va dezvolta Mănăstirea Rila. UNESCO consideră că originea complexului se află tocmai în locul vieții ascetice și al mormântului Sfântului Ioan, devenite apoi nucleul unei mari așezări monastice.

Regele și pustnicul
Unul dintre cele mai cunoscute episoade din viața lui Ioan îl are în centru pe țarul Petru I al Bulgariei.
Faima pustnicului ajunsese până la curtea regală.
Petru a vrut să-l întâlnească.
A trimis oameni să-l găsească, iar apoi a venit el însuși spre munții Rila. Relatarea tradițională spune că terenul era atât de greu accesibil, încât cei doi nu au reușit să se întâlnească față în față. De pe două înălțimi diferite și-au făcut semn unul altuia, Ioan aprinzând un foc pentru ca regele să-i poată vedea locul. Petru i-a trimis apoi hrană și aur.
Ioan a păstrat hrana.
Aurul l-a trimis înapoi.
Răspunsul lui către conducător este unul dintre cele mai interesante texte legate de biografia sa. Îi spune, în esență, că aurul nu-i folosește unui pustnic, dar că unui rege îi poate folosi pentru apărarea țării și, mai ales, pentru ajutorarea săracilor și a celor fără adăpost.
Unul dintre cei mai puternici oameni ai Bulgariei îi trimite aur unui om care nu avea aproape nimic.
Iar omul fără nimic îl trimite înapoi.
Testamentul din anul 941
Ioan de Rila ne-a lăsat și un text atribuit lui, Testamentul, datat la 25 martie 941. Textul este păstrat și astăzi de Mănăstirea Rila.

Este interesant pentru că ne arată ce îl preocupa pe omul aflat la originea comunității.
Le cere călugărilor să nu urmărească aurul, puterea sau apropierea de conducători.
Le vorbește despre muncă, rugăciune, pace între frați și ajutorarea celor săraci.
Mai ales îi avertizează împotriva dorinței de conducere și a certurilor pentru funcții.
Un pustnic care trăise singur în pădure ajunsese să înțeleagă foarte bine una dintre marile probleme ale oricărei comunități:
oamenii se pot uni în jurul unei idei, apoi se pot despărți din cauza puterii.
18 august 946
Ioan de Rila a murit la 18 august 946, la aproximativ 70 de ani. Potrivit vieții sale tradiționale, și-a chemat ucenicii, i-a îndemnat să păstreze rânduiala comunității și apoi s-a retras din viață în rugăciune.

De aceea ziua de 18 august este legată de adormirea sa.
Dar istoria peregrinării moaștelor lui abia începea.
Au fost mutate mai întâi la Sredets, actuala Sofia, apoi, în contextul frământărilor medievale, au ajuns pentru o perioadă și în Ungaria. Ulterior au fost așezate la Târnovo, capitala celui de-al Doilea Țarat Bulgar. În 1469, după cucerirea otomană, moaștele au revenit la Mănăstirea Rila, unde se păstrează și astăzi.

Mănăstirea care a supraviețuit imperiilor
Mănăstirea Rila avea să treacă printr-o istorie extraordinară.
A fost sprijinită de conducători bulgari medievali, a supraviețuit dominației otomane și a devenit un important centru spiritual, cultural și literar. UNESCO subliniază rolul ei în păstrarea identității culturale bulgare și în renașterea națională a secolelor XVIII-XIX.

Un incendiu devastator a distrus mare parte din complex la începutul secolului al XIX-lea.
Mănăstirea pe care o vedem astăzi și spre care suntem trimiși cu indicatoare generoase a fost reconstruită în mare parte între 1834 și 1862.

Așadar, clădirile s-au schimbat.
Regatele au dispărut.
Imperiul Bizantin a dispărut.
Primul și al Doilea Țarat Bulgar au dispărut.
Imperiul Otoman a dispărut.
Dar numele pustnicului a rămas.
De ce este atât de important pentru bulgari?
Sfântul Ioan de Rila este considerat ocrotitorul poporului bulgar și una dintre figurile fundamentale ale spiritualității acestei țări.
Nu le-a fost rege.
Nu a condus armate.
Nu a cucerit teritorii.
Nu a ridicat el însuși marele complex pe care îl vedem astăzi.
La început a avut doar o peșteră și muntele.
Dar oamenii au venit după el.
Au construit.
Au păstrat locul.
Au copiat cărți.
Au supraviețuit invaziilor și incendiilor.
Iar după mai bine de o mie de ani, Mănăstirea Rila rămâne unul dintre simbolurile Bulgariei.

Un om a fugit de lume, iar lumea a venit după el.
Și în locul unde el căuta să nu lase nimic în urmă, s-a ridicat una dintre cele mai importante mănăstiri ale Balcanilor. Minunat, nu?
Sfinte Cuvioase Ioan de la Rila, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sale!