Sfântul Proroc Samuel. Copilul cerut de o mamă în rugăciune care avea să aleagă primii regi ai Israelului

Viața Sfântului Proroc Samuel începe înainte ca Samuel să se nască.
Începe cu o femeie care plânge.
Ana nu putea avea copii.
Merge la templu și se roagă atât de adânc, încât preotul Eli, văzându-i buzele mișcându-se fără să-i audă glasul, crede pentru o clipă că este beată.
Ana îi răspunde simplu: nu băuse nimic.
Își vărsase sufletul înaintea lui Dumnezeu.
Și făcuse o făgăduință.
Dacă va primi un copil, îl va închina Domnului.
Copilul se naște.
Îi pune numele Samuel.
Copilul pe care mama îl duce la templu
După ce Samuel a crescut suficient pentru a putea fi înțărcat, Ana și-a ținut făgăduința.
L-a dus la templu și l-a încredințat preotului Eli.
Este greu să citești această scenă fără să te gândești la mamă.
Ceruse ani întregi un copil.
Îl primise.
Iar acum îl aducea lui Dumnezeu.
Samuel crește în apropierea templului.
Și într-o noapte se întâmplă episodul care avea să definească întreaga lui viață.
Aude un glas chemându-l:
„Samuel!”
Copilul crede că îl strigă Eli.
Aleargă la el.
Eli îi spune că nu l-a chemat.
Glasul se aude din nou.
Și din nou Samuel merge la bătrânul preot.
Abia atunci Eli înțelege.
Îl învață ce să răspundă dacă va mai auzi chemarea.
Iar Samuel spune:
„Vorbește, Doamne, că robul Tău ascultă.”
De aici începe prorocul.
Ultimul dintre judecători
Samuel avea să devină una dintre marile figuri ale Vechiului Testament.
Calendarul ortodox îl pomenește drept al cincisprezecelea și ultimul judecător al lui Israel, trăitor cu mai bine de o mie de ani înainte de Hristos.
În acea vreme, Israelul nu avea încă regi în sensul în care îi va avea mai târziu.
Conducerea poporului era legată de judecători, oameni ridicați în momente de criză pentru a conduce, a judeca și a apăra comunitatea.
Samuel se află exact la granița dintre două epoci.
Cu el se încheie vremea judecătorilor.
Cu el începe vremea regilor.
Și tocmai el va trebui să-i ungă pe primii doi mari regi ai Israelului.
Saul, primul rege
Poporul îi cere lui Samuel un rege.
Voia să fie asemenea popoarelor din jur.
Samuel nu privește cererea cu entuziasm.
Îi avertizează pe oameni că puterea politică are un preț.
Un rege va cere soldați.
Va cere slujitori.
Va lua din bunurile oamenilor.
Va concentra puterea.
Dar poporul insistă.
Samuel îl unge rege pe Saul.
Pentru o vreme, lucrurile par să meargă bine.
Apoi Saul începe să se îndepărteze de poruncile primite.
Și Samuel trebuie să facă unul dintre cele mai grele lucruri pentru un om apropiat puterii:
să-i spună regelui că greșește.
Nu îl lingușește.
Nu își adaptează mesajul după tron.
Nu transformă credința într-un instrument al puterii.
Îi spune adevărul.
Un alt rege, găsit printre oi
După căderea lui Saul, Samuel este trimis la casa lui Iesei din Betleem.
Unul dintre fiii lui urma să fie ales.
Samuel îi vede pe cei mai mari.
Par potriviți.
Puternici.
Impunători.
Dar alegerea nu cade asupra lor.
Mai există un fiu.
Cel mai mic.
Nici măcar nu fusese chemat inițial la întâlnire.
Era plecat cu oile.
Îl cheamă.
Numele lui era David.
Samuel ia cornul cu untdelemn și îl unge.
Păstorul anonim din Betleem avea să devină regele David.
Este unul dintre marile momente ale istoriei biblice.
Un bătrân proroc pune untdelemn pe capul unui adolescent pe care ceilalți aproape că îl uitaseră.
Și istoria își schimbă direcția.
Omul care nu aparținea regelui
Samuel a avut acces la putere.
A ales regi.
I-a sfătuit.
I-a mustrat.
Dar nu a devenit omul lor.
A rămas omul lui Dumnezeu.
Poate aici se află una dintre marile lecții ale vieții lui.
Este relativ simplu să spui adevărul atunci când cel din fața ta nu are nicio putere asupra ta.
Este mult mai greu când cel căruia trebuie să-i spui adevărul este rege.
Samuel o face.
Și tocmai aceasta îl face atât de actual.
De la rugăciunea unei mame la istoria unui popor
Totul începuse cu Ana.
O femeie care plângea în templu pentru că nu putea avea un copil.
Dacă am opri povestea acolo, am vedea doar drama unei familii.
Dar copilul născut din rugăciunea aceea avea să ajungă omul aflat între două epoci.
Ultimul mare judecător.
Proroc.
Cel care îl unge pe Saul.
Cel care îl descoperă pe David.
Cel care îi spune puterii că există ceva mai presus de putere.
Mi se pare extraordinar acest traseu.
O mamă cere un copil.
Copilul este dus la templu.
Într-o noapte aude un glas.
Învață să asculte.
Și pentru tot restul vieții sale aceasta va rămâne marea lui calitate:
Samuel știe să asculte înainte să vorbească.
Tocmai de aceasta avem și noi atât de multă nevoie.
Sfântul Proroc Samuel ne amintește că începutul adevăratei înțelepciuni este mai simplu:
„Vorbește, Doamne, că robul Tău ascultă.”
Sfântule Prorocule Samuel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sale!