Sfântul Moise Etiopianul. Omul care dovedește că trecutul nu are ultimul cuvânt

Există oameni despre care, dacă le-ai cunoaște numai trecutul, ai spune că nu mai au nicio șansă.
Au mers prea departe.
Au făcut prea mult rău.
Au rănit prea mulți oameni.
Și totuși, pe 28 august, Biserica pomenește un asemenea om.
Nu ca pe un păcătos.
Ci ca pe un sfânt.
Sfântul Cuvios Moise Etiopianul.
Istoria lui este una dintre cele mai tulburătoare demonstrații că Dumnezeu nu confundă omul cu trecutul lui.
Înainte de a fi sfânt, a fost tâlhar
Moise era de neam etiopian și trăia în Egipt.
Sinaxarele nu încearcă să-i înfrumusețeze biografia. Spun limpede că a fost tâlhar și chiar conducător al unei cete de tâlhari.
Era un om puternic, temut și obișnuit cu violența.
Nu avem în față un personaj care a trăit liniștit și care, la un moment dat, a hotărât să devină puțin mai bun.
Avem un om care trebuia să-și schimbe viața din temelii.
Și a făcut-o.
La un moment dat, Moise își părăsește tovarășii și se retrage într-o mănăstire din pustia Egiptului.
Începe o altă luptă.
Poate cea mai grea dintre toate.
Lupta cu el însuși.
Nu există pocăință fără memorie
Creștinismul nu spune că trecutul nu contează.
Dimpotrivă.
Moise nu și-a șters trecutul din memorie.
Nu s-a prefăcut că nu s-a întâmplat nimic.
Nu și-a inventat scuze.
Și-a asumat ceea ce fusese și a început să trăiască altfel.
Aceasta este una dintre cele mai puternice lecții ale vieții sale.
Pocăința nu înseamnă să spui că răul a fost, de fapt, mai mic decât părea.
Înseamnă să nu-i mai permiți răului să hotărască cine vei fi de acum înainte.
Într-o zi, tâlharii au venit la fostul tâlhar
Viața Sfântului Moise păstrează un episod aproape cinematografic.
Patru tâlhari au intrat în chilia lui.
Nu știau cine locuiește acolo.
Moise, care își păstrase puterea fizică, i-a biruit, i-a legat și i-a dus la mănăstire.
Nu i-a ucis.
I-a întrebat pe ceilalți monahi ce trebuie făcut cu ei.
Când cei patru au aflat că omul care îi prinsese era chiar vestitul Moise, fostul conducător de tâlhari, au rămas uimiți de schimbarea lui.
Tradiția spune că tocmai această întâlnire i-a făcut să-și schimbe și ei viața și să intre în mănăstire.
Este una dintre acele răsturnări pe care numai viața le poate scrie.
Altădată îi conducea la fărădelege.
Acum, simplul fapt că el se schimbase îi conducea spre Dumnezeu.
Omul care a refuzat să judece
Din tradiția Patericului a rămas și una dintre cele mai frumoase întâmplări legate de Sfântul Moise.
Câțiva monahi trebuiau să judece greșeala unui frate.
L-au chemat și pe Moise.
El nu voia să vină.
În cele din urmă a venit purtând în spate un vas sau un sac spart, din care curgea nisip.
Ceilalți l-au întrebat ce înseamnă.
Răspunsul său a rămas peste veacuri:
propriile lui păcate curgeau în urma lui, fără ca el să le vadă, și totuși venise să judece greșelile altuia.
Cât de actuală este scena aceasta.
Astăzi nu mai cărăm saci cu nisip.
Cărăm telefoane.
Judecăm în câteva secunde.
Distribuim.
Comentăm.
Condamnăm.
Știm imediat cine este vinovat și cine nu mai merită nicio șansă.
Moise ne amintește ceva incomod:
înainte să deschidem dosarul celuilalt, ar trebui să ne uităm puțin la propriul nostru dosar.
Trecutul nu dispare. Dar poate fi transformat
Moise a ajuns unul dintre marii părinți ai pustiei.
Omul care fusese cândva spaima oamenilor a devenit un om căutat pentru sfat.
Cel care trăise prin forță a ajuns să vorbească despre smerenie.
Cel care îi atacase cândva pe alții a ajuns să refuze judecarea lor.
Aici se află frumusețea acestei vieți.

Sfințenia nu înseamnă că Dumnezeu îi alege numai pe cei care au biografii impecabile.
Uneori, Dumnezeu scrie cele mai frumoase pagini tocmai după cele mai întunecate capitole.
Și sfârșitul îl găsește în mănăstire
La bătrânețe, când mănăstirea urma să fie atacată, Moise i-a îndemnat pe ceilalți să plece.
El a rămas.
Avea aproximativ 75 de ani.
Știa ce putea urma și nu a fugit.
A fost ucis împreună cu alți monahi.
Viața care începuse prin violență se încheia fără răzbunare.
Iar tâlharul de odinioară intra în calendarul Bisericii.
Nimeni nu este numai ceea ce a fost ieri
Acesta este mesajul cel mai puternic al Sfântului Moise Etiopianul.
Noi îi fixăm foarte repede pe oameni în trecut.
„A făcut asta.”
„A fost așa.”
„Îl cunosc eu.”
„Nu se mai schimbă.”
Dumnezeu pare să privească altfel.
El vede nu numai omul care a fost.
Îl vede și pe omul care încă poate deveni.
De aceea, povestea Sfântului Moise nu este doar povestea unui tâlhar din Egiptul secolelor IV-V.
Este povestea posibilității de a începe din nou.
Atât timp cât omul trăiește, ultima pagină nu este încă scrisă.
Așadar, pe 28 august, Biserica îl pomenește pe Sfântul Cuvios Moise Etiopianul.
Un om cu un trecut greu.
Un om care nu și-a ascuns trecutul.
Dar, mai ales, un om care nu l-a lăsat să-i hotărască viitorul.
Sfântul Cuvios Moise Etiopianul, roagă-te lui Dumnezeu!

Sale!