Există momente în care tăcerea pare cea mai comodă alegere.
Vezi răul.
Îl înțelegi.
Dar alegi să nu spui nimic.
Sfântul Ioan Botezătorul nu a făcut asta.
Pe 29 august, Biserica pomenește Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, una dintre cele mai tulburătoare sărbători ale anului bisericesc și, în același timp, o zi de post.
Totul a început de la un adevăr spus în față
Irod Antipa trăia împreună cu Irodiada, soția fratelui său Filip.
Ioan Botezătorul nu a căutat formule diplomatice care să facă adevărul mai ușor de suportat.
I-a spus lui Irod limpede că ceea ce face nu este îngăduit.
Pentru acest cuvânt a ajuns în închisoare.
Aici este poate primul lucru care ne incomodează în viața Sfântului Ioan.
Noi vrem uneori un adevăr fără consecințe.
Un adevăr care să nu supere.
Un adevăr care să nu ne coste nimic.
Ioan arată că există situații în care adevărul are un preț.
Și el l-a plătit până la capăt.
Un ospăț, un dans și o promisiune nesăbuită
De ziua sa de naștere, Irod a făcut un ospăț.
Fiica Irodiadei a dansat înaintea oaspeților, iar Irod, încântat, i-a promis că îi va da ceea ce va cere.
La îndemnul mamei sale, fata a cerut:
capul lui Ioan Botezătorul.
Irod s-a întristat.
Dar nu suficient încât să se oprească.
Pentru jurământul făcut și pentru că nu voia să-și piardă prestigiul în fața celor aflați la masă, a poruncit uciderea lui Ioan.
Un om moare pentru că un alt om nu are curajul să spună:
Am greșit. Nu voi face asta.
Cine era cu adevărat prizonierul?
Ioan se afla în temniță.
Irod stătea în palat.
Și totuși, dacă privim mai atent, nu este greu să vedem cine era liber.
Ioan putea spune adevărul.
Irod nu putea nici măcar să-și retragă propria promisiune.
Ioan nu se temea să piardă.
Irod se temea de părerea invitaților.
Ioan era închis între ziduri.
Irod era închis în propria slăbiciune.
Adevărata libertate nu este acolo unde vedem uși deschise.
Când păcatul cere să fie numit altfel
Una dintre marile ispite ale oricărei epoci este să schimbăm numele lucrurilor.
Nu mai spunem minciună.
Spunem strategie.
Nu mai spunem lașitate.
Spunem prudență.
Nu mai spunem nedreptate.
Spunem interes.
Sfântul Ioan refuză această cosmetizare.
Pentru el, răul rămâne rău chiar dacă este practicat într-un palat.
Păcatul nu devine virtute fiindcă îl săvârșește un om puternic.
Și adevărul nu devine minciună fiindcă cel care îl rostește este singur.
Capul unui om pe o tipsie
Evanghelia păstrează o imagine greu de uitat.
La un ospăț, în mijlocul meselor și al distracției, este adus capul celui care spusese adevărul.
Este imaginea unei lumi răsturnate.
Cel vinovat stă la masă.
Cel drept este ucis.
Dar istoria nu se termină în sala ospățului.
Astăzi nu îl pomenim pe Irod pentru puterea lui.
Nu ne rugăm Irodiadei.
Nu cinstim invitații palatului.
După aproape două milenii, numele rostit în biserici este cel al omului întemnițat și ucis.
Ioan Botezătorul.
Istoria are nevoie de timp ca să arate cine a câștigat cu adevărat.
De ce postim pe 29 august?
Biserica a rânduit această zi ca zi de post.
Nu pentru că mâncarea ar fi vinovată de moartea Sfântului Ioan.
Ci pentru că sărbătoarea ne cheamă la sobrietate, pocăință și stăpânire de sine.
O tragedie s-a petrecut într-un context de ospăț, exces, orgoliu și patimi nestăpânite.
Postul ne așază în direcția opusă.
Sunt situații în care tăcerea devine complicitate
Nu fiecare greșeală a altuia trebuie transformată într-o judecată publică.
Nu orice om este chemat să strige împotriva tuturor.
Dar există momente în care, dacă adevărul ne-a fost încredințat și alegem să tăcem numai de frică, tăcerea nu mai este pace.
Devine complicitate.
Ioan Botezătorul nu a fost ucis pentru că ura pe cineva.
A fost ucis pentru că nu a acceptat să numească bine ceea ce știa că este rău.
Un cap a fost tăiat. Glasul nu a putut fi tăiat.
Irod a putut porunci moartea lui Ioan.
A putut închide o temniță.
A putut trimite un călău.
Dar nu a putut opri cuvântul.
Astăzi, după veacuri, cuvântul lui Ioan continuă să fie auzit.
Iar cel care credea că poate închide adevărul într-o celulă a rămas doar o figură tristă în povestea unui sfânt.
Adevărul poate fi pedepsit, dar nu poate fi anulat.
Un om care refuză să tacă spune mai mult prin moartea lui decât ar fi putut spune într-o viață întreagă.
Sfinte Prorocule Ioane, Înaintemergătorule și Botezătorule al Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cuvant despre Cer
Blăjani – file de monografie
Ceai de urzică
Daruri cu tâlc
Fascinația rostirii
Recuperări istorice
