Iulian Tănășcu, cel care, prin proiectul „Călător prin România”, caută, documentează și readuce în atenție fragmente de istorie locală care riscă să dispară definitiv. Nu este vorba doar despre monumente, pietre funerare sau inscripții vechi. Este vorba despre oameni. Despre nume. Despre familii. Despre memoria unor comunități.
Un exemplu extraordinar îl reprezintă cercetările sale de la Gura Sărății, în zona fostei Biserici „Sfântul Nicolae”.
Acolo, sub pământ, printre arbori și vegetație, se află încă urmele unui cimitir vechi. Iulian Tănășcu povestește că a pornit de la un inventar de aproximativ o sută de piese și a ajuns, după cercetarea terenului, la aproape trei sute.
De unde au apărut?
Din pământ.
Da, pământul a păstrat ceea ce oamenii aproape că au uitat. Unii au săpat nepăstori pe acolo, alții au luat ce le trebuia pentru case și garduri, alții au păscut animale. Tânărul noastru a adus istoria la lumină.
În asemenea locuri, istoria nu a dispărut întotdeauna din cauza timpului. Uneori oamenii au contribuit decisiv la dispariția ei.
În zona Gura Sărății au existat numeroase cruci și monumente funerare vechi. De-a lungul timpului, unele au fost scoase, mutate ori refolosite ca material de construcție. E știut faptul că pietre funerare au ajuns în fundații sau în garduri. Inclusiv în împrejmuiri din zona bisericii au fost utilizate asemenea elemente vechi.
Pentru omul … pragmatic, o asemenea piatră poate părea doar o bucată de material.
Pentru cel care știe să citească istoria, ea reprezintă însă ultima mărturie că un om a trăit acolo. Atât au vrut și ei sărmanii! O cruce care să se bată cu tipul pe care ei nu-l puteau trăi.
Pe piatra fiecări cruce este un nume sau mai multe.
În spatele numelui există o familie.
În spatele familiei există o lume.
Iar dacă piatra dispare, uneori dispare și ultima urmă vizibilă a acelei lumi.
Să salvezi o cruce înseamnă să salvezi un om de la a doua uitare
De aceea ceea ce face Iulian Tănășcu este mult mai important decât simpla recuperare a unor obiecte.
El nu scoate numai pietre din pământ.
Scoate oameni din uitare.
Când identifici o cruce, îi citești inscripția, îi cauți poziția inițială, documentezi familia și încerci să reconstruiești povestea celui îngropat acolo, faci un act autentic de recuperare culturală.
La Gura Sărății au început să iasă la lumină inclusiv informații despre familia Brezeanu, cu ramificații și legături surprinzătoare cu personalități ale culturii și istoriei românești. În cercetările prezentate de Iulian Tănășcu apar nume precum Iancu Brezeanu, marele actor cunoscut pentru rolul Cetățeanului turmentat, dar și referiri la legături cu Ion Luca Caragiale, Alexandru Macedonski și alte personalități ale epocii.
Dintr-un cimitir și o zonă aproape uitate începe astfel să se recompună o adevărată hartă socială a unei comunități.
Marea istorie se descoperă aici pornind de la o piatră acoperită cu pământ într-un sat.
Avem nevoie de asemenea oameni
România are mii de cimitire vechi, cruci de piatră, biserici, case, inscripții și monumente despre care știm din ce în ce mai puțin.
Unele dispar sub vegetație.
Altele sunt demolate.
Altele ajung materiale de construcție.
Iar altele rămân pur și simplu fără cineva care să mai știe ce reprezintă.
Instituțiile nu pot ajunge peste tot, dar pot susține asemenea oameni care-și pun tipul și resursele la bătaie. De aceea sunt atât de valoroși oamenii care, din pasiune, răbdare și respect pentru trecut, se încăpățânează să cerceteze.
Iulian Tănășcu este unul dintre ei.
Prin „Călător prin România” nu ne propune numai excursii. Ne invită să privim România cu alți ochi. Să înțelegem că patrimoniul nu înseamnă numai marile castele, palatele restaurate și monumentele celebre.
Patrimoniul poate fi și o cruce aproape îngropată într-un cimitir de sat.
Poate fi un nume abia vizibil, o fotografie, un document de familie, chiar memoria unui bătrân.
Iar cineva trebuie să le adune înainte de a fi prea târziu.
De aceea vă recomand cu toată căldura să urmăriți pagina „Călător prin România”, dar și activitatea lui Iulian Tănășcu.
Nu veți găsi acolo doar destinații turistice. Veți găsi povești, cercetări, documente, descoperiri și mai ales o formă rară de respect pentru cei care au fost înaintea noastră.
Pentru că un sat fără memoria celor care l-au construit devine doar o așezare.
Un cimitir fără nume devine doar un teren.
O cruce fără povestea vieții care doarme sub ea, devine doar o piatră.
Dar când vine cineva, o ridică din pământ, îi citește numele și spune din nou istoria celui care a fost acolo, piatra redevine monument, iar omul redevine parte din istorie.
Ceea ce se întâmplă astăzi la Gura Sărății este, din acest punct de vedere, mai mult decât o cercetare.
Este o formă de restituire.
Iar pentru asemenea oameni și asemenea proiecte merită să ne oprim din derularea grăbită a ecranului, să citim, să distribuim și, mai ales, să spunem: continuați! România are nevoie de dumneavoastră!