Dumitru Dan. Românul care a înconjurat Pământul pe jos și a transformat opinca într-un simbol al demnității naționale

Spre rușinea mea nu auzisem de acest personaj fabulos, până când, la un joc de tenis de câmp, un pasionat al acestui sport, Francesco Stoica, mi-a povestit. A mai trecut ceva timp până am reușit să-i găsesc mormântul în Cimitirul Eroilor, undeva, ușor acoperit de crucile din jur. Dumitru Dan, mult înainte să-și afle odihna în pământul nostru buzoian, a parcurs aproximativ 100.000 de kilometri pe jos, a străbătut cinci continente, 74 de țări, peste 1.500 de orașe, a purtat 28 de costume populare și a rupt 497 de perechi de opinci, devenind unul dintre cei mai mari călători ai lumii și primul globe-trotter român.

S-a născut la 14 iulie 1890, la Buhuși, într-o familie modestă cu șapte copii. După studiile primare și liceale, a ajuns la Paris, unde a urmat cursurile Facultății de Geografie de la Sorbona. Acolo avea să înceapă aventura care i-a schimbat viața.

În anul 1910, Touring Club de France a lansat un concurs extraordinar: înconjurul Pământului pe jos. Premiul era uriaș pentru acea vreme, iar condițiile erau severe. Patru studenți români au avut curajul să accepte provocarea: Dumitru Dan, Alexandru Pascu, Gheorghe Negreanu și Paul Pârvu, însoțiți de câinele lor ciobănesc, Harap. Au hotărât să poarte peste tot costumul popular românesc și opincile, transformând fiecare pas într-o prezentare a României. Pentru a-și finanța drumul, organizau spectacole cu muzică, dansuri și poezii românești în marile orașe ale lumii.

Expediția nu a fost o simplă plimbare. A însemnat foamete, boli tropicale, accidente, furtuni pe oceane – unde , pe puntea vasului continuau să meargă -, animale sălbatice și numeroase pericole. Tragedia cea mai mare a fost pierderea tuturor celor trei camarazi de drum. Alexandru Pascu a murit în India, Gheorghe Negreanu și-a pierdut viața într-o prăpastie din China, iar Paul Pârvu a murit în Statele Unite. La final, Dumitru Dan a rămas singurul care a continuat și a dus la bun sfârșit această aventură fără precedent.

Primul Război Mondial a întrerupt concursul. După război, Dumitru Dan și-a încheiat oficial călătoria, iar la Paris, în 1923, a primit titlul de campion mondial pentru înconjurul Pământului pe jos. Din cauza inflației provocate de război, premiul de 100.000 de franci își pierduse mare parte din valoare, însă recunoașterea obținută a rămas neprețuită.

Ulterior s-a stabilit la Buzău, unde a predat geografia timp de aproape trei decenii. Mii de elevi l-au ascultat povestind despre popoarele lumii, despre deșerturi, jungle și oceane, nu din cărți, ci din propria experiență. Pentru ei, profesorul din fața clasei era omul care văzuse lumea cu propriii ochi.

Abia în 1985, performanța sa a fost înscrisă în Cartea Recordurilor Guinness, confirmând oficial unicitatea călătoriei sale.

Din cercetarea biografiei acestui temerar am mai afalt că la Muzeul Județean Buzău, poate fi vizitată o impresionantă colecție dedicată geoegrafului Dumitru Dan, unde sunt păstrate documente, fotografii, obiecte personale și celebrele 497 de perechi de opinci, simbol al unei voințe ieșite din comun.

Așa cum aminteam la început, mormântul său, aflat în Cimitirul Eroilor din Buzău, este unul dintre cele mai originale monumente funerare din România. Bustul călătorului privește înainte, iar la picioarele sale se află un glob pământesc din piatră, ca o sinteză a întregii sale vieți. Pe monument stau și o pereche de opinci, simbolul drumului care l-a făcut nemuritor. Și când te gândești că azi avem pantofi sport cu talpă pentru orice tip de suprafață, vreme și temperatură …
„Călătorind, depărtându-te cât mai mult de hotarele țării și cunoscând alte popoare, ajungi să înțelegi mai bine sufletul neamului tău” , ar fi spus Dumitru Dan și cred că așa a simțit. Cu cât pleci mai mult și mai departe de România îți este mai tare dor de ea.
A murit la 4 decembrie 1978, la Buzău. A rămas în istorie ca un mare explorator și ca un ambasador al României.