Pagini de Sinaxar Sfânta Teodora de la Sihla

Astăzi, 7 august, Biserica o pomenește pe Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, una dintre cele mai iubite sfinte ale pământului românesc. În calendar mai sunt pomeniți Sfântul Cuvios Pafnutie, Pârvu Zugravul, Sfântul Cuvios Mucenic Dometie Persul, Sfântul Ierarh Narcis și Sfântul Cuvios Nicanor.
Există sfinți care au rămas în memoria Bisericii prin cuvinte. Alții prin ctitorii, prin cărți sau prin martiriul lor. Sfânta Teodora ne-a lăsat mai ales o peșteră. Un loc mic, rece și aspru, în mijlocul munților, care spune poate mai mult despre viața ei decât ar putea spune multe pagini.
S-a născut pe la mijlocul secolului al XVII-lea, în Vânători-Neamț, într-o familie credincioasă. Tatăl ei, Ștefan Joldea Armașul, avea o dregătorie legată de Cetatea Neamțului. Teodora a crescut însă cu o chemare puternică spre rugăciune și spre viața închinată lui Dumnezeu. A fost căsătorită, după dorința părinților, dar neavând copii, ea și soțul ei au ales, de comun acord, viața monahală.
Drumul ei avea să meargă însă mai departe decât zidurile unei mănăstiri.
Teodora a ales sihăstria.
În munții Neamțului, în singurătatea Sihlei, viața ei s-a redus la lucrurile esențiale: rugăciune, post, tăcere, frig, foame și Dumnezeu. Tradiția bisericească păstrează amintirea îndelungatei sale nevoințe în acești munți, locul devenind peste veacuri unul dintre punctele importante de pelerinaj ale spiritualității românești.
Când omul nu mai are nimic, poate descoperi cât de mult are
Poate aceasta este lecția surprinzător de actuală a Sfintei Teodora.
Noi trăim într-o lume în care încercăm permanent să adăugăm: încă un lucru, încă o experiență, încă o informație, încă o confirmare din partea celorlalți. Teodora a mers în sens invers. A scos, rând pe rând, aproape totul din viața ei.
Și, în golul rămas, L-a căutat pe Dumnezeu.
Peștera de la Sihla devine astfel mai mult decât un loc geografic. Este imaginea unei vieți din care zgomotul a fost îndepărtat până când omul își poate auzi din nou sufletul.
Nu toți suntem chemați în pustie. Nici nu trebuie să părăsim lumea pentru a-i urma exemplul. Dar fiecare om are nevoie, măcar din când în când, de o mică Sihlă a lui: un ceas fără telefon, câteva minute de rugăciune, o biserică goală, o plimbare în liniște, un loc în care să nu mai trebuiască să demonstreze nimic nimănui.
O sfântă româncă
Există și ceva foarte apropiat în această sărbătoare. Teodora nu aparține unui ținut îndepărtat și nici primelor veacuri creștine. Pașii ei au trecut prin pădurile Moldovei. Stâncile, brazii și munții în care s-a rugat sunt încă acolo.
La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trecut-o oficial în rândul sfinților, stabilind ziua de 7 august pentru pomenirea ei.
Iar oamenii continuă să urce la Sihla.
Poate tocmai fiindcă, într-o lume care devine tot mai zgomotoasă, o femeie care a ales tăcerea continuă să aibă ceva de spus.
Sfântă Cuvioasă Teodora de la Sihla, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sale!