Sfântul Proroc Miheia. Glasul care a mustrat nedreptatea și a vestit Betleemul

Cu aproape opt secole înainte de Hristos, într-un sat din regatul lui Iuda trăia un om care avea să lase una dintre cele mai puternice cărți profetice ale Vechiului Testament.
Numele lui era Miheia.
Nu venea din Ierusalim și nu aparținea centrului puterii. Era originar din Moreset, o localitate din sud-vestul regatului Iuda. A trăit în vremea regilor Iotam, Ahaz și Iezechia și a fost contemporan cu marele proroc Isaia. Tradiția ortodoxă îl identifică pe acest Miheia, numit și „morastiteanul”, cu prorocul pomenit la 14 august.
O lume amenințată de cel mai puternic imperiu al vremii
Pentru a-l înțelege pe Miheia trebuie să privim puțin harta secolului al VIII-lea î.Hr.
Deasupra micilor regate Israel și Iuda crescuse uriaș Imperiul Asirian.
Armata asiriană cucerea cetăți, deporta populații și transforma regatele în teritorii dependente. În 722 î.Hr., Samaria, capitala regatului Israel din nord, a căzut, iar o parte a populației a fost deportată.
Miheia a trăit tocmai această perioadă.
Mai târziu, în 701 î.Hr., armata regelui asirian Sanherib avea să invadeze și Iudeea, cucerind numeroase cetăți și ajungând până în apropierea Ierusalimului. Relieful asirian de la Lachiş păstrează până astăzi imaginea uneia dintre aceste cuceriri. Așadar, Miheia nu vorbea într-o epocă liniștită.
Vorbea unei țări care vedea apropiindu-se războiul.
Dar Miheia vedea un pericol și mai mare
Curios este că prorocul nu pune nenorocirea doar pe seama armatei asiriene.
El privește în interiorul propriei societăți.
Și ceea ce vede îl revoltă.
Conducătorii folosesc puterea pentru propriul folos. Judecătorii primesc mită. Cei bogați pun mâna pe pământurile celor slabi. Chiar oameni care pretind că vorbesc în numele lui Dumnezeu ajung să-și adapteze cuvântul după cine îi plătește. Cartea lui Miheia atacă în mod repetat această alianță dintre putere, bani și nedreptate.

Este uimitor cât de actual poate suna un text vechi de aproximativ 2.700 de ani.
Miheia spune, în esență, că o societate nu se prăbușește numai atunci când vin dușmanii din afară. Poate începe să se prăbușească mult mai devreme, când nedreptatea devine normalitate în interiorul ei.
El merge până acolo încât anunță distrugerea Ierusalimului dacă această stare continuă.
Iar cuvintele lui au fost atât de puternice încât peste aproximativ un secol erau încă ținute minte. Cartea prorocului Ieremia îl menționează explicit pe „Miheia din Moreset” și amintește profeția sa din timpul regelui Iezechia despre pustiirea Ierusalimului.
Puțini oameni din Antichitate au privilegiul acesta: un alt text antic ne spune că, după generații, lumea încă își amintea ce spuseseră.
Miheia și Betleemul
Există însă un fragment care avea să-i facă numele cunoscut în întreaga lume creștină.
Miheia vorbește despre Betleem, o localitate mică din Iudeea, și despre un conducător care va ieși de acolo.
În contextul cărții, profeția este legată de speranța restaurării și de apariția unui nou conducător din linia lui David.

Secole mai târziu, Evanghelia după Matei va relua acest text în relatarea Nașterii lui Hristos.
De aceea, pentru creștini, Miheia a rămas prorocul care a vestit Betleemul.
Un sat mic, aproape neînsemnat în raport cu marile capitale ale lumii antice, devenea prin cuvintele sale locul spre care aveau să privească generații întregi.
Nu numai profeții despre viitor
Miheia este însă mult mai interesant dacă nu îl reducem doar la prorocia despre Betleem.
În centrul cărții sale există una dintre cele mai concise definiții biblice ale vieții religioase.
Nu mulțimea gesturilor exterioare îl interesează în primul rând, ci trei lucruri:
dreptatea, mila și smerenia înaintea lui Dumnezeu.
Este esența celebrului pasaj din Miheia 6,8.

Și tocmai aici Miheia devine extrem de incomod.
Pentru că el spune unei societăți religioase că poți avea ritual, instituții și cuvinte frumoase despre Dumnezeu și, în același timp, să fii foarte departe de ceea ce cere Dumnezeu dacă îl nedreptățești pe omul de lângă tine.
Au existat doi proroci cu numele Miheia
Există și un amănunt istoric interesant, care produce uneori confuzii.
Vechiul Testament vorbește despre doi proroci cu numele Miheia, despărțiți de aproximativ un secol și jumătate. Primul a trăit în vremea regelui Ahab și apare în episodul războiului de la Ramot-Galaad.
Cel pomenit pe 14 august este cel de-al doilea, Miheia din Moreset, contemporanul lui Isaia și prorocul căruia îi este asociată cartea biblică ce îi poartă numele. Chiar tradiția sinaxarelor atrage atenția asupra acestei diferențe.

Despre sfârșitul lui, tradiția spune că a murit în pace și a fost îngropat în ținutul său. Moaștele sale ar fi fost descoperite mult mai târziu, în epoca împăratului Teodosie.

Aproape 2.700 de ani mai târziu
Imperiul Asirian, în fața căruia tremurau popoarele, nu mai există.
Regii cărora Miheia le vorbea sunt astăzi capitole de istorie.
Moresetul lui era un sat mic.
Iar omul venit de acolo continuă să fie citit.
Poate pentru că problema despre care vorbea el nu a dispărut niciodată:
ce se întâmplă cu o societate atunci când cei puternici uită de cei slabi?
Miheia a dat un răspuns cu aproape trei milenii în urmă.
Puterea fără dreptate nu poate dura la nesfârșit.
Iar credința fără milă riscă să rămână doar formă.
De aceea, dintre toate cuvintele sale, poate că merită să rămânem astăzi tocmai cu acestea:
dreptate, milă și smerenie.
Sfinte Prorocule Miheia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sale!