Uneori, când citim viețile sfinților, avem impresia că vorbim despre oameni dintr-o lume foarte îndepărtată.
Despre împărați romani, prigoane, catacombe și vremuri pe care cu greu ni le mai putem imagina.
Dar pe 18 septembrie Biserica ne pune înainte un sfânt care a trăit foarte aproape de noi.
Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea a murit în anul 1961, în închisoarea comunistă de la Aiud.
Preot, profesor și om al cărții
Ilarion Felea s-a născut la 28 martie 1903, în Valea Bradului, într-o familie de preot.
A studiat teologia la Sibiu și București și a obținut doctoratul în teologie. A urmat, pentru o vreme, și cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Cluj.
Nu a fost însă un intelectual izolat între cărți.
A fost preot.
Profesor.
Predicator.
Duhovnic.
A format generații de tineri și de viitori preoți, încercând permanent să lege teologia de viață. Pentru el, credința nu era doar ceva despre care trebuia să vorbești frumos, ci ceva ce trebuia să trăiești.
Când credința devine periculoasă pentru un regim
Regimul comunist nu avea nevoie doar de supunere politică.
Voia să schimbe și conștiințele.
Un preot educat, respectat și ascultat de oameni devenea, inevitabil, incomod.
Părintele Ilarion Felea a fost arestat și condamnat la ani grei de închisoare.
A ajuns la Aiud.
Acolo nu mai avea catedră, amvon sau bibliotecă.
Avea o celulă.
Și totuși, chiar și acolo, a rămas preot.
Alături de alți mari clerici și intelectuali închiși, a continuat să fie un reper duhovnicesc pentru cei care treceau prin suferința detenției.
Despre el, părintele Dumitru Stăniloae avea să spună mai târziu un lucru tulburător: el tradusese Filocalia, dar Ilarion Felea o trăise.
A murit fără ajutor medical
Sfântul Ilarion era bolnav.
În închisoare nu a primit îngrijirea medicală de care avea nevoie.
La 18 septembrie 1961, a murit în temnița de la Aiud.
În jurul lui se aflau sute de preoți întemnițați.
Nu au putut merge la înmormântare.
Nu au avut voie să-i aprindă lumânări.
Nu au avut clopote.
Și totuși, din celulele lor, în tăcere, i-au făcut prohodul.
Imaginea este greu de uitat.
Un preot dus noaptea spre groapa comună, iar în spatele zidurilor sute de oameni rostind în șoaptă rugăciunile Bisericii.
Regimul putea închide oamenii.
Nu putea închide însă rugăciunea.
Un sfânt foarte apropiat de noi
Sfântul Ilarion Felea este important și pentru că ne obligă să renunțăm la ideea comodă că sfințenia aparține numai trecutului.
El a cunoscut lumea modernă.
A cunoscut universitatea, presa, politica, ideologiile secolului XX.
A avut familie.
A fost profesor.
A trăit într-o societate care încerca să convingă oamenii că Dumnezeu nu mai este necesar.
Și tocmai într-o asemenea lume a devenit sfânt.
Poate că aceasta este una dintre lecțiile zilei de 18 septembrie.
Nu trebuie să trăiești în secolul al IV-lea pentru a deveni mărturisitor.
Fiecare epocă are propriile presiuni.
Uneori ți se cere să-ți negi credința.
Alteori doar să taci.
Să te adaptezi.
Să nu deranjezi.
Să spui ceea ce este convenabil.
Ilarion Felea a refuzat această formă de libertate cumpărată cu propria conștiință.
Și a plătit.
Sfântul Eumenie și Sfânta Ariadna
Tot pe 18 septembrie, Biserica îl pomenește pe Sfântul Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei.
Și-a împărțit averea săracilor, a ales viața monahală și, mai târziu, a devenit episcop. Tradiția Bisericii păstrează amintirea vieții sale de rugăciune, milostenie și propovăduire.
În aceeași zi este pomenită și Sfânta Muceniță Ariadna, care a trăit în vremea împăratului Adrian.
Era roabă și a refuzat să participe la o sărbătoare păgână și să se închine idolilor.
Pentru credința ei a fost bătută, întemnițată și prigonită, dar nu s-a lepădat de Hristos.
Ce ne rămâne din ziua de 18 septembrie?
Trei sfinți din epoci foarte diferite.
Un episcop.
O tânără muceniță.
Un preot român mort într-o închisoare comunistă.
Și totuși, același fir îi unește:
libertatea conștiinței.
Poți pierde averea.
Poți pierde libertatea.
Poți pierde poziția socială.
Poți pierde chiar și viața.
Dar există un lucru pe care nimeni nu ți-l poate lua fără acordul tău:
credința dinăuntrul tău.
Sfântul Ilarion Felea ne amintește acest lucru într-un mod poate mai apropiat de noi decât mulți alți sfinți.
Pentru că Aiudul nu este undeva în istoria antică.
Este aici.
Iar anul 1961 nu este atât de departe.
Poate tocmai de aceea mărturia lui ar trebui să ne tulbure puțin mai mult.
Daruri cu tâlc
Blăjani – file de monografie
Fascinația rostirii
Retropelerinaje Buzoiene
Recuperări istorice
Ceai de urzică
