Sfântul Arhanghel Mihail. Ziua în care apele au fost oprite înaintea unei biserici

În istorie au fost biserici atacate cu foc.
Alteori, cu arme.
În istoria pe care Biserica o pomenește pe 6 septembrie, oamenii au încercat să distrugă un locaș sfânt folosind ceva mult mai greu de oprit:
apa.
Au deviat cursurile unor râuri spre biserică.
Planul părea simplu.
Apa avea să vină peste ea și să o șteargă de pe fața pământului.
Dar tradiția spune că în acea noapte s-a întâmplat ceva care a făcut ca locul să fie pomenit timp de secole.
Totul începe cu un izvor
În apropiere de Colose, în Frigia, între Colose și Ierapole, exista un izvor despre care creștinii credeau că are darul vindecării.
Deasupra lui a fost ridicată o biserică închinată Sfântului Arhanghel Mihail.
Tradiția spune că primul mare eveniment legat de acest loc a fost vindecarea unei fete mute din naștere.
Tatăl ei era păgân.
Într-o vedenie ar fi primit îndemnul să-și ducă fiica la izvor.
Copila s-a vindecat.
Iar tatăl ei, impresionat de cele întâmplate, a primit botezul și a ridicat acolo biserica.
Uneori o clădire începe cu piatră.
Aceasta a început cu recunoștință.
Un copil de zece ani rămâne lângă biserică
După aproximativ nouăzeci de ani, la acel loc a venit un copil numit Arhip.
Avea zece ani.
A rămas lângă biserică.
A crescut acolo.
A postit.
S-a rugat.
Mai târziu a devenit monah și a slujit acelui loc până la bătrânețe.
În jurul lui veneau oameni.
Unii căutau vindecare.
Alții ascultau cuvântul creștin.
Iar acest lucru îi nemulțumea pe cei care voiau să dispară atât biserica, cât și influența lui Arhip.
Prima încercare
Potrivit tradiției, un grup de păgâni a încercat mai întâi să distrugă izvorul și să-l omoare pe Arhip.
Planul nu a reușit.
Sinaxarul spune că cei care s-au apropiat au fost opriți în chip minunat.
Dar nu au renunțat.
Au găsit o soluție care părea mult mai sigură.
Dacă nu puteau distruge ei biserica, aveau să lase natura să o facă.
Au schimbat cursul apelor
Au lucrat pentru a devia apele unor râuri din apropiere.
Le-au îndreptat spre biserică.
Când lucrarea a fost gata, au dat drumul apelor.
Un zid de apă se îndrepta spre locaș.
Arhip era în biserică și se ruga.
Probabil nu exista nicio soluție omenească.
Nu putea construi un baraj.
Nu putea muta biserica.
Nu putea opri râul.
A rămas acolo.
„Nu te teme!”
Tradiția spune că Sfântul Arhanghel Mihail i s-a arătat lui Arhip și l-a îndemnat să nu se teamă.
Apoi s-a produs minunea care a dat numele sărbătorii.
Arhanghelul a lovit stânca.
S-a deschis o prăpastie.
Iar apele care veneau spre biserică au fost îndreptate în acea deschidere și au trecut pe lângă locaș fără să îl distrugă.
Ceea ce trebuia să înghită biserica a dispărut în adâncul pământului.
Un loc care și-a schimbat numele
Tradiția leagă chiar numele locului de această minune.
Locul avea să fie cunoscut drept Chones, nume asociat ideii de adâncitură sau loc în care apele au fost „înghițite”.
De aceea sărbătoarea este întâlnită și sub numele de Minunea Arhanghelului Mihail din Chones.
Un eveniment devine nume.
Numele devine memorie.
Iar memoria trece din generație în generație.
Ce poate face un om când nu mai poate face nimic?
Lupta lui Arhip ridică o întrebare pe care o întâlnim și noi.
Ce facem atunci când problema este mai mare decât puterea noastră?
Există situații în care putem munci.
Putem negocia.
Putem repara.
Putem lupta.
Dar există și momente în care toate instrumentele noastre se termină.
Arhip nu putea opri apa.
Și totuși nu a fugit.
A rămas în biserică și s-a rugat.
Credința nu înseamnă că omul nu face nimic.

Înseamnă și să înțelegi momentul în care ai făcut tot ce ținea de tine și trebuie să încredințezi restul lui Dumnezeu.
Îngerii nu sunt decor
În cultura modernă, îngerii au devenit uneori personaje decorative.
Aripi.
Chipuri blânde.
Figurine.
Imaginea biblică este mult mai puternică.
Îngerii apar ca slujitori ai lui Dumnezeu.
Vestesc.
Ocrot­esc.
Călăuzesc.
Iar Arhanghelul Mihail apare în tradiția biblică și bisericească drept un apărător în lupta împotriva răului.
De aceea este numit Arhistrateg, conducător al oștirilor cerești.
Sărbătoarea de la 6 septembrie este una dintre zilele din cursul anului bisericesc consacrate în mod special unei minuni atribuite lui.
Există ape pe care nu le vedem
Nu toate lucrurile care amenință să ne ia cu ele sunt râuri.
Uneori este o problemă financiară.
O boală.
Un conflict.
O pierdere.
O veste.
O teamă care crește până când pare că va acoperi totul.
Și exact atunci avem tendința să credem că ceea ce vedem înaintea noastră este inevitabil.
Apa vine.
Biserica va fi distrusă.
Nu mai există ieșire.
Povestea de la Colose ne spune să nu confundăm ceea ce pare inevitabil cu ceea ce este cu adevărat inevitabil.
Arhip a rămas
Poate că adevărata lecție nu este numai minunea apei.
Este și omul din biserică.
Arhip ar fi putut pleca.
Avea un motiv foarte bun.
În fața lui venea un râu.
Dar a rămas în locul în care își petrecuse viața.
Există oameni care par curajoși fiindcă nu văd pericolul.
Și există oameni care îl văd perfect și totuși rămân.
Aceasta este o altă formă de curaj.
O istorie păstrată de peste o mie de ani
Cinstirea minunii Sfântului Arhanghel Mihail de la Chones s-a răspândit în întreaga Ortodoxie și este pomenită în fiecare an la 6 septembrie.
Orașele vechii Frigii s-au schimbat.
Imperiile au dispărut.
Numele multor oameni care au trăit atunci nu mai sunt cunoscute.
Dar numele unui monah care s-a rugat într-o biserică amenințată de ape a rămas.
Arhip.
Și, mai ales, a rămas pomenirea Sfântului Arhanghel Mihail.
Uneori salvarea nu înseamnă dispariția apei
Apele nu au încetat să existe.
Li s-a schimbat drumul.
În viață, nu toate problemele dispar.
Uneori se deschide doar o cale prin care ele trec fără să ne distrugă.
Pe 6 septembrie, Biserica pomenește minunea Sfântului Arhanghel Mihail în Colose.
O biserică.
Un pustnic.
Un râu îndreptat împotriva lor.
Și credința că, atunci când omul nu mai vede nicio cale, Dumnezeu poate deschide una chiar prin stâncă.
Sfinte Arhanghele Mihail, ocrotește-ne și roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sale!