Sfântul Teodosie de la Brazi. Mitropolitul care a fost îndepărtat din scaun pentru că spunea adevărul

Sunt situații în care o funcție importantă îți cere să alegi.
Poți să taci și să o păstrezi.
Sau poți să vorbești și să o pierzi.
Ierarhul Teodosie a ales să vorbească.
Era Mitropolit al Moldovei.
În fața lui se afla domnitorul.
În jurul lui, o țară lovită de biruri, jafuri și treceri ale tătarilor și turcilor.
Iar ierarhul nu a acceptat să privească în altă parte.
A mers la domnitor și i-a cerut să oprească asuprirea oamenilor.
A pierdut scaunul mitropolitan.
Mai târziu avea să piardă și viața.
Pe 22 septembrie, Biserica îl pomenește pe Sfântul Sfințit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi. 
Un copil al Vrancei
Teodosie s-a născut în prima jumătate a secolului al XVII-lea, în ținutul Vrancei, aproape de Mănăstirea Brazi.
La numai 18 ani a intrat în viața monahală, iar mai târziu a fost călugărit la Mănăstirea Bogdana, în actualul județ Bacău.
De aici începe un drum care îl va duce foarte departe.
Nu geografic.
Ci prin responsabilitățile pe care avea să le primească.
De la mănăstire la episcopie
Teodosie era cunoscut pentru cultura sa teologică și pentru priceperea în administrarea mănăstirilor.
În 1669 este ales Episcop al Rădăuților.
În 1671, Episcop al Romanului.
Iar în 1674, într-un moment extrem de complicat pentru Moldova, ajunge Mitropolit al Moldovei.
Ar fi putut fi vârful unei cariere bisericești.
Dar pentru Teodosie funcția nu pare să fi fost scopul.
Și tocmai de aceea nu a păstrat-o mult.
Moldova era sfâșiată
Mitropolitul Dosoftei plecase în Polonia împreună cu domnitorul Ștefan Petriceicu.
Pe tron ajunge Dumitrașcu Cantacuzino.
Țara era străbătută de turci și tătari, iar poverile fiscale apăsau asupra populației și mănăstirilor.
Teodosie vedea ce se întâmplă.
Și nu a ales diplomația comodă.
Cronicarul Ion Neculce păstrează memoria confruntării sale cu domnitorul.
Mitropolitul îl mustră pentru ceea ce se petrecea în țară.
Dumitrașcu Cantacuzino răspunde:
îl scoate din scaun.
Un an ca mitropolit
Teodosie nu stătuse în fruntea Mitropoliei Moldovei decât aproximativ un an.
A fost îndepărtat și pus sub pază la Mănăstirea „Sfântul Sava” din Iași.
Este una dintre acele răsturnări care arată cât de fragilă este puterea.
Într-o zi ești mitropolit.
În alta ești prizonier.
Dar există lucruri pe care funcția nu ți le dă și pe care pierderea ei nu ți le poate lua.
Teodosie rămânea același om.
Dosoftei se întoarce
Când Mitropolitul Dosoftei revine din Polonia, Teodosie este eliberat.
Nu încearcă să recupereze cu orice preț poziția pierdută.
Se retrage spre locurile de care era legat sufletește:
Focșani.
Bogdana.
Brazi.
Și începe din nou să construiască.
După ce fusese înlăturat, nu se transformă într-un om amar.
Se apucă de treabă.
Ridică din nou Braziul
La Mănăstirea Brazi ridică o nouă biserică și chilii, întărește viața monahală și aduce monahi în obște.
Se ocupă și de Mănăstirea Bogdana.
Sursele bisericești îl prezintă ca pe un mare sprijinitor al schiturilor și al oamenilor săraci.
Teodosie pare să fi înțeles ceva esențial: când pierzi o funcție, nu pierzi neapărat și capacitatea de a face bine.

Uneori adevărata lucrare începe după ce dispare titlul.
Dar prigonirea nu se terminase
În 1688, pe când se afla la Focșani, este răpit și dus în Țara Românească.
Acolo îndură aproximativ zece săptămâni de închisoare și chinuri, în contextul conflictelor provocate de rudele fostului domnitor Dumitrașcu Cantacuzino.

Scapă.
Se întoarce.
Și continuă.
Aici viața lui începe să capete o anumită ritmicitate:
este lovit,
se ridică,
și construiește din nou.
Anul 1694
În toamna anului 1694, tătarii intră din nou în Moldova.
Jefuiesc.
Distrug.
Ajung și la Schitul Brazi.
Teodosie era deja un ierarh bătrân.
Tătarii îi cer bunurile și odoarele mănăstirii.
El refuză.
Și aici povestea ajunge la punctul ei cel mai dramatic.
Nu refuză pentru propria avere.
Nu avea avere personală de apărat.
Refuză să predea lucrurile bisericii.
Este schingiuit.
I se cere din nou.
Nu cedează.
În cele din urmă, tătarii îi taie capul. Un mitropolit moare ca un monah
Teodosie cunoscuse scaunul mitropolitan.
Cunoscuse rangul.
Ceremoniile.
Autoritatea.
Dar sfârșitul îl găsește într-o mănăstire din Vrancea, apărând lucrurile unei comunități monahale.
Noaptea, câțiva credincioși îl îngroapă în grabă.
Niciun fast.
Nicio procesiune.
Nicio ceremonie specifică.
Un om ucis.
Un mormânt.
Și memoria celor care îl cunoscuseră.
O sută cincizeci de ani mai târziu
În 1842, osemintele sale sunt descoperite.
La această descoperire a fost prezent și Sfântul Antipa de la Calapodești, care avea să mărturisească faptul că a văzut și atins moaștele și că acestea erau bine mirositoare.

Mormântul uitat începea să devină din nou loc de cinstire.
În secolul al XIX-lea, memoria lui Teodosie era deja vie la Brazi.
Credincioșii veneau și se rugau la mormântul său.
Apoi au venit comuniștii
Mănăstirea Brazi a fost desființată în 1959.
Locul a trecut printr-o altă perioadă de distrugere și uitare.
Dar după 1989 mănăstirea a fost redeschisă, iar cinstirea lui Teodosie a revenit treptat în centrul vieții așezământului. La începutul anului 2002, săpături în zona vechiului paraclis au dus din nou la descoperirea moaștelor sale.
Istoria părea să repete aceeași mișcare.
Îngropat.
Uitare.
Redescoperire.
În 2003 intră oficial în calendar
Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Teodosie în 2003, stabilind ziua de pomenire la 22 septembrie. Moaștele sale se păstrează astăzi la Mănăstirea Brazi, lângă Panciu.
Un om care fusese scos cu forța din scaunul de mitropolit ajungea, după trei secole, în calendar.
Puterea care îl izgonise dispăruse.
Numele celui izgonit rămăsese.
Există momente în care pierderea funcției este dovada că ai înțeles funcția
Teodosie ar fi putut evita conflictul cu domnitorul.
Ar fi putut spune:
„Nu este treaba mea.”
Ar fi putut închide ochii.
Și probabil ar fi rămas mitropolit mai mult timp.
Dar atunci poate că n-am mai fi avut astăzi această istorie.
Există funcții pe care le păstrăm cu orice preț.

Și există funcții pe care le onorăm tocmai fiind gata să le pierdem.
Un sfânt foarte aproape de noi
Istoria sfântului Teodosie nu vine din Egipt.
Nici din Constantinopol sau  Cappadocia.
Vine din Vrancea.
De la Brazi.
Din apropierea Focșaniului și Panciu.
Dintr-un pământ pe care îl putem parcurge astăzi într-o călătorie de câteva ore.
Sfințenia nu aparține numai geografiei îndepărtate a primelor veacuri creștine.
A existat și aici.
În satele noastre.
În mănăstirile noastre.
În istoria noastră.
22 septembrie
Pe 22 septembrie, Biserica îl pomenește pe Sfântul Sfințit Mucenic Teodosie de la Brazi, Mitropolitul Moldovei, alături de Sfântul Sfințit Mucenic Foca, Episcopul de Sinope, și ceilalți sfinți ai zilei.
Teodosie a fost monah.
Egumen.
Episcop.
Mitropolit.
Prizonier.
Ctitor.
Și martir.
Dar cea mai bună definiție a lui rămâne aceasta:
un om care a preferat să piardă scaunul decât să tacă și să piardă conștiința.
Iar când, la sfârșitul vieții, i s-a cerut să predea ceea ce considera sfânt, a preferat să-și dea viața.
Sfinte Sfințite Mucenice Teodosie de la Brazi, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sale!