Sfântul Mare Mucenic Artemie – curajul mărturisirii într-o vreme a lepădării

În ziua de 20 octombrie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Mare Mucenic Artemie, unul dintre acei sfinți care au unit în chip minunat dregătoria lumii acesteia cu credința neclintită în Hristos.

Sfântul Artemie a trăit în secolul al IV-lea și a fost un om cu mare trecere în vremea împăratului Constantin cel Mare, iar apoi și sub fiul acestuia, Constanțiu. A ocupat funcții înalte în conducerea Imperiului Roman, fiind cunoscut ca om de autoritate, de disciplină și de curaj. Dar mai presus de toate acestea, Sfântul Artemie a fost un om al credinței.

Tradiția Bisericii amintește că el s-a numărat printre cei care au primit cu adâncă emoție semnul dumnezeiesc arătat pe cer în vremea Sfântului Constantin: Sfânta Cruce, semn al biruinței lui Hristos. De atunci, credința sa s-a întărit și mai mult, iar viața lui a devenit o mărturisire a adevărului creștin.

După anii de pace și de întărire a Bisericii, a venit însă o vreme grea. La conducerea imperiului a ajuns Iulian Apostatul, împăratul care a încercat să readucă păgânismul și să slăbească viața creștină. În acea atmosferă apăsătoare, mulți s-au temut, mulți au tăcut, dar Artemie nu a ales tăcerea.

Ajungând în Antiohia, acolo unde mai mulți creștini erau chinuiți pentru credința lor, Sfântul Artemie a avut îndrăzneala să-l mustre pe împărat pentru nedreptatea sa și pentru lupta purtată împotriva lui Hristos. Nu a vorbit din răzvrătire, nici din mândrie, ci din conștiința limpede că adevărul nu poate fi ascuns atunci când este călcat în picioare.

Pentru această mărturisire, Sfântul Artemie a fost supus la chinuri cumplite. A fost bătut, zdrobit și umilit, dar nu s-a lepădat de credință. În fața durerii, n-a cerut milă de la oameni, ci a rămas statornic în iubirea lui Dumnezeu. În cele din urmă, și-a dat viața pentru Hristos, primind cununa muceniciei și intrând în ceata biruitorilor.

Viața Sfântului Mare Mucenic Artemie ne pune înainte un adevăr pe cât de simplu, pe atât de greu de trăit: credința adevărată se vede mai ales în vreme de încercare. Este ușor să fii de partea adevărului când nu te costă nimic. Greu este să rămâi statornic atunci când mărturisirea cere curaj, pierdere, suferință sau singurătate.

Sfântul Artemie este, de aceea, un model nu doar pentru cei care conduc sau au responsabilități publice, ci pentru fiecare creștin. El ne arată că demnitatea omului nu stă în rang, în putere sau în aprecierea lumii, ci în fidelitatea față de Dumnezeu. Poți avea o poziție înaltă și totuși să fii mic sufletește; dar poți pierde totul în ochii lumii și să rămâi mare înaintea lui Dumnezeu.

În același timp, pilda lui ne amintește că mărturisirea creștină nu înseamnă agresivitate, ci claritate morală și curaj duhovnicesc. Sfântul Artemie nu și-a apărat imaginea, ci credința. Nu a urmărit să câștige o dispută, ci să rămână credincios Adevărului.

Pentru lumea de astăzi, atât de grăbită să relativizeze binele și răul, viața acestui mare mucenic este o chemare la trezvie. Sunt multe forme de lepădare: uneori nu prin cuvinte, ci prin compromis; nu prin prigoană fățișă, ci prin rușinea de a mai spune limpede că suntem ai lui Hristos. Tocmai de aceea, sfinții mucenici rămân actuali: ei ne învață că Evanghelia nu se negociază.

Să-l rugăm pe Sfântul Mare Mucenic Artemie să ne dăruiască tărie în credință, curaj în încercări și înțelepciune în mărturisire, pentru ca și noi să putem rămâne statornici în iubirea lui Hristos, indiferent de vremuri.

Sfântul Mare Mucenic Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sale!