În fața lui Dumnezeu, fiecare om este important. Să nu ne amăgim vreodată că, dacă ne socotim mai sus decât alții, Dumnezeu Se uită la noi mai de aproape. El nu măsoară oamenii după locul pe care și-l dau în lume. Fiecare viață are în fața Lui valoare și taină.
Pe mine mă fascinează viața fiecăruia. Mărturisesc însă că pe Alexandru Gheorghe nu l-am cunoscut așa cum ar fi trebuit. Abia acum, la înmormântare, am aflat că îmi era chiar rudă. Și m-am gândit cât de puțin știm uneori despre oamenii care ne sunt aproape prin sânge și cât de mult se poate descoperi, chiar și în clipa despărțirii, despre viața lor.
Născut la 14 septembrie 1941, în Zărnești, județul Buzău, și trecut la cele veșnice la 19 noiembrie 2026, Alexandru a fost un om muncitor. A lucrat ca lăcătuș la Uzina Mecanică din Buzău. Viața dânsului a trecut prin locuri diferite, iar în anii în care a avut nevoie de sprijin, o familie extraordinară l-a îngrijit și s-a organizat pentru a-i fi aproape. Grija lor merită recunoscută și păstrată în amintire.
Uneori, abia când ne oprim lângă sicriul cuiva înțelegem că fiecare om poartă o viață întreagă, pe care poate n-am apucat s-o cunoaștem. Iar faptul că Alexandru îmi era rudă mă face să simt și mai trist că legăturile dintre oameni nu trebuie lăsate în uitare. Dumnezeu știe și cuprinde întreaga viață a fiecăruia.