Ion Mazălu – o viață de demnitate si devotament.

Pe latura de blocuri care pornește dinspre Crâng și unde s-a format o comunitate aparte, cu mulți militari în rezervă și familiile lor, viața a curs mereu într-un ritm ordonat, disciplinat, dar și cu bucuria prieteniei dintre vecini. În spatele acestor blocuri, unitățile militare au lăsat amprenta lor de rigoare, iar oamenii care locuiesc aici au păstrat același spirit al seriozității și solidarității.

În această comunitate frumoasă, Ion Mazălu – Lili, așa cum l-au cunoscut apropiații, s-a distins mereu. Era omul pe care îl remarcai fără să facă zgomot, prin ordine, seriozitate și respect, prin felul în care știa să fie atent și muncitor, dar și prin inițiativa cu care se implica în viața celor din jur.

Născut la 26 iulie 1949, în satul Haleș, Ion Mazălu și-a petrecut copilăria în acest loc de la poalele dealurilor buzoiene. Tot aici a urmat cursurile școlii primare și gimnaziale, apoi și-a continuat studiile la Buzău. A ales cariera militară și a urmat cursurile Școlii de Maiștri Militari de la Pitești. La finalizarea acestora, a devenit maistru militar în Buzău, unde și-a desfășurat activitatea cu rigoare și devotament. A avut o carieră militară de 32 de ani, trecând în rezervă în anul 2002.

De-a lungul vieții, Ion Mazălu a fost un adevărat sprijin pentru familie. Soț, tată, socru și bunic, a știut să ofere dragoste, înțelepciune și stabilitate. A fost un om care și-a iubit și protejat familia, fiind pentru cei dragi un exemplu de demnitate, corectitudine și bunătate. Prin felul său cald și prin sfaturile sale, a lăsat o amprentă adâncă atât în viața celor apropiați, cât și în viața vecinilor și prietenilor care l-au cunoscut.

Pentru noi, comunitatea din care a făcut parte, domnul Ion Mazălu rămâne imaginea unui om așezat, muncitor, demn și discret, care a știut să trăiască frumos și să lase în urmă valori trainice.

Vestea trecerii sale la cele veșnice a venit ca un trăsnet. În zorii unei dimineți, la ora patru, sufletul său s-a desprins lin către cer, lăsând în urmă o familie îndurerată și o comunitate care îi simte lipsa.

Îl vom păstra mereu în inimile noastre cu respect și recunoștință, convinși că dragostea și valorile pe care ni le-a transmis vor rămâne vii.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Zăpada zilei de ieri – urme

Activitatea administrativ gospodărească din Eparhia Buzăului şi                                              Vrancei (1982-2002)[1]   În urmă cu 20 de ani, în…