Am întâlnit-o pentru ultima dată pe doamna Victoria Coman în urmă cu aproximativ trei luni, când am mers să o împărtășesc în perioada Postului Sfintelor Paști. Se lupta cu diabetul, cu uzura vârstei, dar era bine, jovială, extrem de lucidă în judecarea realităților vieții actuale.
În discuții am regăsit aceeași persoană cu moralitate exemplară, principii de viață de la care nu a abdicat niciodată, înțeleaptă, blândă, răbdătoare. Am admirat-o pentru că avea o decență și o eleganță sufletească aparte, cu o credință profundă și cu o fermitate rar întâlnită în apărararea bunului-simț. Credința și atașamentul față de Biserică au rămas pentru dânsa repere neclintite până la sfârșitul vieții. A sprijinit construirea bisericii și înfrumusețarea cu picitură a bisericii noastre.
A adunat în jurul dânsei o întreagă comunitate de vecine și prietene. Le-am găsit împreună.
-Lume multă la înmormântare, am zis.
-Cum să nu fie? A fost un om bun, un om blând, un om cu care aveai ce discuta!
Așa au fost aprecierile vecinilor, fostelor colege de la Tricotaje, oamenilor în general. Ce nume frumos și-a lăsat în urmă!
Viața a încercat-o greu. Și-a pierdut soțul. Avea 51 de ani. Azi l-au degropat și pe răposatul Nicolae. Sunt iar împreună.
Da durerea cea mare a fost pierderea fiicei sale, una dintre cele mai dureroase suferințe pe care le poate trăi un părinte. Mariana ma murit de un cancer. A purtat această cruce cu discreție, cu demnitate și cu nădejde în Dumnezeu, fără să-și piardă echilibrul sufletesc și dragostea față de cei din jur, deși multă vreme a fost extrem de afectată și a făcut multe pomeni la Câmpeni, la azil.
A fost o mamă devotată și o bunică iubitoare, pentru care familia a reprezentat întotdeauna centrul vieții sale. Fiul Florin și mai ales nepoții Karina și Alexandru și-au găsit în ea nu doar o bunică, ci un sprijin, un model și un izvor de afecțiune.
Prin firea sa deschisă, sinceră și generoasă, a câștigat respectul tuturor celor care au cunoscut-o. Era mereu gata să ofere un sfat, un cuvânt bun sau un ajutor, fără să aștepte ceva în schimb. Hărnicia i-a însoțit întreaga viață, iar lucrurile tricotate de mâinile sale au rămas mărturii ale răbdării, priceperii și dragostei cu care dăruia.
Victoria Coman a fost o persoană cunoscută și respectată în comunitate, apreciată pentru corectitudinea, discreția și demnitatea cu care și-a trăit viața. Respectul de care s-a bucurat s-a văzut și în prezența numeroasă a oamenilor la citirea stâlpilor. Familia, rudele, vecinii și prietenii veniți să-i aducă un ultim omagiu au arătat că și-a câștigat locul în inimile celor din jur prin fapte, nu prin vorbe.
Am apreciat-o întotdeauna pentru sinceritatea, verticalitatea și noblețea caracterului său. Într-o vreme în care principiile sunt adesea puse la încercare, doamna Victoria Coman a rămas credincioasă convingerilor sale și le-a mărturisit fără compromisuri.
Plecarea sa lasă un gol în sufletele celor care au iubit-o, dar și o moștenire de mare preț: exemplul unei vieți trăite cu credință, demnitate, bunătate și respect față de oameni.
Slujba de înmormântare se va oficia astăzi, 28 iulie, în Capela Învierea lui Lazăr din Cimitirul Sfântul Apostol Andrei din Buzău.
M-au bucurat cuvintele generoase pe care familia mi le-a transmis: Veniți la noi ca și până acum!
Veșnică să-i fie pomenirea!
Ceai de urzică
Blăjani – file de monografie
Retropelerinaje Buzoiene
Recuperări istorice
Fascinația rostirii
Cuvant despre Cer
