21 septembrie – Sfântul Apostol Codrat. Credința care nu tace

Pe 21 septembrie, Biserica îl pomenește pe Sfântul Apostol Codrat, unul dintre cei 70 de ucenici ai Domnului, dar și pe Sfântul Proroc Iona. În aceeași zi este și Odovania Praznicului Înălțării Sfintei Cruci.

Un apostol al primelor generații creștine
Sfântul Codrat a trăit în secolul al II-lea și a propovăduit Evanghelia în Atena și Magnezia. Tradiția Bisericii îl pomenește ca episcop al Magneziei și ca pe unul dintre cei care au dus mai departe credința primită de la Apostoli.
Pentru noi, distanța dintre acele vremuri și prezent pare enormă.
Pentru Codrat însă, creștinismul era încă o credință tânără, privită cu suspiciune, contestată și adesea prigonită.
Să fii creștin nu însemna numai să aparții unei comunități.
Însemna să-ți asumi un risc.
Credința trebuia explicată
Sfântul Codrat nu a fost doar mărturisitor prin viață, ci și prin cuvânt.
Creștinii primelor veacuri trebuiau să explice cine sunt, de ce refuză idolatria și de ce cred într-un Dumnezeu răstignit și înviat.
Într-o lume a marilor școli filosofice, a culturii grecești și a puterii romane, Evanghelia venea cu un mesaj radical:
omul nu este făcut doar pentru această lume.
Puterea nu este absolută.
Moartea nu are ultimul cuvânt.
Și iubirea poate fi mai puternică decât violența.
Codrat a propovăduit această credință fără să o dilueze pentru a deveni mai comodă.
Când cuvântul are un preț
Propovăduirea lui nu a rămas fără urmări.
Sfântul Codrat a fost supus chinurilor și a primit moarte mucenicească în timpul împăratului Adrian, în prima jumătate a secolului al II-lea.
Aici apare una dintre întrebările permanente ale creștinismului:
Cât valorează pentru noi ceea ce credem?
Este ușor să afirmăm un principiu atunci când nu ne costă nimic.
Mai greu este să rămânem fideli când pierdem popularitate, avantaje sau siguranță.
Sfântul Codrat a rămas până la capăt.