In memoriam Alexandru Constantin (1936–2026)

Fiecare om are o istorie. Și, pentru mine, istoria fiecăruia este importantă, pentru că toate aceste istorii personale alcătuiesc, împreună, marea istoria comunității Buzoiene, unde s-a născut domnul Alexandru Constantin.
Alexandru Constantin a fost unul dintre oamenii care au traversat aproape un secol de viață. Născut la 1 ianuarie 1936, s-a stins din viață la 14 octombrie 2026, după mai bine de nouă decenii în care a cunoscut bucuriile, încercările și schimbările unei lumi care nu a stat niciodată pe loc.
A fost un om demn, hotărât și bun. A muncit ani îndelungați la Chimica, apoi a venit vremea pensionării, în anii 90, cu ritmul ei mai liniștit și cu grijile obișnuite ale vârstei.
În urmă cu 18 ani și-a pierdut soția. De atunci a trebuit să învețe să trăiască în singurătatea pe care o lasă dispariția omului alături de care ai împărțit o viață. A avut însă aproape dragostea și grija fiului său, Marian, și a nepoților Cristina și Cosmin.
Nouăzeci de ani de viață reprezintă un mare dar al lui Dumnezeu. Un dar pe care Alexandru Constantin l-a prețuit. Dar nici o viață lungă nu este lipsită de suferință. Ultima parte a existenței sale a fost marcată de boală și de neputințele trupului.
Cu o săptămână înainte de a pleca dintre noi, la spital, a primit Sfintele Taine ale Spovedaniei și Împărtășaniei. Un lucru important pentru un creștin care se apropie de sfârșitul călătoriei sale pământești.
Mă gândesc adesea cât de mult din istoria unei comunități se pierde odată cu plecarea oamenilor săi. Fiecare duce cu el amintiri, întâmplări, chipuri și experiențe pe care nimeni altcineva nu le mai poate povesti la fel. De aceea, cred că fiecare viață merită să fie cunoscută, respectată și păstrată în memoria celor care rămân.
Am oficiat slujba de înmormântare a lui Alexandru Constantin la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, unde a avut loc și înhumarea.
Dumnezeu să-l odihnească în pace și să aducă mângâiere familiei sale!

Sale!