Ochii care nu se văd, se uită … Întodeauna? Nu! Sunt legături între oameni pe care timpul le slăbește, distanța le răcește, iar împrejurările vieții le transformă până la nerecunoaștere. Putem, însă, vedea și legături care rezistă tuturor încercărilor, pentru că nu sunt întemeiate doar pe sânge, pe amintiri comune sau pe interese, ci pe ceva mult mai profund: pe împărtășirea acelorași valori și a aceleiași credințe.
În ziua de 30 octombrie, Biserica Ortodoxă pomenește doi frați care au demonstrat, prin propria viață, cât de puternică poate deveni o asemenea legătură: Sfântul Sfințit Mucenic Zenovie și sora sa, Sfânta Muceniță Zenovia.
Au trăit în cetatea Egeea din Cilicia, în vremurile grele ale persecuțiilor împotriva creștinilor. Proveneau dintr-o familie înstărită, iar moartea timpurie a părinților le-a lăsat o avere considerabilă. Ar fi putut trăi fără griji, bucurându-se de confortul și privilegiile pe care bogăția le oferea în lumea de atunci. Au ales însă altceva.
Au împărțit averea săracilor, înțelegând că bunurile materiale își descoperă adevărata valoare atunci când devin mijloace de a-i ajuta pe ceilalți.
Zenovie a devenit episcop și și-a dedicat viața slujirii oamenilor. Tradiția Bisericii vorbește despre darul său de a vindeca bolnavii, dar și despre grija permanentă pentru cei lipsiți de ajutor. Zenovia i-a împărtășit credința și generozitatea, alegând o viață de curăție și dăruire.
Zenovie și Zenovia au fost mărturisitori ai credinței înainte de a deveni martiri. Aceasta mi se pare una dintre cele mai importante învățături ale vieții lor. Martiriul nu a fost un gest izolat, o izbucnire eroică în fața morții, ci împlinirea firească a unei existențe construite pe convingeri profunde.
Când persecuțiile împăratului Dioclețian au ajuns în Cilicia, Zenovie a fost arestat și supus chinurilor pentru că a refuzat să se lepede de Hristos.
Zenovia ar fi putut rămâne departe. Nimeni nu îi cerea să se prezinte înaintea persecutorilor. Putea să sufere în tăcere, să se roage pentru fratele ei, să încerce să supraviețuiască.
A ales însă solidaritatea, într-o formă pe care lumea noastră, atât de preocupată de siguranța individuală, o înțelege cu dificultate.
S-a înfățișat de bunăvoie înaintea prigonitorilor și a mărturisit că este creștină, cerând să împărtășească soarta fratelui său.
Gestul ei nu trebuie privit ca o simplă manifestare a iubirii frățești. Este și expresia unei libertăți interioare extraordinare. Zenovia nu a acceptat ca frica să hotărască în locul conștiinței sale.
Cei doi au îndurat împreună chinurile și, în cele din urmă, au fost decapitați.
Privind spre această istorie, mă gândesc la felul în care înțelegem astăzi familia. Vorbim mult despre legăturile de sânge, despre obligațiile dintre părinți și copii, dintre frați și surori, despre patrimoniul pe care îl transmitem și despre ceea ce ni se cuvine. Uneori însă uităm să ne întrebăm ce anume ne unește cu adevărat.
O familie poate împărți aceeași casă fără să împărtășească aceleași valori. Poate moșteni averi importante fără să moștenească generozitatea celor care le-au adunat. Poate păstra fotografii și amintiri fără să mai păstreze încrederea, apropierea și dragostea.
Zenovie și Zenovia ne arată o altă posibilitate. Au început prin a renunța împreună la bogăție și au sfârșit prin a nu renunța unul la celălalt și nici la credința care le dădea sens vieții.
Nu toți suntem chemați la martiriu. Dar fiecare dintre noi este chemat, într-un fel sau altul, să dovedească fidelitate față de cei pe care îi iubește. Uneori aceasta înseamnă să rămânem aproape de un om bolnav, alteori să nu abandonăm pe cineva căzut în necaz, să iertăm, să împărțim, să renunțăm la orgoliu sau să acceptăm o povară care nu ne aparține în mod direct.
Eroismul creștin nu se exprimă întotdeauna prin gesturi spectaculoase. De cele mai multe ori, el se ascunde în fidelitatea discretă a celor care nu pleacă atunci când viața devine grea.
Adevărata bogăție a unei familii nu stă în ceea ce membrii ei moștenesc împreună, fără să se certe între ei, ci în ceea ce sunt capabili să păstreze împreună atunci când viața îi pune la încercare.
Recuperări istorice
Daruri cu tâlc
Blăjani – file de monografie
Retropelerinaje Buzoiene
Cuvant despre Cer
Ceai de urzică
