Satul românesc de la colectivizare până la sfârșitul regimului comunist ( 1962-1989) este o lucrare de doctorat de excepție. Produsul finit al unei munci îndelungate, prestate de domnul profesor Gheorghe Miu, a dobândit relevanță publică prin publicarea materialului într-un volum care depășește 500 de pagini.
O muncă imensă, încununată cu un rezultat care rezistă oricărei critici și care va deveni tot mai relevantă în timp.
Profesorul Miu prinde istoria în picioare. Pe lângă maldărul de documente studiate, are experiența directă a epocii de care se ocupă, a locului despre care scrie. Pe lângă atingerea directă a evenimentelor, lucrarea face o excelentă incursiune antropologică, autorul uzând de mărturiile celor care au trăit în perioada despre care scrie.
Biologic, cei menționați în carte, sunt aproape de sfârșitul istoriei personale, ceea ce face din această cercetare un document viu, care nu trece în istorie doar cu mărturiile moarte ale documentelor, ci și cu mărturia celor care au trăit, au văzut, au simțit.
Demersul autorului este echilibrat. Se ferește să fie părtinitor și reușește. Nu are obsesii personale, ci doar referințe critice bazate pe documente și realități constate în teren.
Câțiva ani mai târziu, valoarea lucrării s-ar fi înjumătățit. Pierdea aspectul receptării subiective a politicii unui regim care a vrut să întoarcă istoria pe dos și, din păcate, a și reușit. Încă nu ne-am revenit din acel timp. Melancolii sau pedale ideologice încă ne mai apăsă.
Revenind la lucrare, am constat că este un demers sisific. E greu, e incredibil de greu să lucrezi cu atât de multe documente, să operezi cu așa cantitate de informații și să nu te pierzi cu firea. Corelarea documentelor, organizarea datelor, analizarea informațiilor și, în cele din urmă sintetizarea lor pentru a le putea face să stea logic între coperte, l-au maturizat științific pe domnul profesor Miu. A fost un război pe care l-a purtat mulți ani și pe care l-a câștigat, bătălia finală fiind dată cu expunerea coerentă a materialului. Autorul spunea despre carte că este aridă. E adâncă în căutări, însă nu este aridă. Profesorul Miu dă dovadă că știe să scrie, nu doar să caute. Satul românesc de la colectivizare până la sfârșitul regimului comunist ( 1962-1989) e scrisă bine, are fraze adecvate temei, o topică a frazelor bine dozată și o logică a expunerii care face materialul plăcut la citit.
Cartea a fost lansată mai întâi la Bookfest și apoi la Buzău. Urmează să fie prezentată și la Râmnicu Sărat. Mi-aș fi dorit să văd această lansare de carte la Muzeul Vergu Mănăilă. Venea mai bine.
A fost bine și așa, mai ales că evenimentul s-a bucurat de prezența unor personalități culturale și din zona media. Evenimentul a fost moderat de către poetul și omul de cultură Laurențiu Belizan, iar în prezidiu s-a aflat și jurnalistul Cătălin Avramescu, fost președinte al PNȚCD, filiala Buzău.
De asemenea, au fost la prezenți la eveniment doamna Roxelana Radu, minunat animator cultural, doamna Marcela Chiriță, cunoscută pentru viața și ordinea dată cărților și bibliotecilor, doamna profesor Blidaru, etc.
Interesant este că la lansarea unei lucrări care vorbește despre isprăvile stângii românești au fost ziariști de dreapta Sebastian Silvestru de liberinbuzau.ro și Vlad Ștefan Orjan de la puterea.ro și știridinsursedebuzau.ro.
De asemenea, la eveniment a fost prezent și ziaristul Laurențiu Marionov.
Și pentru că tot vorbeam despre prezența oamenilor de dreapta – în măsura în care Uniunea Salvați România nu și-a declarat altă direcție doctrinară – la eveniment a participat și Silviu Ioradache, președintele USR Buzău, partid din care face parte și domnul Miu, ocupând și poziția de consilier local la Padina.
Lansarea cărții s-a făcut în vremea frământărilor sociale provocate de greva cadrelor didactice, chiar într-o zi grea pentru organizatori, care trebuie să facă față încercărilor de manipulare publică. S-a încercat spargerea grevei prin mijloace propagandistice specifice vremurilor care s-au încheiat în 1989. Printre acuzele aduse cadrelor didactice, în scopul învrăjbirii societății, a venit și aceea că profesorii nu sunt ceea ce ar trebuie să fie. Ei bine, or fi și așa unii, însă citind munca doctorală a profesorului Miu, te poți convinge dacă este adevărat, ori ba. Învățământul are oameni de valoare, iar lucrarea Satul românesc de la colectivizare până la sfârșitul regimului comunist ( 1962-1989) redă imaginea unuia dintre ei.
Fascinația rostirii
Recuperări istorice
Retropelerinaje Buzoiene
Blăjani – file de monografie
Cuvant despre Cer
Daruri cu tâlc
