Eric Enammanule Schmit scrie frumos. Singura barieră pe care am avut-o în întâlnirea cu scriitorul franco-belgian, a fost imaginea proprie. E pentru prima dată când am avut o asemenea provocare. În pofida modului în care l-am aflat pe Schmit, scrisul lui este un miracol literar.
Măsură în toate. Măsură în lungimea textelor, măsură în limbaj, măsură în descrierile vieții intime a personajelor, nemăsurat în metaforă.
Schmit este un autor sensibil, care se joacă cu sufletul personajelor sale cum nimeni altul nu o face, și. în felul acesta, prinde cititorul. Aici, în Provocarea Ierusalimului, pare că își ia în serios propriul suflet și mărturisește cum a devenit creștin. O face de parcă mai nimic nu ți-ar fi străin.
Provocarea Ierusalimului nu poate fi încadrată într-o specie literară anume. Este jurnal de călătorie, memorialistică, roman, eseu, confesiune ….Ce nu este? Nu este o lucrare de specialitate, care omoară cheful de citit.
Carte este impresionantă! Oferă cititorului o perspectivă spirituală asupra orașului sfânt – care de fapt este un pretext – și a evenimentelor biblice care au schimbat lumea, iar cititorului în dă o cale de percepție a istoriei religioase din care toți facem parte.
Ceai de urzică
Cuvant despre Cer
Retropelerinaje Buzoiene
Daruri cu tâlc
Fascinația rostirii
Recuperări istorice
