Școala din Patul lui Procust

Aproape că nu mai înțeleg rostul școlii. Cum am ajuns la această afirmație? Văd atacul la care este supus un profesor, care este și preot.

Nu dau nume, deși îl cunosc bine pe părintele și îi cunosc nivelul de cultură.

De asemenea, nu înseamnă că i-am împărtășit multe idei. Am fost de cele mai multe ori în disonanță.

Însă nu despre acomodarea mea cu ideile altcuiva este vorba, ci despre ceea ce mai reprezintă școala.

Școala, pentru a mai fi școală în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să rămână un spațiu al exprimării libere, un spațiu în care, dincolo de buchea cărții, a manualului, profesorul trebuie să citească, să-și dezvolte cultura și să împărtășească din ceea ce știe, fie că vorbim despre economie, istorie, politică, religie, etc.

Școala nu poate fi doar o îmbăiere ideologică. Nu poate fi doar o amputare a oricărei forme de cultură. O înghețare a spiritului critic.

Sigur, un profesor poate să adopte o ideologie oficială și să transmită un conținut de manual. Dar, în vremurile acestea, când orice informație este la un click distanță, acest stil de abordare a actului profesoral nu e suficient.

De la izvoarele sale, școala a pornit cu gândul de a dezvolta gândirea liberă, de a purta dezbateri, de a argumenta. Doar așa un elev devine o persoană înzestrată, pregătită să facă față unor realități care se schimbă mai rapid decât ne-am imaginat vreodată.

Dacă profesorii sunt doar consumabile, doar personaje pe care autoritățile vor să le facă în forme comune, școala poate avea doar un rost economic, acela de a pune niște oameni în slujba unui sistem, de a-i oferi sistemului fără ca ei să gândească de ce fac un anumit lucru, dacă sunt fericiți cu ceea ce fac, dacă ar fi putut ca viața lor să fie alta.

E adevărat că cu cât gândești mai mult, e posibil să-ți folosească tot mai puțin, sau chiar să-ți dăuneze, însă este bine să ne gândim dacă școala aceasta trecută prin Patul lui Procust? Mai este cu adevărat școala actuală ceea ce au nevoie copiii pentru o bună educație și pentru societatea viitorului – una în care gândirea și creativitatea vor fi marile provocări și nu executarea unor sarcini – ori e mai bun homescooling-ul, pentru ca tânărul să nu aibă mentalitate de turmă?