Ghid de practică în farmacii

C U P R I N S
PRACTICA DE SPECIALITATE ÎN FARMACIE – 7
FARMACIA – 9
– ÎNFIINŢARE, ORGANIZAREA SPAŢIULUI ŞI DOTARE, PERSONAL – 9
– Farmacia cu circuit deschis (comunitară) – 9
– Farmacia cu circuit închis – 12
– EXERCIŢII – 15
EXERCITAREA PROFESIEI DE ASISTENT DE FARMACIE – 17
– EXERCIŢII – 21
MEDICAMENTUL – 23
– DEFINIŢII. DELIMITĂRI CONCEPTUALE. ASPECTE GENERALE – 23
– EXERCIŢII – 27
CĂI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR – 30
– EXERCIŢII – 31
DOMENII DE ACTIVITATE ÎN FARMACIE – 33
– APROVIZIONAREA CU MEDICAMENTE ŞI ALTE PRODUSE DE
SĂNĂTATE – 33
– RECEPŢIA – 36
– DEPOZITAREA – 39
– ÎNREGISTRAREA ACTIVITĂŢILOR PROFESIONALE – 44
– GESTIONAREA BUNURILOR DIN FARMACIE – 48
– EXERCIŢII – 49
PREPARAREA MEDICAMENTELOR – 51
– EXERCIŢII – 58
ELIBERAREA MEDICAMENTELOR ÎN FARMACIA COMUNITARĂ – 60
– ELIBERAREA MEDICAMENTELOR PE BAZĂ DE PRESCRIPŢIE
MEDICALĂ – 61
– ELIBERAREA MEDICAMENTELOR FĂRĂ PRESCRIPŢIE
MEDICALĂ – 68
– CARDUL DE SANATATE – 70
– EXERCIŢII – 76
INFORMAREA ŞI CONSILIEREA PACIENTULUI – 80
– EXERCIŢII – 83
URMĂRIREA TRATAMENTULUI PRESCRIS – 85
– EXERCIŢII – 87
INCURAJAREA UTILIZARII RAŢIONALE A MEDICAMENTULUI – 89
– EXERCIŢII – 91
3
URGENŢE MEDICALE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ – 92
– EXERCIŢII – 93
EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE – 95
– EXERCIŢII – 96
ALTE PRODUSE DE SĂNĂTATE ELIBERATE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ – 98
– SUPLIMENTE NUTRITIVE – 99
– PRODUSE DIETETICE – 100
– PRODUSE DE PUERICULTURA – 100
– DISPOZITIVE VEGETALE MEDICINALE – 101
– PRODUSE VEGETALE PENTRU CEAIURI – 102
– EXERCIŢII – 103
PRODUSE COSMETICE ELIBERATE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ – 106
– EXERCIŢII – 108
FURNIZAREA ALTOR SERVICII DE ASISTENTA FARMACEUTICA – 109
– EXERCIŢII – 111
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ – 113
4
UNITATEA PARTENERĂ DE PRACTICĂ
Nr. din
RAPORT DE EVALUARE
Practicantul(a) , elev(ă) la Şcoala Postliceală
Sanitară Buzău, specializarea Asistent medical de farmacie, anul , a efectuat practica de
specialitate în instituţia noastră în perioada
total ore.
Practica a fost coordonată de către farmacistul tutore din cadrul instituţiei:
cu ore/zi, în
Practicantul (a) şi-a insuşit competenţele exersate pe perioada stagiului de practică
şi a fost evaluat cu calificativul (foarte bine/ bine/ satisfăcător/ nesatisfăcător).
Alte comentarii:
FARMACIST ÎNDRUMĂTOR
~7~
5
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ BUZĂU
Director,
Prof. dr. Iulius Paul Negoiţă
CERERE
Practicantul (a) , elev(ă) la Şcoala
Postliceală Sanitară Buzău, specializarea Asistent medical de farmacie, anul , telefon
, e-mail , vă rog să-mi aprobaţi efectuarea
stagiului de practică la unitatea parteneră de practică ,
din localitatea , cu domeniul de activitate
Date despre farmacistul desemnat ca îndrumător de practică: nume şi prenume/ telefon/
e-mail
Practicant
~8~
6
FARMACIA
ÎNFIINŢARE, ORGANIZAREA SPAŢIULUI ŞI DOTARE,
PERSONAL
Farmacia este unitatea sanitară prin intermediul căreia se asigură, în condiţiile legii,
asistenţa cu medicamente, cu alte produse de sănătate a populaţiei, precum şi asigurarea unor
servicii de asistenţă farmaceutică.
Asistenţa cu medicamente a populaţiei reprezintă activitatea tradiţională desfăşurată în
farmacie.
Asistenţa farmaceutică (Pharmaceutical Care) reprezintă asistenţa de sănătate specifică
desfăşurată de farmacişti şi asistenţi de farmacie implică centrarea atenţiei a acestora nu doar
pe medicament ci şi pe pacient, respectiv pe asumarea responsabilităţii sale în ceea ce
priveşte nevoile pacientului referitoare la medicament (eliberare însoţită de informare,
consiliere şi supravegherea rezultatelor tratamentului medicamentos) şi satisfacerea acestor
nevoi.
După specificul activităţii, farmaciile sunt:
– farmacii cu circuit deschis (comunitare, de comunitate) asigură asistenţa
farmaceutică în ambulatoriu a populaţiei
– farmacii cu circuit închis (clinice) asigură asistenţa cu medicamente şi servicii
farmaceutice a bolnavilor spitalizaţi, funcţionând ca secţie a unităţii sanitare în cadrul căreia
se află (spital, policlinică etc.)
FARMACIA CU CIRCUIT DESCHIS
Înfiinţarea farmaciei.
Înfiinţarea unei farmacii cu circuit deschis necesită parcurgerea următoarelor etape:
– înfiinţarea, ca societate comercială cu activitatea specifică, în conformitate cu
legislaţia în vigoare;
– înregistrarea societăţii comerciale la Oficiul Registrului Comerţului, şi obţinerea
Codului unic de înregistrare (CUI);
– obţinerea Autorizaţiei de funcţionare, emisă de Ministerul Sănătăţii
– obţinerea altor autorizări necesare desfăşurării activităţii în farmacie, inclusiv a
Certificatului de Acreditare în vederea încheierii contractului cu Casa de Asigurări de
Sănătate.
~9~
7
Organizarea spaţiului
Organizarea spaţiului şi dotarea farmaciei includ o serie de activităţi destinate să
asigure asistenţă cu medicamente şi servicii farmaceutice de calitate către populație.
Organizarea spațiului şi dotarea farmaciei se realizeaza în conformitate cu prevederile legale
aplicându-se următoarele reguli generale:
– să fie amplasată pe străzi accesibile, la parterul clădirilor şi să aibă toate
condiţiile care să asigure accesul liber şi direct al pacienţilor inclusiv al celor cu dizabilităţi
locomotorii;
– să aibă suprafaţa de minim 50 m2
, excluzând holurile şi grupurile sociale;
– să fie uşor identificată prin firmă şi emblema farmaciei;
– să aibă un sistem de securitate care să protejeze atât medicamentele, cât şi
personalul propriu;
– să dispună de reguli în materie de curăţenie, igienă şi ventilaţie;
– să dispună de condiţii (iluminare, temperatură şi umiditate) care să răspundă
cerinţelor de conservare impuse medicamentelor şi celorlalte produse de sănătate, substanţe
farmaceutice şi ambalaje fară a fi afectată calitatea acestora.
– să dispună de utilităţi adecvate (apă, energie electrică, servicii de salubritate etc.)
pentru derularea activităților de rutină şi funcționarea normală a farmaciei.
Organizarea spaţiului şi dotarea farmaciei sunt concepute pentru a asigura
desfăşurarea raţională a activităţii, în funcţie de specificul şi volumul acesteia, după cum
urmează:
Oficina
Reprezintă încăperea în care are acces publicul şi unde se face eliberarea
medicamentelor şi a celorlalte produse de sănătate în conformitate cu prevederile legale în
vigoare.
Receptura
Reprezintă spaţiul în care se prepară produsele magistrale, în care are acces numai
personalul de specialitate din farmacie.
Laboratorul
Este încăperea în care se prepară produsele oficinale (galenice), acest spațiu poate fi
comun cu receptura.
~10~
8
Depozitul
Reprezintă încăperea în care se depozitează şi se asigură conservarea medicamentelor
şi a altor produse de îngrijire a sănătății. În depozit trebuie să existe o zonă distinctă
destinatpăstrării medicamentelor şi produselor de sănătate expirate şi care urmează a fi
distruse, precum şi zone/spaţii destinate depozitării produselor de sănătate, altele decât
medicamentele şi semnalizate ca atare.
Spațiul de confidențialitate
Este un spațiu în care asistentul de farmacie poate discuta cu pacientul unele aspecte
referitoare la medicament sau medicație, care necesită discreție, fără ca la discuție să asiste o
altă persoană.
Biroul farmacistului şef
Este spaţiul de unde se coordonează activitatea farmaciei şi în care se păstrează
documentele de înregistrare a acesteia.
Grup social poate include oficiul, vestiarul şi toaleta.
Dotarea farmaciei
În dotarea farmaciei se găsesc mobilier, echipamente, aparatură şi veselă, în
concordanţă cu specificul activității acesteia.
Dotările respective trebuie să corespundă destinației pentru care au fost concepute să
aibă un design adecvat să fie funcționale, să poată fi ușor întreținute, igienizate şi să fie
verificate periodic.
O listă a dotărilor minimale, necesare desfăşurării activității într-o farmacie cuprinde:
– masa pentru eliberarea medicamentelor (counter = tejghea) sau pentru prepararea
medicamentelor, mese cu sertare, dulapuri şi rafturi pentru depozitarea medicamentelor şi a
celorlalte produse sau substanțe farmaceutice, precum şi pentru păstrarea documentelor
specifice.
– echipament frigorific şi sisteme de monitorizare a temperaturii şi a umidităţii
ambientale pentru medicamentele care necesită condiţii speciale de păstrare (la rece).
– balanță, cantar, distilator, baie de apă, plită electrică etc.
– veselă şi ustensile pentru prepararea medicamentelor (pahare, Berzelius sau Errlemeyer,
cilindri gradați, mojare cu pistil, patentule, spatule, lingurițe, etc.)
– recipiente pentru ambalarea medicamentelor magistrale şi oficinale (de sticlă sau de
material plastic) adecvate formei farmaceutice şi etichete.
– opțional, aparatura sau dispozitive necesare furnizării de servicii de îngrijire a sănătăţii
~11~
9
(pentru măsurarea tensiunii arteriale, determinarea glicemiei, etc.)
– calculatoare, imprimantă, soft-uri, casă de marcat fiscalizată.
Documentația farmaciei
Documentația care se întocmește în activitatea farmaceutică constituie o componentă
importantă a sistemului de asigurare a calităţii în farmacie. Aceasta cuprinde:
– documentația referitoare la legalitatea funcționării;
– documentația referitoare la înregistrarea activităților profesionale: registrul de copiere a
rețetelor, registrul de evidenţă a substanţelor farmaceutice, fişe tehnice pentru
preparate oficinale, carnetul de evidenţă a elaborărilor, registrul de evidenţă a
produselor stupefiante, fişe de monitorizare a temperaturii din spaţiile/incintele de
depozitare;
– documtaţia referitoare la activitatea financiară şi de gestiune;
– documtaţia referitoare la supravegherea medicamentelor;
– documentația referitoare la personal;
– documente legislative, alte documente şi literatură de specialitate;
– contracte încheiate cu diverși furnizori.
FARMACIA CU CIRCUIT ÎNCHIS
Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea farmaciilor cu circuit închis din spitale sau alte
unităţi în care este necesară existenţa acestora, se stabilesc prin norme legislative aprobate prin
ordinul ministrului sănătăţii
Organizarea spaţiului farmaciei şi dotarea cu mobilier, ustensile şi echipamente se fac
astfel încât să se asigure desfăşurarea raţională a activităţii, ţinându-se seama de destinaţia
fiecărei încăperi, de modul de comunicare între ele, precum şi de condiţiile impuse de
specificul activităţii.
Farmacia cu circuit închis cuprinde:
– un spaţiu cu ghişeu şi dotare adecvată pentru predarea-primirea condicilor de
prescripţii medicale;
– o cameră pentru pregătirea condicilor cu specialităţi farmaceutice;
– receptura – camera destinată preparării medicamentelor magistrale;
– laborator – camera pentru prepararea medicamentelor oficinale (galenice), elaborări;
– spaţiu destinat preparării soluţiilor sterile;
~12~
10
– depozitul de medicamente;
– birou farmacist – şef;
– grup sanitar cu duş, vestiar.
În cazual în care farmacia prepară soluţii sterile se organizează o secţie de sterile care
trebuie amenajată într-un spaţiu separat şi funcţionează în conformitate cu REGULILE DE
BUNĂ PRACTICĂ DE FABRICAŢIE în vigoare.
Farmaciile de circuit închis care derulează programe naţionale de sănătate trebuie să
deţină un spaţiu distinct destinat eliberării medicamentelor respective către pacinţii din
ambulatoriu.
Personalul farmaciei comunitare include:
– administratorul societăţii care poate fi farmacistul şef;
– farmacistul şef;
– farmacişti;
– asistenţi de farmacie;
– alt personal necesar desfăşurării activităţii în farmacia comunitară (contabil, casier,
îngrijitor etc.)
Atribuţiile şi responsabilităţile personalului de specialitate al farmaciei. Dintre
atribuţiile şi responsabilităţile personalului farmaciei se pot menţiona următoarele:
– fiecare farmacie este condusă de un farmacist şef care răspunde de activitatea
farmaciei în ansamblul său;
– farmacistul şef trebuie să se asigure că personalul din subordine are o pregătire
corespunzatoare sarcinilor care îi sunt încredinţate.
– acesta trebuie să coordoneze, să verifice şi să evalueze fiecare sarcină incredinţată
personalului din subordine;
– atribuţiile şi responsabilităţile fiecărui membru al personalului farmaciei sunt definite
clar, în funcţie de pregătirea profesională într-o fişă a postului, a cărei elaborare şi
actualizare este de competenţa farmacistului şef, respectiv a administratorului
farmaciei.
– în activitatea desfăşurată farmacistul trebuie să se conformeze regulilor de bună
practică farmaceutică şi procedurilor profesionale elaborate de farmacie privind
aplicarea acestora, să respecte normele de etică şi deontologie din codul de etică
elaborat de Colegiul Farmaciştilor din Romania şi legislaţia în vigoare.
– personalul farmaciei are obligaţia de a respecta Regulamentul de organizare şi
funcţionare şi Regulamentul de ordine interioară a farmaciei.
~13~
11
– funcţinarea farmaciei comunitare necesită prezenţa cel puţin a unui farmacist, care îşi
exercită personal profesia neputînd fi înlocuit de o persoană de o altă profesie.
– asistentul de farmacie îl ajută pe farmacist în activitate şi lucrează sub directa
îndrumare a acestuia;
– orice alt personal necesar desfăşurarii activităţii în farmacia comunitară (contabil,
casier, îngrijitor, etc.) îşi va desfăşura activitatea sub controlul farmacistului şef.
– orice persoană care desfăşoară activitate în farmacia comunitară trebuie să poarte un
ecuson inscripţionat cu numele, prenumele, calificarea, titlurile profesionale precum şi
numele farmaciei comunitare;
– în farmacia cumunitară îşi pot efectua stagiul profesional elevii sau alte persoane
aflate în procesul de învăţămant farmaceutic sub îndrumarea şi controlul unui
farmacist posesor al avizului de liberă practică.
Într-o farmacie cu circuit închis, farmacistul şef are unele atribuţiuni şi
responsabilităţi particulare:
– va participa şi contribui la raportul de gardă, în vederea îmbunătăţirii permanente a
actului terapeutic;
– va colabora cu conducerea medicală a unităţii pentru rezolvarea problemelor de
aprovizionare cu medicamente;
– face parte din conducerea unităţii sanitare (consiliul de administraţie);
– face parte din colectivul de farmacovigilenţă;
Instruirea profesională a asistentului de farmacie
Asistentul de farmacie trebuie să fie la curent cu notările în domeniul ştiinţific de
specialitate şi cu evoluţia practicii actuale farmaceutice şi să-şi menţină un nivel al
competenţei profesionale corespunzător îndeplinirii eficiente a sarcinilor pe care le are de
îndeplinit.
Instruirea asistentului de farmacie se realizează prin participarea la programe de
educaţie farmaceutică continuă, incluzând cursuri postuniversitare, seminarii, congrese,
conferinţe şi reuninuni profesionale, acreditate de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din Românina precum şi prin consultarea celor mai noi
referinţe din literatura de specialitate şi a altor materiale ştiinţifice de profil (tratate, broşuri,
materiale promoţionale ale companiilor de medicamente, reviste de specialitate).
~14~
12
EXERCIŢII
CAPITOLUL: FARMACIA ÎNFIINŢARE, ORGANIZARE SPAŢIULUI ŞI DOTARE,
PERSONAL
1. Precizaţi ce cuprind documentaţiile referitoare la legalitatea funcţionării farmaciei şi la
personal.
2. Menţionaţi ce cuprinde documentaţia referitoare la supravegherea medicamentelor.
3. Menţionaţi ce include documentaţia referitoare la înregistrarea activităţilor
profesionale.
4. Precizaţi câteva referinţe din literatura de specialitate existente în farmacia de practică;
5. Menţionaţi câteva prevederi din regulamentul de ordine interioară al farmaciei.
6. Precizaţi documentele care alcătuiesc dosarul de evidenţă al personalului.
7. Descrieţi o procedură de lucru aplicată în activitatea profesională desfăşurată în
activitatea de practică.
8. Precizaţi ce date se consemnează în Registrul de evidenţă a produselor stupefiante;
9. Menţionaţi datele care se înscriu în Registrul de copiere a reţetelor şi în Carnetelor de
evidenţă a elaborărilor.
10. Prezentaţi un model de Fişă a postului pentru un asistent de farmacie (sau elev în
practică, dacă exista).
~15~
etáÑâÇáâÜ|
14
~16~
14
EXERCITAREA PROFESIEI DE ASISTENT DE FARMACIE
Conform legii, pe teritoriul României profesia de asistent de farmacie se exercită de
către persoanele fizice posesoare ale unui certificat de membru, respectiv de către persoane
care deţin diploma de absolvire a unei şcoli postliceale cu profil sanitar acreditată în
România;
Profesia de asistent de farmacie este o profesie independentă şi se exercită pe baza
Certificatului de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, avizat
anual şi valabil pe toată durata exercitării profesiei, cu condiţia inexistenţei nedemnităţilor şi
incompatibilităţilor prevăzute de lege sau în cazul în care se produc abateri sancţionate de lege
cu suspendarea sau interdicţia exercitării profesiei.
Practica farmaceutică în farmacia cu circuit deschis sau cu circuit închis se desfăşoară
în conformitate cu cerinţele Regulilor de Bună Practică Farmaceutică şi cu respectarea
normelor din fişa postului al asistentului de farmacie.
Atribuţii, lucrări şi sarcini:
– îşi desfăşoară activitatea sub îndrumarea directă a farmacistului fiind personal de execuţie;
– participă la recepţia produselor farmaceutice, tehnico-medicale, igieno cosmetice, dietetice,
ceaiuri şi a produselor din plante;
– participă la depozitarea şi conservarea acestora, conform legislaţiei şi a caracterului specific
al fiecărui produs;
– eliberează produse medicamentoase din grupa OTC fiind interzisă manipularea de către
acesta a produselor toxice şi stupefiante cu evineta cantitativă;
– operează în graficul de valabilităţi, gestionează produsele farmaceutice cu termen de
valabilitate depăşit în vederea incinerării acestora;
– asigură aprovizionarea locurilor de muncă cu gama de produse cerută de farmacistul şef sau
locţiitorul acestuia;
– efectuează operaţiuni de înregistrare în calculator a intrărilor/ieşirilor de medicamente,
documentelor solicitate de casele de asigurări etc;
– are obligaţia de a păstra confidenţialitatea faţă de terţi privind datele de identificare şi
medicamentele eliberate fiecărui asigurat;
– întocmeşte centralizatoare pentru reţete gratuite şi compensate după ordonarea şi verificarea
taxării de către farmacist;
~17~
15
– funcţionează în calitate de casier, efectuînd toate documentele şi operaţiile necesare, are
obligaţia de a asigura protecţia informaţiei şi a suportului acesteia împotriva pierderii,
degradării şi folosirii de către personae neautorizate;
– participă la acţiuni de inventar şi recensământ;
– respectă orarul şi programul de muncă;
– păstrează ordinea şi curăţenia la locul de muncă;
– manifestă atitudine deontologică corectă şi comportament ierarhic faţă de membrii
colectivului din care face parte iar faţă de pacienţi respect;
– are obligaţia de a informa pacientul despre modul de utilizare al medicamentelor OTC şi a
potenţialelor riscuri sau efecte adverse;
– la eliberarea produselor farmaceutice are obligaţia de a identifica în calculator produsele ce
urmează a fi eliberate de a încasa banii pe baza bonului fiscal emis de casa de marcat şi a
înmâna bonul clientului;
– la sfârşitul programului de lucru are obligaţia de a scoate raportul zilnic din casa de marcat,
care împreună cu încasările din ziua respectivă se predă la casieria societăţii;
– are obligaţia de a păstra şi apăra integritatea patrimoniului farmaciei, folosindule în
scopurile indicate;
– să ia măsuri de preîntâmpinare şi înlăturare a oricăror situaţii care ar pune în pericol viaţa,
integritatea corporală sau sănătatea oamenilor ori a bunurilor material;
– să cunoască prevederile ROI şi ROF;
– răspunde de gestiune colectivă sau individuală, după caz în acord cu prevederile Codului
Muncii şi cu Legislaţia privind atribuţia gestionărilor;
– trebuie să deţină aprobarea conducerii farmaciei pentru orice activitate sau iniţiativă care
asociază societatea legal sau presupune/induce o anumită obligaţie a societăţii din punct de
vedere economico-comercial sau pecuniar;
– în cazul apariţiei în farmacie a unui eveniment neprevăzut va anunţa în timpul cel mai scurt
posibil conducerea farmaciei pentru a găsi soluţia cea mai eficientă şi optimă pentru
rezolvarea situaţiei;
– poate face propuneri către farmacistul diriginte privind strategia, politica de gestionare,
promovare şi dezvoltare a farmaciei;
– se implică în desfăşurarea campaniilor promoţionale de produse;
– are o ţinută morală şi civică ireproşabilă;
– execută orice alte activităţi şi competenţe conform legilor în vigoare sau stabilite de
conducerea societăţii;
~18~
16
– acţionează împotriva actelor de indisciplină a lipsei de răspundere a neglijenţei şi a oricăror
fapte care îşi pot pune amprenta negativă asupra activităţii în ansamblul său;
– participă într-un mod proactiv la programele de pregătire profesională organizate de
societate;
– respectă cu stricteţe dispoziţiile legale referitoare la gestionarea bunurilor material,
efectuarea inventarului, modul de completare şi de păstrare a documentelor financiar
contabile care circulă în cadrul farmaciei şi îşi însuşeşte obligatoriu orice dispoziţie legală
nou apărută;

Cerinţele Regulilor de Bună Practică Farmaceutică
– îndreptarea atenţiei asistentului de farmacie spre binele bolnavului şi al populaţiei în
general, indiferent de cadrul în care acesta este tratat;
– focalizarea activităţii farmaceutice pe eliberarea medicamentelor şi a altor produse
pentru sănătate, cu o informare şi consiliere adecvate pentru pacient şi o urmărire atentă a
efectelor utilizării acestora;
– încurajarea prescrierii raţionale şi economice a medicamentelor, precum şi promovarea
utilizării raţionale a acestora;
– fiecare act profesional trebuie să aibă un obiectiv pertinent pentru bolnav, să fie clar
definit, transmis într-o manieră eficientă tuturor părţilor implicate şi acceptat de către acesta.
La nivelul famaciei, aceste cerinţe sunt materializate într-un set de proceduri
întocmite de farmacie pe baza unor modele pentru aplicare în farmacie a regulilor de bună
practică farmaceutică .
Codul de Etică şi Deontologie al Asistentului de Farmacie
Codul de Etică şi Deontologie al Farmacistului cuprinde un set de norme de conduită
morală ce se impun a fi respectate în exercitarea profesiei, indiferent de domeniul de activitate.
Dintre normele deontologice care trebuie aplicate în exercitarea profesiei de asistent de
farmacie menţionăm:
– respectul faţă de viaţă şi persoana umană;
– interesul pentru sănătatea pacientului şi sănătatea publică;
– respectarea drepturilor pacienţilor;
– îndeplinirea sarcinilor ce revin asistentului de farmacie în acordarea asistenţei cu
medicamente;
~19~
17
– înalt profesionalism şi devotament faţă de persoanele care recurg la serviciile sale;
– acordarea asistenţei farmaceutice în mod egal tuturor pacienţilor, fără discriminare;
– respect faţă de valorile morale, culturale, etnice şi convingerile religioase ale
pacienţilor;
– asigurarea confidenţialităţii informaţiilor referitoare la pacienţi;
– cultivarea unor relaţii de colegialitate şi nu de concurenţă neloială; fiecare asistent
de farmacie trebuie să încerce prin orice mijloace etice să îmbunătăţească serviciul
farmaceutic oferit;
– colaborarea cu toţi factorii implicaţi, în special cu medicii, în asigurarea stării de
sănătate a pacientului; această relaţie trebuie considerată ca un parteneriat terapeutic
ce implică o încredere mutuală în orice are legătură cu tratamentul medicamentos.
– exercitarea profesiei într-un spirit cu un caracter profesional predominant faţă de cel
comerciale.
~20~
18
EXERCIŢII
CAPITOLUL: EXERCITAREA PROFESIEI DE ASISTENT DE FARMACIE
1. Menţionaţi câteva din responsabilităţile asistentului de farmacie.
2. Menţionaţi cazurile de nedemnităţi şi incompatibilităţi pentru exercitarea profesiei
prevăzute de reglementările în vigoare.
3. Menţionaţi sancţiunile privind abaterile de la deontologia farmaceutică şi precizaţi care
sunt autorităţile investite cu sancţionarea actelor incriminante.
4. În ce condiții se acordă şi se obține certificatul de membru.
5. Menționați unele drepturi ale pacientului;
6. Menţionaţi ce obligaţii revin asistentului de farmacie privind gestionarea bunurilor;
~21~
etáÑâÇáâÜ|
18
~22~
MEDICAMENTUL – DEFINIŢII, DELIMITĂRI
CONCEPTUALE, ASPECTE GENERALE.
Definiţii. Delimitări conceptuale.
Medicamentul este definit, conform Legii 95/2006 „Legea privind reforma în
sănătate, titlul XVII – Medicament”, ca fiind :
– orice substanţă sau combinaţie de substanţe prezentată ca având proprietăţi pentru tratarea
sau prevenirea bolilor la om; sau
– orice substanţă sau combinaţie de substanţe care poate fi folosită sau administrată la om,
fie pentru restabilirea, corectarea sau modificarea funcţiilor fiziologice, prin exercitarea
unei acţiuni farmacologice, imunologice sau metabolice, fie pentru stabilirea unui
diagnostic medical.
Prezentul titlu se aplică medicamentelor de uz uman destinate punerii pe
piaţă în România fabricate industrial sau produse printr-o metodă implicând un proces
industrial.
Conform acestei legi, prevederile acestui titlu nu se aplică:
– medicamentelor preparate în farmacie conform unei prescripţii medicale pentru
un anumit pacient (numite formule magistrale)
– medicamentelor preparate în farmacie conform indicaţiilor unei farmacopei
şi destinate eliberării directe către pacienţii farmaciei respective (numite formule
oficinale)
– medicamentelor destinate studiilor de cercetare şi dezvoltare (utilizate în studiul
clinic).
În legea menţionată, sunt incluse sub acelaşi titlu („Medicamentul”) şi
următoarele tipuri de medicamente:
– medicament immunologic;
– medicament homeopat;
– medicament radiofarmaceutice;
– medicament derivat din sânge uman, plasmă umană sau sange animal;
– medicament din plante.
Medicamentele sunt prezentate sub diverse forme farmaceutice, fabricate de o
entitate juridică autorizată în acest sens, distribuită într-un anumit ambalaj, având o
denumire specifică şi care pot fi puse în circulaţie după obţinerea Autorizaţiei de Punere
pe Piaţă, în condiţiile legii.
~23~
Forma farmaceutică este combinaţia dintre forma în care un medicament este
prezentat de fabricant (forma de prezentare) şi forma sub care se administrează, incluzând
forma fizică (forma de administrare). Pentru fiecare formă farmaceutică există în FR X –
Suplimentele 2004 şi 2006 monografii generale, ca de exemplu:
– în FR X: Soluţii; Emulsii; Suspensii; Unguente; Comprimate; Picături pentru nas, etc.
– în FR X – Suplimentul 2004: Preparate orale – forme lichide şi semisolide; Preparate
orale – forme solide; Preparate buco- faringiene; Preparate auriculare; Preparate oftalmice;
Preparate de inhalat; Preparate cutanate şi transdermice, ş.a.
În FR X – Suplimentul 2006 au fost incluse următoarele monografii: Vaccinuri pentru uz
uman; Imunoseruri de origine animală pentru uz uman; Produse alergene; Preparate
homeopate; Preparate radiofarmaceutice; Preparate din produse vegetale
Fabricarea medicamentelor
Fabricarea medicamentelor pe teritoriul României se efectuează numai de către
deţinătorii unei Autorizaţii de fabricaţie eliberată de Ministerul Sănătăţii prin intermediul
Agenţiei Naţionale a Medicamentului, autorizaţie necesară chiar dacă medicamentele fabricate
sunt destinate exclusiv exportului sau dacă medicamentele provin din import din ţări terţe
(altele decât statele membre ale UE).
Fabricarea medicamentelor se realizează prin tehnologii de fabricaţie (producţie)
dependent de tipul de formă farmaceutică sub care se prezintă acestea, cu respectarea întocmai
a Regulilor de Bună Practică de Fabricaţie (RBPF).
Punerea pe piaţă a medicamentelor
În România, nici un medicament nu poate fi pus pe piaţă fără o Autorizaţie de Punere
pe Piaţă (APP) emisă în conformitate cu prevederile legale.
APP – ul este eliberată de Ministerul Sănătăţii – Agenţia Naţională a Medicamentului
conform unor proceduri de autorizare (naţională sau centralizată) .
Obţinerea APP are la bază o Cerere de autorizare de punere pe piaţă a solicitantului
depusă la Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) sau a Agenţiei Europene a
Medicamentelor (EMEA), însoţită de o serie de informaţii şi documente întocmite şi transmise
acestor autorităţi în conformitate cu norme şi protocoale analitice, farmacotoxicologice şi
clinice referitoare la testarea medicamentelor, aprobate prin Ordin al Ministrului Sănătăţii.
Numărul autorizaţiei de punere pe piaţă a unui medicament este menţionat pe
ambalajul medicamentului.
~24~
Ambalarea medicamentelor.
Ambalarea (condiţionarea) este operaţia complementară care urmează după prepararea
unui medicament şi constă în introducerea şi închiderea formei farmaceutice într-un înveliş
care îi conferă aspectul definitiv şi statutul de medicament. Este considerată o fază importantă
a procesului de preparare a medicamentului, prepararea şi condiţionarea primară fiind două
faze inseparabile.
Selectarea ambalajului pentru un produs farmaceutic este dependentă de forma
farmaceutică, natura ingredientului activ, calea şi modul de administrare a acestuia, perioada
de valabilitate, tipul de pacient.
Există două tipuri de ambalaje (recipiente):
– ambalaj primar care vine în contact direct cu medicamentul
– ambalaj secundar
Tipurile de recipiente prevăzute de FR X, supliment 2004 sunt:
– recipient unidoză – un recipient care conţine o cantitate de preparat destinată a fi
utilizată o singură dată în totalitate sau parţial;
– recipient multidoză conţine o cantitate de preparat pentru cel puţin două doze;
– recipient bine închis protejează conţinutul de contaminare cu substanțe solide şi lichide
şi de pierdere a conținutului în condiții normale de depozitare, manipulare şi transport.
– recipientul etanș este impermeabil faţă de solide, lichide, gaze, în condiții normale de
depozitare, manipulare şi transport. Dacă recipientul urmează să fie dschis de mai
multe ori el trebuie să fie conceput astfel încat să-şi recapete etanşeitatea de fiecare
dată cand este închis.
– recipient sigilat este un recipient închis prin topirea materialului recipientului.
– recipient cu capac inviolabil este un recipient închis prevăzut cu un dispozitiv special
care o dată deschis nu mai are caracteristicile iniţiale.
– recipient cu dispozitiv de siguranţă pentru copii este prevăzut cu un dispozitiv care
împiedică deschiderea accidentală de către copil.
Sistemul de închidere are rolul de a închide recipientul de condiţionare cu scopul de a
fi bine depozitat.
În anumite cazuri, este necesar un dispozitiv adecvat pentru administrarea corectă
a medicamentului. Dispozitivul adecvat de administrare poate fi parte integrantă a recipientului
sau sistemului de închidere.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească sistemul de închidere şi administrare
sunt:
~25~
– să fie rezistente şi compatibile cu produsul;
– să prevină/limiteze schimburile cu mediul exterior;
– să fie uşor de deschis şi să permită reînchiderea;
– să poată fi rapid aplicate (fabricare automată);
– să fie decorative;
– să aibă funcţii adiţionale precum: măsurarea şi administrarea dozelor.
Sistemele de închidere sunt reprezentate de dopuri (confecţionate din elastomeri, sticlă,
materiale plastice), capace aplicate prin înşurubare, compresie fizică sau sudare şi prevăzute
uneori cu pedunculi pelicule/rondele laminate din material plastic sau dopuri desicatoare.
Ambalajul îndeplineşte unul sau mai multe roluri de protecţie, funcţional, de
identificare şi informare, de promovare a medicamentului.
Etichetare şi prospect.
Etichetarea reprezintă totalitatea informaţiilor privind identificarea produsului şi, după
caz, instrucţiuni necesare pacientului în vederea administrării şi păstrării medicamentului.
Informaţiile transmise pacientului prin etichetare sunt:
– informaţii generale pentru eliberare (numele şi adresa producătorului, detalii
privind conţinutul, condiţii de păstrare şi termenul de valabilitate);
– recomandări şi atenţionări, când este cazul („numai pentru uz extern”; „a se păstra
ferit de lumină”; „atenţie produce somnolenţă”, ş.a.)
Prospectul este documentul ce cuprinde informaţiile pentru utilizator, care însoţeşte
medicamentul.
Prospectul pentru ambalaj înscrie în ordine următoarele informații despre medicament:
descriere, indicații şi utilizări, contraindicații, atenționări, precauții, efecte adverse,
supradozare, doză şi administrare.
Cerinţe privind redactarea prospectului:
– să conţină informaţii suficiente şi complete care să permită pacientului utilizarea
corectă şi în siguranţă a medicamentului;
– să fie redactat într-un limbaj accesibil tuturor categoriilor de pacienţi, indiferent de
nivelul de cultură şi de educaţie;
– descrierea şi aranjamentul textului să fie convenabile pentru citirea cu uşurinţă de
către pacient.
~26~
EXERCIŢII
CAPITOLUL: MEDICAMENTUL DEFINIŢII. DELIMITĂRI CONCEPTUALE.
ASPECTE GENERALE.
1. Menţionaţi 5 exemple de produse la care dispozitivul de administrare face parte
integrantă din recipient/sau sistem de închidere
2. Menţionaţi câte două medicamente eliberate din farmacie condiţionate în recipiente
care au rol funcţional precizând şi producătorul acestora:
– cartuşe şi seringi preumplute sau stilou injector preumplut;
– recipiente prevăzute cu pompă dozatoare;
– recipiente prevăzute cu sistem de picurare;
– aerosoli de inhalaţie cu pulberi uscate
3. Daţi câte 5 exemple de comprimate şi capsule care sunt ambalate în blistere .
4. Menţionaţi şi alte tipuri de ambalaje unidoză întânlite în farmacie, inclusiv
exemple de medicamente ambalate în astfel de recipiente.
5. Ce forme farmaceutice se condiţionează în recipiente multidoză?
6. Daţi două exemple de medicamente industriale care sunt condiţionate în recipiente
cu capac inviolabil.
7. Menţionaţi două exemple de specialităţi farmaceutice care sunt prezentate în
recipiente cu dispozitiv de siguranţă pentru copii.
8. Menţionaţi vaccinurile eliberate din farmacie.
9. Menţionaţi informaţiile farmaceutice din prospectul unui medicament.
10. Daţi exemple de produse pe ale căror prospecte există pictograme privind modul de
utilizare a medicamentului. Ataşaţi o xerocopie după un asemenea prospect.
~27~
11. Ce date sunt menţionate pe eticheta preparatelor cu valvă dozatoare.
12. Daţi două exemple de medicamente pe a căror eticheta se menţionează “Atenţie!
Poate produce somnolenţă. Nu conduceţi sau lucraţi cu maşini. Evitaţi băuturile
alcoolice.”
13. Daţi exemple de alte menţiuni speciale întânlite în practică.
~28~
etáÑâÇáâÜ|
25
~29~
CĂI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR
ASPECTE GENERALE
Căile de administrare indică partea corpului privind administrarea medicamentului.
Calea de administrare constituie un factor important de care depinde acţiunea substanţei
medicamentoase inclusă într-o formă farmaceutică.
Medicamentele pot fi administrate pe căi variate, în funcţie de aceasta, obţinându-se un
efect local sau general (sistemic). Pentru fiecare cale de administrare există diverse forme
farmaceutice .
În anumite cazuri, un medicament poate fi destinat mai multor căi şi/sau metode de
administrare.
Alegerea căii de administrare se face în funcţie de diverse considerente:
– biodisponibilitatea substanţei active;
– viteza de acţiune dorită;
– numărul de administrări pe zi;
– durata de tratament;
– tipul de bolnav (vârstă, gravitatea bolii, tratament ambulatoriu sau la pat, la domiciliu
sau la spital, ş.a.).
Fiecare cale de administrare prezintă o serie de avantaje şi dezavantaje determinate de
particularităţile anatomice şi fiziologice ale acestora.
Pentru administrarea corecta a diverselor forme farmaceutice (aerosoli, inhalatoare cu
pulbere în capsule, plasturi transdermici, picături pentru ochi, unguente oftalmice, picături
pentru ureche, picături pentru nas, comprimate, unguente, creme şi geluri vaginale,
supozitiare) este necesară respectarea anumitor reguli practice.
Asistenţii de farmacie au responsabilitatea de a explica pacienţilor modul corect de
administrare a diferitelor forme farmaceutice, în funcţie de calea de administrare cărora le sunt
destinate, respectiv manevrele succesive necesare pentru asigurarea administrării substanţelor
medicamentoase.
Termenii standard utilizaţi pentru căile de administrare conform FR X supliment 2004,
Farmacopeea europeană, precum şi unele aspecte legate de acestea sunt redate în anexa 3.
~30~
EXERCIŢII:
CAPITOLUL: CĂI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR
1. Ce sfaturi daţi pacienţilor privind administrarea unui medicament oftalmic (picături pentru
ochi sau unguent oftalmic).
2. Precizaţi instrucţiunile date unui pacient privind administrarea unui sistem terapeutic
transdermic.
3. Menţionaţi câteva reguli de urmat la administrarea picăturilor pentru ureche sau pentru
nas.
4. Daţi două exemple de produse de inhalat sub formă de pulberi şi detaliaţi sfaturile
oferite pacientuluiu privind modul de administrare.
5. Daţi exemple de preparate vaginale care se administrează cu sau fără aplicator.
6. Precizaţi instrucţiunile date pacientului privind administrarea supozitoarelor rectale.
~31~
etáÑâÇáâÜ|
28
~32~
APROVIZIONAREA CU MEDICAMENTE ŞI ALTE
PRODUSE DE SĂNĂTATE
Aprovizionarea cu medicamente şi alte produse de sănătate reprezintă o activitate prin
intermediul căreia se asigură existenţa în farmacie a unei cantităţi (stoc de produse) care să
satisfacă în timp util solicitările populaţie.
În realizarea aprovizionării, farmacistul şef se ocupă de stabilirea modalităţii de
aprovizionare a farmaciei precum şi de coordonarea, desfăşurarea şi supravegherea acestor
activităţi.
~33~
EXERCIŢII
CAPITOLUL: APROVIZIONAREA CU MEDICAMENTE ŞI ALTE PRODUSE DE
SĂNĂTATE
1. Menţionaţi trei furnizori de medicamente şi alte produse de sănătate care
aprovizionează farmacia în care aţi efectuat stagiul de practică.
2. Menţionaţi modalitatea de stabilire a necesarului de medicamente pentru o perioadă
limitată.
3. Conform legii, ce condiţii trebuie să îndeplinească furnizorii de medicamente.
~34~
etáÑâÇáâÜ|
32
~35~
RECEPŢIA MEDICAMENTELOR ŞI A ALTOR
PRODUSE DE SĂNĂTATE
Recepţia medicamentelor şi a produselor de sănătate are următoarele obiective:
– verificarea documentelor de livrare întocmite de furnizor;
– recepţia calitativă, cantitativă şi valorică a medicamentelor şi altor produse
furnizate pe baza documentaţiei însoţitoare;
– elaborarea documentelor de recepţie.
Recepţia calitativă a medicamentelor industriale – constă în identificarea produselor,
verificarea înregistrării ambalajelor, a concordanţei produselor primite cu cele furnizate,
verificarea seriei şi a termenului de valabilitate înscrise în documentul de livrare.
În cazul substanţelor farmaceutice se efectuează aceleaşi verificări, şi suplimentar
controlul organoleptic şi prin reacţii de identificare a acestora, în conformitate cu prevederile
din farmacopee sau specificaţiile producătorilor.
Recepţia cantitativă – constă în verificarea produselor din punctul de vedere al
cantităţii şi integrităţii ambalajelor în care sunt livrate pe baza facturii însoţitoare sau a
documentului de transport.
Recepţia valorică – constă în evaluarea cantităţilor de produse primite la preţurile
legale în vigoare.
Prin intermediul recepției se verifică dacă produsele livrate corespund din punct de
vedere calitativ şi cantitativ, dacă acestea sunt transportate de furnizor în conformitate cu
cerinţele reglementărilor curente precum şi înregistrarea lor în gestiunea farmaciei.
Activitatea de recepţie asigură cunoaşterea traseului urmat de produsele existente în
farmacie. Eventualele neconformităţi sesizate în cursul recepţiei se rezolvă conform
procedurilor existente.
Recepţia medicamentelor necesită existenţa în farmacie a:
– spaţiului necesar efectuării recepţiei;
– mobilierului şi ustensilelor adecvate;
– materialului documentar necesar recepţiei calitative (Fişe tehnice, FR X, etc);
– materiale etalon pentru efectuarea recepţiei calitative, când este cazul.
~36~
EXERCIŢII
CAPITOLUL: RECEPŢIA
1. Precizaţi etapele unei recepţii a medicamentelor la care aţi participat.
2. Precizaţi operaţiile implicate de recepţia cantitativă a unui medicament.
3. Menţionaţi ce verificări se fac în cursul recepţiei calitative a unui medicament.
4. Menţionaţi 3 produse care necesită transportul cu maşini prevăzute cu echipamente
frigorifice.
5. Ce este NIR –ul şi ce rubrici conţine.
6. Daţi exemple de neconformităţi care se pot întalni la recepţia medicamentelor.
7. Ce presupune pregătirea produselor pentru depozitare?
~37~
etáÑâÇáâÜ|
~38~
DEPOZITAREA MEDICAMENTELOR ŞI A ALTOR PRODUSE
DE SĂNĂTATE
Depozitarea medicamentelor şi a altor produse de sănătate în farmacie se face, după
caz, într-un spaţiu special destinat denumit depozit, în oficină sau receptură.
Depozitarea şi conservarea se face în condiţii care să asigure calitatea produselor
prevăzută de producător ca şi urmărirea traseului parcurs de fiecare produs.
În funcţie de caracteristicile produselor, în toate încăperile în care se păstrează
medicamentele şi alte produse de sănătate se asigură condiţiile de depozitare adecvate
conservării acestora.
Farmacistul şef este răspunzător de depozitare, organizare, coordonarea şi controlul
activităţii de depozitare şi conservare a produselor. Condiţiile de depozitare sunt prevăzute de
producător şi menţionate în prospectul sau pe ambalajul produsului conform FR X
medicamentele trebuie astfel păstrate încat o eventuală contaminare şi orice alte modificări pe
perioada de valabilitate a acestora să fie evitate. Temperatura de conservare se defineşte
prin intervale de temperatură sau expresii care corespund acestora dupa cum urmează:
Expresia folosită Temperatura / 0 C
(la) rece 2 – 8
(la) loc răcoros 8 – 15
(la) temperatura camerei 15 – 25
(la) cald, căldură 30 – 40
Pe unele medicamente se observă „ferit de umiditate”. Depozitarea produselor în
condiţii legale necesită existenţa în farmacie a unei dotări adecvate constând, după caz, în
echipamente frigorifice, dispozitive de monitorizare a condiţiilor ambientale (temperatură,
umiditate), dulapuri închise cu sertare sau rafturi, dulapuri încuiate, sisteme de alarmă (pentru
depozitarea medicamentelor cu regim special).
Depozitarea medicamentelor şi a produselor de sănătate necesită respectarea
următoarelor reguli: aranjarea în spaţiile destinate se face după criterii precum acţiunea
~39~
terapeutică, forma farmaceutică, calea de administrare, provenienţa, ordinea alfabetică a
denumirii comerciale;
Produsele se depozitează în ambalajele originale.
~40~
În cazul produselor transferate în alte recipiente, acestea trebuie etichetate corect şi
complet şi trebuie luate toate măsurile pentru a împiedica apariţia erorilor.
Conservarea şi depozitarea produselor toxice, stupefiante, psihotrope şi precursori se
vor face în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
Aranjarea pe rafturi a unui produs existent în serii diferite, se face dupa regula „primul
intrat/primul iesit” (FEFO/FIRST EXPIRED FIRST AUT) şi de facilitatea supravegherii
acestora;
În oficina farmaciei se recomandă aranjarea în rafturi deschise doar a medicamentelor
OTC; de preferinţă medicamentele supuse regimului de eliberare pe prescripţie medicală se
depoziteză în dulapuri cu uşi închise sau prevăzute cu sertare;
Pentru operativitate, aranjarea produselor în oficină se realizează în stocuri adecvate
ritmului de eliberare;
Produsele expirate şi rechemate sau returnate de la pacienţi se depozitează într-un
spaţiu special amenajat, semnalizat şi securizat (carantină), până la aplicarea procedurii de
distrugere a produselor.
La întreruperea temporara a lanţului de frig se iau de urgenţă măsuri de corectare a
defecţiunii şi de depozitare imediată a produselor termolabile în echipamente frigorifice de
rezervă sau se supun procedurii de distrugere.
Farmacistul şi asistentul de farmacie au obligaţia să asigure conservarea
corespunzătoare a medicamentelor, să cunoască modalităţile de supraveghere a perioadelor
de valabilitate a medicamentelor existente în farmacie, să cunoască procedurile legale de
rezolvare a problemelor legate de produse degradate, expirate sau returnate de pacienţi.
~41~
EXERCIŢII
CAPITOLUL: DEPOZITAREA MEDICAMENTELOR ŞI A ALTOR PRODUSE DE
SĂNĂTATE
1. Precizaţi tehnicile folosite pentru activitatea de supraveghere a perioadei de
valabilitate a medicamentelor din farmacia dumneavoastră.
2. Menţionaţi 3 produse existente în farmacie care necesită păstrarea „la rece” sau „la
loc răcoros”
3. Daţi exemple de produse medicamentoase care necesită un regim special de păstrare
(la „Separandă”).
4. Citaţi câte 3 exemple de medicamente care se păstrează „ferit de umiditate” sau „ferit
de lumină”.
5. Citaţi cateva exemple de medicamente psihotrope şi precizati condiţiile de depozitare
ale acestora.
6. Precizaţi ce se înţelege prin expresia ferit de lumină.
7. Întocmiţi o lista cu produse termolabile.
8. Indicaţi măsurile luate la transferul unui produs din ambalajul original într-un alt
ambalaj.
9. Ce se înţelege prin monitorizarea depozitării.
10. Explicaţi ce se întelege prin trasabilitatea unui produs pus pe piaţă.
~42~
etáÑâÇáâÜ|
39
~43~
40
ÎNREGISTRAREA ACTIVITĂŢILOR PROFESIONALE
Farmacistul şi asistentul de farmacie au obligativitatea păstrării evidenţelor activităţii
desfăşurate în farmacie, astfel încât să se poată efectua orice verificare ulterioară şi să asigure
oferirea unor servicii de calitate de către personalul farmaciei.
În acest scop este necesar:
– să se păstreze la zi toate prescripţiile cu medicamente psihotrope, stupefiante sau alte
medicamente eliberate pe reţetă, în conformitate cu reglementările în vigoare;
– în orice moment, la nivelul farmaciei trebuie să se poată identifica sursa de provenienţă
a oricărui produs eliberat din farmacie şi a activităţilor desfăşurate de personalul acesteia;
– la nivelul fiecărei farmacii trebuie să existe modalităţi/proceduri, conforme cu
prevederile legale:
– de returnare şi de retragere a produselor care prezintă neconformităţi;
– de înregistrare şi de rezolvare a reclamaţiilor primite asupra serviciilor
farmaceutice pe care le oferă;
– de înregistrare a transabilităţii produselor existente în farmacie (refacerea documentată
a istoricului, localizării şi utilizării unui produs pus pe piaţă);
– de distrugere a produselor expirate sau retrase din circuit/şi a deşeurilor; de curăţenie şi
igienă;
– toate atenţionările cu privire la un medicament sau la legislaţia farmaceutică transmise
de autorităţile competente din România trebuie înregistrate şi puse în aplicare imediat sau,
după caz, la termenul precizat;
Activitatea de înregistrare a transabilităţii produselor existente în farmacie şi a
activităţilor profesionale desfăşurate urmăreşte asigurarea populaţiei cu produse şi servicii
farmaceutice de calitate, concomitent cu responsabilizarea personalului implicat în activitatea
farmaciei.
Retragerea unui produs reprezintă procesul de rechemare sau de înlăturare a unui
medicament aflat în distribuţie, ca urmare a unor neconformităţi de calitate sau reclamaţii
privind aparitia unor reacţii adverse grave. Retragerea se poate face la solicitarea unui
fabricant, importator, distribuitor sau a ANMDM. Produsele supuse acestei acţiuni se
depozitează în zona de carantină alocată în depozitul farmaciei, până la returnarea sau
retragerea la distribuitor, pe bază de proces verbal.
Pentru primirea şi rezolvarea reclamaţiilor, în farmacie trebuie să existe un Caiet de sesizări şi
reclamaţii, care se afişează la loc vizibil în oficină, precum şi un registru de înregistrare a
~44~
41
reclamaţiilor, în care se consemnează reclamaţiile, răspunsul şi modalitatea de rezolvare a
acestora. Farmacistul, respectiv farmacistul şef au sarcina de a clasifica, analiza, rezolva şi
finaliza fiecare reclamaţie respectand prevederile legale şi principiile morale în abordarea
acesteia.
De asemenea se iau măsuri de prevenire sau de corectare a deficienţelor reclamate.
Medicamentele expirate şi deşeurile rezultate din activităţile rezultate în farmacie sunt
depozitate temporar, gestionate şi eliminate în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Curăţenia în farmacie şi asigurarea igienei personalului se realizează prin implementarea unui
set de măsuri şi reguli incluse în proceduri specifice care includ programul, metodele,
instruirea, materialele, aplicarea precum şi monitorizarea acţiunilor întreprinse de către
faramacistul şef.
~45~
42
EXERCIŢII
CAPITOLUL: ÎNREGISTRAREA ACTIVITĂŢILOR PROFESIONALE
1. Detaliaţi reglementările în vigoare privind înregistrările efectuate în farmacie cu
privire la medicamentele stupefiante.
2. Menţionaţi documentele de înregistrare a activităţilor profesionale existente în
Farmacie.
3. Descrieţi procedura de înregistrare a activităţii de eliberare a unor medicamente
psihotrope din farmacia dumneavoastră.
4. Ce alte înregistrări ale activităţilor profesionale la care aţi participat mai puteţi
indica?
5. Menţionaţi câteva principii aplicate în abordarea unei reclamaţii în farmacie.
6. Menţionaţi ce consemnări se fac în registrul de retragere/returnare.
7. Indicaţi documentele care se întocmesc la scoaterea din gestiune a produselor din
farmacie.
8. Indicaţi câteva prevederi ale programului de curăţenie elaborate în farmacia de
practică.
~46~
etáÑâÇáâÜ|
43
~47~
GESTIONAREA BUNURILOR DIN FARMACIE
Modul de gestionare a bunurilor în farmacie reprezintă o componentă esenţială în
cadrul managementului activităţii farmaceutice.
În gestionarea bunurilor din farmacie este implicat personalul acesteia.
Controlul gestiunii se face prin inventariere.
Pentru elaborarea documentelor privind gestionarea bunurilor se utilizează programe
informatice de gestiune.
~48~
EXERCIŢII
CAPITOLUL: GESTIONAREA BUNURILOR DIN FARMACIE
1. Menţionaţi documentele referitoare la activitatea financiară şi gestiune a bunurilor
din farmacie – anexaţi modele blank ale unor astfel de documente (sau copii xerox)
2. Precizaţi cum se întocmeşte un raport zilnic de gestiune.
3. Precizaţi câteva mijloace fixe existente în farmacie .
4. Descrieţi conţinutul unei liste de inventariere.
5. Indicaţi programul de gestiune informatică folosit în farmacia de practică.
~49~
etáÑâÇáâÜ|
46
~50~
PREPARAREA MEDICAMENTELOR
Prepararea medicaentelor în farmacie constituie o componentă esenţială a ativităţii
profesionale a farmacistului.
În acest sens, farmacistul trebuie să-şi angajeze deplină responsabilitate, având putere
de decizie cu privire la prepararea şi asigurarea calităţii medicamentelor sau la refuzul
acestora, în condiţiile date ale farmaciei respective.
Într-o farmacie publică sau de spital se pot prepara următoarele categorii de
medicamente:
– medicamente magistrale;
– medicamente oficinale;
– preparate în lot.
Alte activităţi de preparare a medicamentelor în farmacie includ:
– divizarea şi condiţionarea unor substanţe farmaceutice folosite ca atare în mod curent,
din substanţe prezentate în vrac (ulei de ricin, sulfat de magneziu, etc)
– conversia unei forme farmaceutice sau a unei concentraţii într-o altă formă care nu este
fabricată industrial;
– prepararea unui medicament prescris de medic care să asigure continuarea în ambulator
a unui tratament început într-un spital;
– prepararea unor forme farmaceutice pediatrice din forme farmaceutice pentru adult;
– reconsituirea unei forme farmaceutice înainte de administrare (în cazul unui preparat
sub formă de pulbere obţinută prin uscare sau liofilizare – de exemplu suspensie
pediatrică);
– obţinerea unor preparate din produse vegetale;
– prepararea în farmaciile clinice a amestecurilor intravenoase, soluţiilor pentru nutriţie
parenterală, etc;
Conform regulilor de bună practică farmaceutică, fiecare farmacie trebuie să
dispună de un sistem de asigurare a calităţii medicamentelor magistrale şi oficinale.
Înainte de preparare, trebuie îndeplinite anumite cerinţe referitoare la spaţiul de
preparare şi dotare a acestuia, materii prime şi recipiente de condiţionare, preparare, personal,
documentaţie, după cum urmează:
– existenţa în farmacie a unui compartiment destinat exclusiv preparării medicamentelor
(receptură sau laborator);
~51~
– spaţiul de preparare trebuie să fie dotat corespunzător cu necesităţile impuse pentru
obţinerea diverselor tipuri de forme farmaceutice şi pentru a evita producerea de confuzii
sau de contaminare a medicamentului; astfel, în compartimentul de preparare (receptură
sau laborator) trebuie să existe masă de lucru, chiuvetă cu apă rece şi caldă, zone destinate
spălării recipientelor, veselei, ustensilelor şi amplasării balanţelor, dulapuri sau rafturi de
depozitare a materiilor prime necesare preparării medicamentelor şi pentru depozitarea
materialelor de condiţionare (recipient şi etichete).
– spaţiul trebuie să fie dotat cu echipamente, veselă şi ustensile adecvate preparării
(balanţă, baie de apă, plită electrică, cilindrii gradaţi, flacoane de sticlă, pâlnii, filtre,
patentule de metal, capsule de porţelan, mojare, forme de supozitoare, linguriţe, spatulă,
etc.). Acestea trebuie să fie menţinute în perfectă stare de curăţenie şi funcţionare;
– farmacia trebuie să deţină materii prime şi articole de condiţionare, inclusiv documente
care atestă calitatea acestora;
– atunci cand la preparare se foloseşte ca materie primă un produs industrial, se va avea în
vedere aspectul legat de specificul formei farmaceutice (preparat cu eliberare imediată sau
modificată, excipienţi prezenţi în formulare) şi posibiliatatea apariţiei unor consecinţe
nedorite ( ex. incompatibilităţi);
– materiile prime (substanţe farmaceutice) se achiziţionează de la furnizori autorizaţi de
Autoritatea Naţională de Reglementare (ANMDM);
– recepţia lor în farmacie se efectuează în conformitate cu procedurile generale de
recepţie a produselor în farmacie;
– materiile prime se păstrează în carantină până la primirea rezultatului controlului de
calitate (exprimat prin acceptat/refuzat), efectuat prin reacţii de identificare conform
farmacopeii (dacă substanţa este oficinală) sau prevăzute în literatura de specialitate (dacă
substanţa nu este oficinală);
– materiile prime se depozitează în conformitate cu reglementările în vigoare în condiţii
care le asigură stabilitatea fizico-chimică, evită contaminarea chimică şi microbilogică.
– materiile prime se conservă în recipientul original sau în cazul transferului, într-un alt
recipient etichetat corespunzător şi menţionat în Registrul de umpleri.
– păstrarea substanţelor medicamentoase în farmacie se realizează în funcţie de criterile
dependente de activitatea lor (anodine, puternic active – Separanda; foarte puternic
active – Venena, stupefiante – Dulap special), de starea de agregare (substante solide,
lichide si semisolide), de puterea tinctorială sau de miros – apă distilată folosită la
prepararea medicamenetelor în farmacie trebuie să corespundă prevederilor din
~52~
monografiile “ apă distilată “ sau “apă pentru preparate injectabile” din farmacopee, în
funcţie de preparatul respectiv.
– apa distilată se prepară în farmacie sau se achiziţionează de la un laborator autorizat;
păstrarea apei distilate în farmacie se realizează în recipiente de capacitate adecvată.
– recipientele de condiţionare se achiziţionează, recepţionează şi se depozitează conform
reglementărilor în vigoare;
– la preparare se respectă prevederile monografiilor generale ale formelor farmaceutice
din farmacopee;
– pentru fiecare produs trebuie să se stabilească perioada de valabilitate;
– prepararea medicamentelor în farmacie se realizează doar de către farmacist, sau în
funcţie de tipul de preparat (complexitatea formulării şi a tehnicii de preparare, de către
altă persoană cu pregătire în domeniu (farmacist stagiar, student în farmacie, asistent
de farmacie), sub directa supraveghere a farmacistului;
– pentru a evita riscurile de contaminare nu se prepară concomitent mai multe preparate;
– prepararea se realizează şi/sau se supraveghează de către o singură persoană;
– prepararea se execută într-un ciclu continuu până la finalizarea procesului;
– personalul de specialitate implicat în prepararea medicamentului trebuie să poarte
echipament de protecţie adecvat;
– să existe documentația de specialitate minimală (Farmacopee) şi documentele specifice
activității de preparare (alte documete tehnice şi de reglementare);
– să existe documentele Registrul de evidenţă a materiilor prime, Registrul de copiere a
reţetelor şi Carnetul de elaborări necesare pentru înregistrarea activităţilor desfăşurate;
– să se elaboreze proceduri care să asigure calitatea, eficacitatea şi siguranţa
produselor medicamentoase, inclusiv să se cunoască şi să se aplice regulile de igienă de
către personalul desemnat, să efectueze activităţi de preparare a medicamentelor.
De asemenea, înainte de preparare se întreprind măsuri de pregătire a
condiţiilor de preparare, constând în pregătirea locului de muncă, existenţa în stare
bună a aparaturii, veselei, materiilor prime, recipientelor de condiţionare,
documentaţiilor şi personalului.
1. Prepararea medicamentelor magistrale.
Prepararea medicamentelor magistrale necesită parcurgerea următoarelor etape:
– citirea şi analiza prescripţiei medicale – farmacistul analizează contextul general,
conformitatea cu prevederile legale, corectitudinea formulării, excipienţii contraindicaţi
unor categorii de pacienţi (diabetici, alergici etc.), existenţa unor incompatibilităţi fizico-
~53~
chimice sau medicamentoase între componentele asociate în formulare, controlul dozelor
prescrise şi al indicaţiilor terapeutice.
Pe baza analizei prescripţiei medicale, farmacistul poate refuza prepararea dacă consideră
că preparatul prezintă riscuri pentru pacient şi poate propune medicului o alternativă
posibilă.
Farmacistul trebuie să fie sigur că a înţeles prescripţia în ceea ce priveşte conţinutul scris şi
modul de administrare. Orice modificare adusă de farmacist se consemnează pe reţetă.
Farmacistul poate contacta medicul prescriptor pentru orice neclaritate ridicată de reţetă.
– selectarea metodei de preparare – metoda de preparare trebuie să fie adecvată şi corect
documentată pe baza farmacopeei sau a altor surse bibliografice. În acest scop, farmacistul
verifcă eventuala existenţă a unor incompatibilităţi fizico- chimice între componente şi
aplică procedee de evitare a acestora, în conformitate cu cunoştinţele şi competenţa
dobândită.
– alegerea recipientului de condiţionare – acestea trebuie să asigure stabilitatea
medicamentului, să faciliteze administrarea, să promoveze complianţa şi să se conformeze
cerinţelor legale în vigoare.
– prepararea medicamentului magistral – se realizează prin intermediul unor operaţii
specifice fiecărui tip de formă farmaceutică, dizolvare, filtrare, emulsionare, suspendare,
topire modelare, pulverizare, amestecare, cernere, divizare, etc. Iniţial, se verifică
identitatea materiilor prime, şi după caz, se efectuează calculele necesare.
Componentele se manipulează în funcţie de caractristicile lor specifice şi se cântăresc
sau se măsoară în volume, conform regulilor cunoascute, reverificându-se fiecare cântărire.
– înregistrarea preparării – datele referitoare la medicamentele magistrale se înscriu
într-o fişă de preparare, inclusiv în registrul de înregistrare a preparatelor magistrale.
Aceasta permite asigurarea reproductibilităţii preparatului la o eventuală repetare a reţetei şi
cunoaşterea trasabilităţii acesteia.
– condiţionarea şi etichetarea preparatului – recipientele de condiţionare şi sistemele de
administrare se aleg în funcţie de tipul de preparat, cantitatea preparată, precum şi de
condiţiile impuse de conservarea şi modul de administrare a medicamentului.
Recipientele trebuie să fie etichetate conform reglementărilor legale.
Pentru preparatele de uz extern se foloseşte eticheta cu inscripţie roşie pe fond alb, iar
pentru preparatele de uz intern eticheta cu inscripţie albastră pe fond alb.
Pe etichetă se menţionează următoarele informații: numele şi adresa farmaciei,
numărul de înregistrare al prescripţiei (în registrul de evidenţă al preparatelor magistrale, data
~54~
prescripţiei/preparării, numele prescriptorului şi al pacientului, denumirea preparatului), calea
de administrare, posologia, modul de utilizare, numele preparatorului/farmacistului, modul de
conservare, valabilitatea preparatului, menţiuni speciale după caz.
– controlul preparatului finit – în funcţie de forma farmaceutică, se efectuează controlul
unor parametri de calitate, prevăzuţi în monografiile generale din farmacopee (de ex.
omogenitate, limpiditate, absenţa separării fazelor – pentru emulsii, redispersarea
sedimentului – pentru suspensii, uniformitatea masei, masa totală de recipient, etc.).
– conservarea preparatului şi stabilirea perioadei de valabilitate – modul de conservare a
fiecărui preparat se stabileşte în funcţie de caracteristicile ingredientului activ şi de natura
formei farmaceutice. În absenţa unor prevederi speciale se recomandă o periodă de
valabilitate de maxim 30 de zile.
Dacă în termen de trei zile preparatul nu este ridicat de la farmacie, se procedează la
eliminarea sa din circuit şi se supune procedurii de distrugere.
– eliberarea medicamentului – eliberarea medicamentului va fi însoţită de o noua
verificare a calităţii preparatului (aspect, culoare, miros) şi a datelor şi menţiunilor înscrise
pe etichetă.
2. Prepararea medicamentelor în lot.
Sunt medicamente oficinale (preparate conform unor formule prevăzute în
farmacopee) sau obţinute pe baza unor formule tradiţionale, consacrate în practica şi literatura
de specialitate sau prescrise frecvent de medici.
Medicamentele în lot se obțin într-un singur ciclu de preparare, în cantităţi relativ mari
(reprezentând un lot).
Medicamentele astfel obţinute sunt apoi divizate în cantităţi sau volume mai mici şi
sunt destinate unor categorii largi de persoane.
Mărimea lotului se stabileşte în funcţie de stabilitatea preparatului precum şi de
solicitările de eliberare a prepatului respectiv.
Cantitatea sau volumul de medicament divizată se stabileşte în funcţie de posologie şi
durata tratamentului.
Preparatele oficinale se prepară după formulele şi metodele prevăzute în farmacopeee.
Pentru celelalte preparate (tradiţionale) se folosesc metode descrise în literatura de specialitate
sau în proceduri scrise şi validate elaborate la nivelul farmaciei.
~55~
La prepararea medicamentelor în lot (medicamente oficinale şi tradiţionale) se parcurg
aceleaşi etape ca la prepararea medicamentelor magistrale:
– pregătirea şi documentarea;
– prepararea medicamentelor în lot;
– înregistrarea preparării;
– controlul produsului finit;
– condiţionare şi etichetare;
– conservare.
Exemple de preparate oficinale:
1.Solutia de Rivanol 1%o
Rp. Aethacridini lactas 1g
Aqua destillata q.s. ad 1000ml
2.Solutia de Albastru de metilen 1%
Rp. Methylthioninii chloridum 1g
Aqua destillata q.s. ad 100g
3.Solutia de peroxid de hydrogen diluata 3%
Rp. Perhidrol 10g
Aqua destillata q.s ad 100g
4.Unguent cu fenilbutazona 4%
Rp. Phenylbutasonii 4g
Camfora 3g
Mentholum 1g
Unguentum simplex ad 100g
5.Solutia alcoolica de camfor 10%
Rp. Camphora 10g
Alcholum 70g
Aqua destillata q.s ad 100g
6.Alcool mentolat 1%
Rp. Mentholum 1g
Alcholum q.s ad 100g
7.Solutie alcoolica de iod iodurat 2%
Rp. Iodum 2g
Kalii iodidum 3g
Alchoolum 50 q.s ad 100g
8.Unguent Ichtiolat 10%
Rp. Ichtiolum 10g
Vaselinum album q.s ad 100g
~56~
9.Unguent Simplu
Rp. Adeps lanae anhydricus 10g
Vaselinum album 90g
10.Alcool Diluat 70 grade
Rp.Alcholum 96 grade 675g
Aqua destillata 325g

~57~
EXERCITII
CAPITOLUL : PREPARAREA MEDICAMENTELOR
1. Ce etape presupune prepararea la receptură a unei soluţii oficinale.
2. Enumeraţi preparatele oficinale elaborate în farmacia de practică şi precizaţi
perioadele de valabilitate ale acestora.
3. Ce se întelege prin trasabilitatea unui preparat obţinut în farmacie.
4. Menţionaţi datele care se înscriu într-o fişă de preparare a unui medicament
oficinal.
5. Ce menţiune se înscrie pe eticheta aplicată pe recipientul în care se condiţionează o
suspensie.
6. Ce informaţii se trec în “Registrul de evidenţă a materiilor prime”.
7. Ce se întelege prin recipient bine închis?
8. Ce înseamnă conservarea “ferit de lumină”?
9. Ce date se menţionează pe eticheta recipientelor pentru preparate oficinale?
10. Ce termen de valabilitate se recomandă pentru un produs pe lot, dacă nu se prevede
altfel?
11. Justificaţi modul de preparare a soluţiei alcoolice de camfor.
12. Indicaţi modul de conservare a soluţiei diluate de peroxid de hidrogen.
13. Ce preparate în lot cunoaşteţi?
14. Precizaţi cum se obţine unguentul de fenilbutazonă 1%, folosind ca materie primă
unguentul de fenilbutazonă obţinut industrial.
15. Precizaţi dacă Soluţia de rivanol este un preparat magistral, oficinal sau în lot.
~58~
etáÑâÇáâÜ|
55
~59~
ELIBERAREA MEDICAMENTELOR
ELIBERAREA MEDICAMENTELOR ÎN FARMACIA COMUNITARĂ
Eliberarea medicamentelor cu amănuntul în farmacie reprezintă activitatea tradiţională
şi totodată prioritară a farmacistului si asistentului de farmacie în farmacia de comunitate sau
în cea de spital. Medicamentele eliberate din farmacie pot fi:
– medicamente care se elibereaza pe bază de prescripţie medicală (denumite şi
medicamente etice);
– medicamente care se eliberează fără prescripţie medicală (denumite medicamente
OTC, familiale, sau destinate publicului larg)
Medicamentele eliberate din farmacie pot fi magistrale, oficinale (galenice) sau
industriale (specialităţi farmaceutice).
Medicamentele etice, pentru a caror eliberare trebuie să existe recomandarea scrisă a
medicului sunt stabilite de forurile competente. La cerere, se eliberează unele preparate
oficinale şi specialităţile farmaceutice din categoria medicamente familiale sau OTC.
Preparatele magistrale se elibereaza numai pe baza reţetei prescrise de medic.
În farmacia de circuit deschis (comunitară) eliberarea medicamentelor se desfăşoară în
oficina, încăperea în care publicul are acces.
În oficină se asigură condiţii corespunzătoare pentru completarea reţetelor de către
pacient sau reprezentantul său, pentru informarea sau consilierea acestuia (când este cazul,
într-un spaţiu care să asigure confidenţialitatea discuţiei), precum şi pentru administrarea
medicamentelor sau acordarea de prim ajutor de către farmacist si asistent de farmacie dacă
este nevoie.
La eliberarea medicamentelor trebuie avute în vedere următoarele aspecte generale:
– respectarea reglementărilor în vigoare referitoare la regimul juridic de eliberare
a medicamentelor;
– efectuarea înregistrărilor potrivite şi întocmirea documentelor la eliberarea
medicamentelor (înregistrarea medicamentelor cu regim special, emiterea de bonuri
fiscale, etc);
– colaborarea cu medicul, când este cazul (doza prescrisă este depăşită sau
insuficientă, erori de completare a prescripţiei medicale, ş.a.);
– utilizarea tehnologiei informatice pentru evidenţa stocurilor;
~60~
– farmacistul şi asistentul de faramcie trebuie să informeze şi/sau să consilieze
pacientul sau reprezentantul acestuia privind toate aspectele legate de medicamentele sau
produsele de sănătate eliberate;
– farmacistul wsi asistentul de farmacie trebuie să cunoască sursele de aprovizionare
cu medicamente şi cu alte produse de sănătate (furnizorii), care trebuie să fie autorizate
pentru a desfăşura activităţi de distribuţie en-gros, precum şi condiţiile de eliberare a
medicamentelor către pacienţi;
ELIBERAREA MEDICAMENTELOR PE BAZĂ DE PRESCRIPŢIE
MEDICALĂ
Prescripţia medicală (ordonanţă medicală, reţetă) reprezintă orice prescripţie de
medicamente emisă de o persoană calificată în acest sens.
Prescripţia medicală are valoare de act medical, document medico-legal, act de
justificare şi contabilizare a substanţelor şi produselor cu regim special existente în farmacie,
document pentru plăţile compensatorii ale sistemului de asigurări de sănătate.
Prescripţia medicală are valoare de document medico legal, precum şi de act de
justificare şi contabilizare a substanţelor şi produselor cu regim special existente în farmacie şi
de document pentru plăţile compensatorii ale sistemului de asigurări de sănătate.
Prescripţia medicală se prezintă ca un formular tip de anumite dimensiuni în care se
disting următoarele părţi componente:
Superscription – partea prevăzută cu un antet tipărit în care sunt completate numele
instituţiei sanitare în care s-a efectuat consultul medical şi datele referitoare la bolnav.
Invocation – reprezintă o formulă de adresare a medicului prescriptor către farmacist.
(Rp./r cip = ia, primeste, să se ia).
Praescriptio – constituie partea care se referă la formula medicamentului magistral şi la
specialităţile farmaceutice recomandate de medic.
În cazul medicamentelor magistrale, componentele formulei sunt scrise una sub alta,
sub denumirea oficializată de farmacopee, fie în limba romană, fie în latină, în ordine
crescandă a maselor precizate în dreptul fiecărui component. Nu se admit prescurtări care ar
putea crea confuzii.
Subscription – de obicei este reprezentată de prescurtări ce se referă la forma
farmaceutică ce urmează a se prepara şi la numărul de doze, dacă preparatul este multidoză.
~61~
Instruction ( signature) – conţine instrucţiuni privind modul de administrare şi se
adrsează atat farmacistului cat şi bolnavului prin termeni care precizează frecvenţa administrării
dozelor şi modul de administrare.
Adnotatio – reprezintă consemnările făcute de farmacist (număr de înregistrare,
preţul şi substanţele adăugate sau modificările impuse de tehnologia de preparare inclusiv
ştampila farmaciei).
Pe prescripţie trebuie să existe data emiterii sale de către medic, semnătura şi parafa
acestuia, precum şi ştampila unităţii unde-şi desfăşoară activitatea.
Dacă bolnavului i se prescriu mai multe medicamente, ele pot fi trcute pe acelaşi
formular cu numere de ordine, fiecare constituind o reţetă separate cu toate părţile ei.
Medicamentele care se eliberează cu prescripţie medicală se încadrează în grupa A,
conform clasificării oficiale în funcţie de modul de eliberare, după cum urmează:
– medicamente care se eliberează în farmacie pe prescripţie medicală valabilă 6
luni, care nu se reţine în farmacie (se poate reînnoi). Sunt notate P-6L;
– medicamente care se eliberează în farmacie pe prescripţie medicală care se
reţine în farmacie ( notate P – RF);
– medicamente care se eliberează în farmacie pe prescripţie medicală specială cu
timbru sec (notate P-TS)
– medicamente care se eliberează în farmacie pe prescripţie medicală în condiţii
restrictive pentru a se utiliza în spaţii cu destinaţii speciale (notate S).
Medicamentele eliberate pe prescripţie medicală pot fi conform reglementărilor în
vigoare:
– eliberate contra cost;
– compensate parţial din bugetul de stat;
– necompensate.
La eliberarea medicamentelor pe prescripţie medicală trebuie să se parcurgă, conform
Regulilor de Bună Practică Farmaceutică, următoarele etape:
– primirea prescripţiei medicale şi verificarea autenticităţii ei;
– evaluarea prescripţiei medicale sub toate aspectele;
– pregătirea şi eliberarea medicamentelor prescrise;
– prepararea şi asigurarea calităţii medicamentelor magistrale şi oficinale.
– informarea şi consilierea pacientului sau a reprezentantului său;
– urmărirea tratamentului prescris;
– înregistrarea activităţilor profesionale.
~62~
Primirea prescripţiei medicale şi verificarea autenticităţii şi legalităţii ei
Pentru primirea prescripţiei medicale şi verificarea autenticităţii acesteia, în farmacie
trebuie să existe o procedură bine definită, care să permită farmacistului şi asistentului de
farmacie :
– să verifice antetul reţetei, tipul de formular, valabilitatea reţetei.
– să verifice respectarea legislaţiei privind eliberarea produselor cu regim
special de eliberare (psihotrope şi stupefiante )
– să identifice pacientul, medicul prescriptor, organismul emitent şi
organismul plătitor;
– să identifice medicamentul, să verifice forma farmaceutică, concentraţia,
dozele, posologia, calea de administrare şi durata tratamentului;
– să informeze pacientul şi să obţină acordul acestuia în cazul în care
efectuează o substituţie – dacă medicamentele solicitate lipsesc din farmacie, personalul
se aprovizionează cu acestea în timp util sau îndrumă pacientul către farmaciile cele mai
apropiate.
Evaluarea prescripţiei medicale
O evaluare ştiinţifică a prescripţiei medicale necesită:
– cunoaşterea unui minim de date ale pacientului (contextul fiziologic,
patologic, farmacoterapeutic) în raport cu cerinţele prescripţiei medicale prezentate;
– controlul coerenţei tratamentului, posologiei, respectării precauţiilor
şi contraindicaţiilor;
Prin urmare, personalul va evalua prescripţia medicală în ceea ce priveşte:
– aspectele farmaceutice şi farmacologice (terapeutice);
– adaptarea prescripţiei la persoana în cauză;
– posibilele contraindicaţii şi interacţiuni ale medicamentelor prescrise;
– unele aspecte economice, sociale şi de reglementare
În evaluarea prescripţiei personalul va obţine informaţiile necesare prin:
– întrebări lămuritoare adresate pacientului sau reprezentantului său;
– întrebări adresate medicului în caz de neclarităţi sau cand este vorba de informaţii
suplimentare;
~63~
– utilizarea de surse de informaţii profesionale, de informaţii furnizate de producătorii de
medicamente, autorităţile competente (ANMDM, MS) centrele de farmacovigilenţă
sau de reglementările în vigoare etc.
Pregătirea şi eliberarea medicamentelor prescrise
În pregătirea şi eliberarea medicamentelor prescrise se disting două situaţii:
– pregătirea şi eliberarea unei specialităţi industriale sau
– prepararea şi eliberarea unui medicament magistral.
În ambele cazuri este necesară cunoaşterea şi respectarea procedurilor legate de aceste
activităţi.
Medicamentele sunt preluate din depozit şi aduse în oficină (pe masa de eliberare).
Se verifică concordanţa dintre medicamentele pregătite pentru eliberare şi cele prescrise,
integritatea ambalajelor şi termenul de valabilitate al acestora.
Când eliberarea nu se face în ambalajul original, trebuie avut în vedere ca produsul să
poată fi identificat prin denumire, cantitate, concentraţie, serie, termen de valabilitate, mod de
administrare, prospect.
În cazul substituţiei generice, a medicamentului prescris, se vor respecta criteriile de
înlocuire, (medicamentul generic să aibă aceeaşi compoziţie calitativă şi cantitativă în
ingredient activ, aceeaşi formă farmaceutică, aceeaşi concentraţie şi bioechivalenţă
demonstrată prin studii corespunzătoare cu medicamentul prescris de medic). Înlocuirea unui
medicament cu altul se face cu informarea şi cu acordul pacientului precum şi cu acceptul
medicului. Medicamentele prescrise de medic pot fi înlocuite dacă există următoarele situaţii:
– medicamentul este prea scump şi bolnavul nu are resurse financiare pentru a plăti
diferenţa dintre preţul cu amănuntul şi cel de referinţă;
– farmacia nu are în stoc medicamentul prescris şi pacientul nu este dispus să aştepte
ca farmacia să-l achiziţioneze;
– sunt îndeplinite cumulativ condiţiile privind substituţia generică.
De asemenea, conform competenţelor profesionale şi a normelor deontologice în
exercitarea profesiei, farmacistul şi asistentul de farmacie pot elibera un medicament care în
mod normal necesită prescripţie medicală, unui pacient aflat în următoarele situaţii de excepţie:
– solicitantul este un bolnav cronic care se află în evidenţele farmaciei ca
utilizând medicamentul solicitat, dar care din anumite motive nu a ajuns la medic;
~64~
– nu are o prescripţie medicală, dar prezintă un bilet de internare din spital sau alt
document doveditor (scrisoare medicală etc.);
– prezintă o prescripţie medicală a cărei valabilitate a expirat;
– prezintă o schemă de tratament parafată de medicul prescriptor;
– este în tranzit şi necesită continuarea tratamentului;
– se află într-o localitate în care nu este prezent un medic sau nu există un cabinet medical;
– se află într-o altă situaţie de urgenţă ce necesită eliberarea unui medicament pe o
durată limitată, cu îndrumarea pacientului către o unitate medicală pentru consultaţiei.
Eliberarea medicamentului din farmacie este însoţită de informarea şi consilierea
pacientului sau a reprezentantului său.
Finalizarea eliberării
La eliberarea medicamentului, prescripţia medicală se reţine şi se arhivează sau se
restituie pacientului după caz.
Farmacistul şi asistentul de farmacie pot urmări rezultatul medicamentului prescris, cu
condiţia ca pacientul să revină în farmacie.
Prescripţia medicală electronică
Conform reglementărilor actuale în vigoare, în practica medicală şi farmaceutică s-a
introdus prescripţia medicală (reţeta electronică).
Prescrierea electronică reprezintă procesul de completare, transmitere şi generare
electronică a prescripţiei destinată să înlocuiască reţeta convenţională. Prin intermediul
acesteia se urmăreşte îmbunătăţirea eficienţei, siguranţei şi adecvanţei prescrierii
medicamentelor.
Pe reţeta electronică se prescriu medicamente cu şi fără conribuţie, cu excepţia cazurilor
în care se prescriu medicamente aparţinand listelor de stupefiante sau psihotrope, situaţie în
care vor fi folosite formularele cu regim special ca şi până acum, precum şi în cazul
medicamentelor magistrale. Există trei tipuri de prescripţii electronice.
Reţeta electronică Online – este o prescripţie medicală scrisă într-o aplicaţie conectată
online cu serverul SIUI (Sistemul Informatic Unic Integrat), respectiv SIPE (Sistemul
Informatic pentru Prescripţia Electronică), folosind o semnătură electronică pe baza unui
certificat digital calificat.
~65~
În acest caz medicul transmite în timp real către servărul CNAS informaţia completă de
pe reţeta eliberată, aceasta fiind regăsită ulterior de farmacii în sistem.
Reţeta electronică offline – este o prescripţie medicală scrisă într-o aplicaţie ,
neconectată la serverul menţionat anterior.
În cazul acestui tip de prescriere, reţeta trebuie introdusă în sistem de la farmacie în
momentul eliberării medicamentelor, medicul prescriptor putând să o transmită către serverul
CNAS până în 48 ore de la emiterea acesteia.
Reţeta electronică la domiciliu – este un tipizat pretipărit dintr-o aplicaţie care conţine
seria, numărul şi datele cabinetului medical. Datele de asigurat şi medicamentele prescrise vor
fi scrise de mână de către medic pe reţeta pretipărită. Această reţetă trebuie introdusă în sistem
de către farmacie la eliberarea medicametelor medicului prescriptor revenindu-i sarcina de a
introduce prescripţia în aplicaţie şi de a o transmite ulterior către serverul CNAS 48 ore
de la data prescrierii reţetei.
De menţionat că există posibilitatea eliberării unei prescripţii medicale pe trei luni la o
singură consultaţie pentru pacienţii care suferă de afecţiuni cronice şi care au aceeaşi schemă
de tratament. Eliberarea se poate face în următoarele moduri:
– se emite o singură reţetă care conţine tratamentul pentru 90 de zile, valabilă 30 de
zile şi care se poate elibera o singură dată sau se poate elibera tratament aferent fiecărei
luni în parte.
– se emit trei reţete identice cu serii şi numere diferite (câte una pentru fiecare
lună de tratament) care se pot elibera împreună sau separat, caz în care valabilitatea
fiecărei reţete este de câte 30 de zile de la prescriere sau de la eliberarea reţetei precedente.
Prescripţia electronică (online şi offline) cuprinde două componente:
Componenta prescriere este partea din reţeta electronică completată de medicul
precsriptor în momentul prescrierii;
Componenta eliberare este partea din reţeta electronică completată de personal în
momentul eliberării;
Folosirea reţetelor electronice necesită dotarea cabinetelor medicale şi a
farmaciilor cu urmăoarele echipamente:
– imprimanta pentru tipărirea reţetelor;
– conexiune stabilă la internet pentru comunicarea în timp real cu sistemul
SIPE/PIAS (Platforma Informatică a Asigurărilor de Sănătate);
– certificat digital calificat pentru semnătura electronică a medicului prescriptor;
~66~
– scannar/cititor de coduri de bare 2D pentru scanare/citirea codurilor de bare de pe
reţeta (doar în farmacie). Cod de bare 2D este un cod de bare bidimensional ce apare automat
pe reţeta tipărită de către medic şi care conţine următoarele date (datele de identificare
a medicului prescriptor, datele de identificare a pacientului, medicamentele prescrise,
eliberarea).
În momentul în care pacientul vine în farmacie cu prescripţia de la medic, farmacistul
sau asistentul de farmacie va regăsi reţeta în sistem şi va opera practic doar medicamntele care se
eliberează efectiv.
Paşii urmaţi de eliberarea reţei ONLAIN/OFFLAIN sunt următorii:
– scanarea codului de bare de pe reţeta cu care pacientul vine în farmacie pentru a
încărca datele reţetei electronice în program;
– sincronizarea datelor citite cu cele din sistemul CNAS (SIPE) – se realizează automat
prin intermediul aplicaţiei. Rezultatul sincronizarii poate confirma validarea reţetei (prin
sintagma „Reţeta a fost sincronizată cu succes”) sau nevalidarea (prin sintagma „Nu s-a găsit
reţeta cu datele specifcate”), în cazul prescipţiilor offline.
În acest ultim caz, personalului din farmacie îi revine sarcina introducerii şi transmiterii
reţetei electronice în locul medicului precscriptor. Raportarea online a prescripţiei trebuie
urmată de validare înainte să treacă la pasul următor, respectiv eliberarea Rp. În cazul apariţiei
unor erori, pacientul trebuie să se întoarcă cu reţeta la medic pentru corectarea acestora.
– eliberarea medicamentelor, integral sau parţial, necesită o nouă validare, aceasta fiind
salvată atat în serverul CNAS cât şi local.
– tipărirea reţetei se face pe foaie simplă format A4 în două exemplare.
– obţinerea semnăturii asiguratului sau împuternicitului care ridică medicamentul pe
ambele exemplare. Un exemplar rămâne pe reţeta eliberată de la medic şi se ataşează facturii
şi borderoului ce vor fi depuse la CJAS în vederea decontării, iar celălat exemplar se reţine în
farmacie. În cazul eliberării parţiale se va înmâna asiguratului sau împuternicitului acestuia un
exemplar tipărit.
Reţeta electronică la Domiciliu, care este nevalidată în momentul neprezentării
la farmacie necesită introducerea manuală a valorilor prescrise pe componenta de prescriere.
Paşii urmaţi în această situaţie sunt:
– scanarea codului de bare al prescripţiei prezentate de pacient.
– introducerea manuală a datelor în calculator pentru elementele completate de mână de
pe reţetă.
– raportarea online a reţetei.
~67~
– validarea reţetei, procedura care va urma automat după raportare, la fel ca în cazul
reţeti electronice offline. Dacă reţeta nu trece de procedura de validare, va fi necesară
retrimiterea către medicul prescriptor, deoarece nu se poat trece la eliberarea
medicamentelor.
– eliberarea medicamentelor.
– tipărirea şi semnarea documentelor la fel ca la reţeta electronică online.
Anularea reţetelor electronice în farmacie se poate face la eliberare, în cazurile în
care sunt detectate erori. Anularea reţetei conduce şi la anularea numărului ei, deoarece nu pot
exista, nici în SIUI şi nici pe calculatorul medicului sau farmaciei două reţete diferite cu
aceeaşi serie şi acelaşi număr.
În practică se pot întâlni unele cazuri particulare privind reţeta electronică:
– eliberarea parţială a medicamnetelor prescrise. Aceasta presupune eliberarea doar la nivel de
poziţie a medicamentului şi nu la cantitatea prescrisă, pacientul putând să solicite restul
medicamentelor de la o altă farmacie, urmându-se aceeaşi paşi.
– anulare parţială este un demers ce se practică în cazul în care asiguratul sau împuternicitul nu
doreşte eliberarea tuturor poziţiilor de pe reţetă. În momentul eliberării lor se menţionează
comentariu „Anulat” iar pe componenta de eliberare a prescripţiei se va semna de către
asigurat specificând numerele de ordine a poziţiilor care au fost anulate.
Farmacia asigură raportarea lunară, printr-o metodologie similară pentru fiecare tip de
reţetă electronică cu cea folosită la raportarea reţetelor tipizate autocopiante.
ELIBERAREA MEDICAMENTELOR FĂRĂ
PRESCRIPŢIE MEDICALĂ
Medicamentele (OTC – over the counter), încadrate în grupa B conform clasificării în
funcţie de modul de eliberare, sunt medicamente care pot fi eliberate fără prescripţie medicală.
Aceste medicamente se eliberează la cerere şi se utilizează în cazul în care este permisă
automedicaţia, adică atunci când problema de sănătate poate fi tratată de pacientul însuşi.
Referitor la automedicaţie, Regulile de Bună Practică Farmaceutică menţionează:
– necesitatea existenţei unor protocoale de automedicaţie pentru personalul din
farmacie în ceea ce priveşte procedura de urmat în farmacie;
– necesitatea evaluării adecvate a nevoilor pacientului care solicită un medicament
OTC;
~68~
– conduita de urmat de către personalul farmaceutic atunci când eliberează un
asemenea produs.
Eliberarea medicamentelor fără prescripţie medicală, la solicitarea pacientului sau la
recomandarea personalului din farmacie, se efectuează în următoarele etape:
– Obţinerea unor informaţii de la pacient. În acest scop, farmacistul sau asistentul de
farmacie iniţiază o discuţie cu pacientul urmărind:
– Obţinerea unor date despre pacient susceptibile să influenţeze răspunsul la tratamentul
medicamentos (vârstă, sex, greutate, boli cunoscute, situaţie psihosocială, dacă este conducător
auto, sportiv etc.)
– Identificarea problemelor medicale reclamate (debutul simptomelor, durata,
intensitatea, caracterul acut sau cronic etc.)
Aspecte legate de medicamente administrate şi/sau tratamente anterioare.
Farmacistul sau asistentul de farmacie trebuie să fie sigur că primeşte suficiente
informaţii privind evaluarea specifică a fiecărui pacient.
Selectarea şi recomandarea unui medicament OTC potrivit.
În cazul unei afecţiuni identificată ca fiind minoră sau acută, asistentul de farmacie
recomandă şi/sau eliberează un medicament OTC pentru o perioadă de timp limitată (câteva
zile).
În cazul pacienţilor cu afecţiuni cronice recomandarea unui medicament OTC va ţine
seama de informaţiile referitoare de la terapia medicamentoasă stabilită de medic şi se va
raporta la aceasta.
În continuare, se va proceda de o manieră similară ca la eliberarea medicamentelor pe
bază de prescripţie medicală şi anume:
– se vor pregăti medicamentele pentru eliberare;
– eliberarea va fi însoţită de informarea şi consilierea pacientului;
– finalizarea eliberării cu recomandarea ca pacientul să revină la farmacie pentru a se
vedea rezultatul obţinut;
Astfel, la eliberarea unui medicament OTC se vor lua în considerare următoarele
reguli:
– la selectarea unui medicament OTC, asistentul de farmacie se va baza pe experienţa
acumulata în exercitarea profesiei;
– selectarea medicamentului se face în funcţie de calitatea şi eficacitatea acestuia;
– la eliberarea medicamentului farmacistul trebuie să se asigure că pacientul sau
reprezentantul acestuia a înţeles informaţiile oferite cu privire la:
~69~
– acţiunea medicamentului
– modul de administrare (cum şi cât)
– durata tratamentului
– efectele secundare, contraindicaţiile şi eventuale interacţiuni
– asistentul de farmacie trebuie să evalueze eficacitatea produsului eliberat în cooperare cu
pacientul şi să-l sfătuiască să consulte medicul dacă simptomele persistă.
– în cazuri de urgenţă acesta trebuie să solicite serviciul de ambulanţă.
ELIBERAREA MEDICAMENTELOR DIN FARMACIA CLINICĂ
Eliberarea medicamentelor din farmacia clinică diferă de practica aplicată în farmacia
publică, respectiv medicamentele sunt prescrise de medici şi eliberate pe condici medicale.
Condicile de medicamente pentru pacienţii internaţi în spital sau instituţionalizaţi în
alte aşezăminte sociale pot diferi între ele, în funcţie de instituţie şi chiar în interiorul
aceleiaşi instituţii, dependent de unitatea de îngrijirea sănătăţii.
Multe dintre cerinţele şi restricţiile impuse la eliberarea medicamentelor din farmacia
de circuit deschis nu se aplică în cazul eliberării medicamentelor din farmacia clinică,
deoarece aceste condiţi sunt într-un mediu controlat.
CARDUL DE SĂNĂTATE

~70~
Precizări suplimentare privind eliberarea reţetelor după data de 1 mai 2015
Având în vedere că începând cu data de 01 mai 2015 utilizarea Cardului de Asigurat
devine obligatorie pentru validarea serviciilor medicale, vă prezentăm câteva cazuri de
eliberare a reţetelor utilizând acest instrument.
Cazul I: Persoana asigurată prezintă propriul card de sănătate.
În această situaţie, la validarea reţetei se selectează opţiunea Card de Sănătate
Titular precum în imaginea de mai jos şi se urmăreşte fluxul de semnare a reţetei cu
cardul.

Cazul II: Persoana asigurată nu prezintă cardul de sănătate.
Se recomandă să se utilizeze interfaţa de verificare a stării de asigurat deoarece
furnizează informaţii privind emiterea cardului naţional.

Validarea stării de asigurat a pacientului se poate realiza automat prin setarea
parametrului SIPE: validare stare de asigurat PE, ca în imaginea de mai jos, şi se
~71~
recomandă să se activeze pentru toate reţetele offline.
În cazul în care persoana este asigurată şi aplicaţia CNAS afişează mesajul Persoana
nu are card emis se procedează la eliberarea reţetelor în baza următoarelor documente:
1. Adeverinţa de înlocuire a cardului naţional de asigurări sociale de sănătate până la
eliberarea cardului duplicat – pentru persoanele care din diverse motive (pierdut, furat,
deteriorat, etc.) au solicitat duplicat al cardului naţional.
2. Adeverinţa de asigurat pentru persoanele care refuză în mod expres, din motive
religioase sau de conştiinţă, primirea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate –
pentru persoanele care au refuzat primirea sau au returnat cardul CJAS.
Indiferent de tipul adeverinţei, se selectează opţiunea Adeverinţă Titular şi se
introduce apoi data adeverinţei, conform exemplificărilor din imaginile de mai jos.

~72~

Notă: Prezentarea uneia din adeverinţele de mai sus, reprezintă confirmarea CJAS că
asiguratul se află în una din situaţiile menţionate.
Perioada de valabilitate a adeverinţelor este de 3 luni de la data emiterii!
3. Cartea de identitate în situaţiile în care asiguraţii nu pot prezenta / utiliza cardul
naţional de asigurări sociale de sănătate, conform exemplificărilor din imaginile de mai
jos (selectând opţiunea Carte de Identitate şi confirmând eliberarea).

Cazul III: Persoana împuternicită prezintă propriul card de sănătate.
La validarea reţetei se selectează opţiunea Card de Sănătate Împuternicit şi se
urmăreşte fluxul de semnare a reţetei cu cardul.
Cazul IV: Persoana împuternicită prezintă adeverinţa.
Pentru validarea reţetei se selectează opţiunea Card de Sănătate Împuternicit şi se
~73~
introduce apoi data adeverinţei împuternicitului, conform exemplificărilor din imaginile
de mai jos.

Cazul V: Persoana împuternicită nu prezintă card sau adeverinţă.
Conform legislaţiei în vigoare, în acest caz este permisă eliberarea medicamentelor doar
pe baza buletinului sau a cărţii de identitate selectând opţiunea Carte Identitate.

La selectarea opţiunii Carte Identitate aplicaţia va afişa mesajul de atenţionare de mai
jos, cu butonul Nu selectat implicit. Pentru a continua, selectaţi optiunea Da.
În astfel de situaţii, semnarea reţetei este obligatorie!
~74~
Cazul VI: Prescriere electronică eliberată pentru copil.
În această situaţie, aplicaţia afişează butonul Copil, în plus faţă de opţiunile afişate în
ecranul de asigurat adult. Această opţiune permite salvarea reţetei fără alte interogări
suplimentare.

Verificarea stării de asigurat se realizează în funcţie de vârstă!

~75~
EXERCIŢII
CAPITOLUL: ELIBERAREA MEDICAMENTELOR FĂRĂ PRESCRIPŢIE
MEDICALĂ
1. Daţi câte două exemple de specialităţi farmaceutice care se elibereaza pe:
– Prescripţie medicală care se reţine în farmacie
– Prescripţie medicală care nu se reţine în farmacie
– Prescripţie medicală cu regim special de eliberare
– Prescriptie medicală cu eliberare restrictivă.
2. Precizaţi în xerocopie scanată câte o prescripţie medicală din fiecare categorie.
3. Daţi câteva exemple de specialităţi medicamentoase care se compensează de C.A.S.,
precizând şi nivelul de compensare actual.
4. Daţi câteva exemple de specialităţi medicamentoase care se eliberează gratuit.
5. Menţionaţi programele naţionale derulate de Ministerul Sănătăţii.
6. Menţionaţi medicamentele incluse în programul naţional pentru diabet.
7. Daţi câte trei exemple de produse care se eliberează pe prescripţii şi care: se reţin în
farmacie (PRF), sunt valabile şase luni (PGL), se eliberează fără prescripţie medicală
(OTC).
8. Precizaţi datele înscrise pe o reţetă care se poate reînoi şi perioada de valabilitate a
acesteia.
9. Daţi exemplu de medicamente care se eliberează în condiţii restrictive şi motivaţi acest
mod de eliberare.
10. Daţi trei exemple de medicamente care se păstrează la “separanda”.
11. Menţionaţi demersurile întreprinse la primirea şi analiza unei prescripţii medicale.
~76~
12. Enumeraţi trei cazuri de substituţie generic întâlnite de dumneavoastră în activitata de
stagiu practic.
13. Ce operaţiuni presupune prepararea la receptură a unui medicament oficinal
sub formă de soluţie.
14. Enumeraţi preparatele galenice elaborate în farmacia de practică şi precizaţi perioadele de
valabilitate ale acestora.
15. Precizaţi sursele de aprovizionare cu medicamente pentru farmacia de practică.
16. Menţionaţi modalitatea de înregistrare a operaţiunilor de eliberare a medicamentelor din
farmacie.
17. Înscrieţi într-un tabel câte un exemplu de medicamete OTC care se administrează pe cale
orală, bucofaringiană, auriculară, nazală, oftalmică, vaginală, rectală, cutanată, precizând
forma farmaceutică, substanţa activă, concentraţia, indicaţia terapeutică, denumirea
comercială si producătorul acestora.
18. Menţionaţi care sunt prevederile legale privind deţinerea şi eliberarea medicamntelor cu
regim special (stupefiante şi psihotrope).
19. Menţionaţi medicamentele care conţin inhibitori ai pompei de protoni care sunt eliberate
din farmacia în care efectuaţi stagiul de paractică.
20. Menţionaţi câteva exemple de medicamente prezentate ca sprayuri cutanate soluţie.
21. Ce produse medicamnetoase sub forme de sisteme terapeutice transdermice cunoaşteţi?
Precizaţi substanţa activă, indicaţia terapeutică şi modul de administrare.
22. Inseraţi în tabelul următor produsele pe bază de insulină eliberate din farmacia unde
efectuaţi stagiul de practică.
Denumire
comerciala
Producator
Forma
farmaceutica
Concentratia Tip prescriptio

~77~
23. Menţionaţi pe scurt caracteristicile unui preparat sublingual.
24. Ce preparate vaginale cunoaşteţi sub formă de spume vaginale? Când este indicată
utilizarea lor?
25. Exemple de specialităţi farmaceutice sub formă de pulberi pentru suspensii orale. Pentru
unul dintre ele menţionaţi recomandările specifice din prospect.
26.. Exemple de granule pentru soluţii orale; denumire comercială, producător,
substanţa activă, concentraţie, indicaţii terapeutice.
27. Exemple de soluţii pentru băi oculare. Precizaţi substanţa activă, modul de administrare,
menţiunile de pe etichetă.
28. Daţi un exemplu de gel oftalmic.
29. Menţionaţi cateva exemple de comprimate filmate şi indicaţiile terapeutice ale acestora.
30. Ce medicamente antiasmatice prezentate sub formă de inflamator cu valva dozatoare
cunoaşteţi.
~78~
etáÑâÇáâÜ|
70
~79~
INFORMAREA ŞI CONSILIEREA PACIENTULUI
Informarea şi consilierea pacientului sunt activităţi de asistenţă farmaceutică al căror
scop vizează utilizarea adecvată a medicamentelor, succesul terapiei şi în final reducerea
costurilor de sănătate atât pentru pacient cât şi pentru sistemul de asigurări de sănătate.
Pentru o informare corectă asupra medicamentului transmisă într-o formă adecvată
necesităţilor fiecărui pacient, asistentul de farmacie dispune de mijloace diverse precum
comunicarea orală sau informarea scrisă, mijloace electronice, etc.
Aspectele esenţiale de care se ţine seama în informarea şi consilierea pacienţilor sunt
urmatoarele:
– informaţia trebuie să fie formulată şi prezentată potrivit gradului de înţelegere al
fiecărui pacient;
– informaţia trebuie să fie simplă şi uşor de înţeles;
– trebuie să fie prezentate într-un mod echilibrat beneficiile şi riscurile utilizării
medicamentelor;
– trebuie să fie selectată atât cantitatea de informaţii oferite cât şi ordinea şi modul în care
acestea sunt transmise;
– de asemenea, asistentul de farmacie trebuie să se asigure că pacientul înţelge modul de
utilizare corectă a medicamentului eliberat. Acesta trebuie să încurajeze pacientul să pună
întrebări utile în legătura cu lămurirea unor neclarităţi privind utilizarea medicamentului.
Dacă este cazul, pentru a consolida înţelegerea informaţiilor oferite, acestea sunt
repetate;
Informaţiile comunicate în formă orală şi în scris pot fi asociate cu prezentarea
medicamentului (pacientului şi se arată cutia sau flaconul medicamentului astfel încât să
coreleze medicamentul primit cu informaţia transmisă);
Asistentul trebuie să facă efortul de a convinge pacientul de importanţa citirii informaţiilor
din prospectul medicamentului;
Pacientul trebuie sfătuit să-şi întocmească şi să păstreze o listă completă a
medicamentelor utilizate pe care să o arate medicului curant.
Cele mai importante informaţii de transmis includ:
– forma farmaceutică sub care se prezintă medicamentul şi denumirea acestuia;
– acţiunea terapeutică aşteptată;
– modul de utilizare;
~80~
– doza sau cantitatea ce trebuie administrată;
– frecvenţa şi timpul corect de administrare sau utilizare (schema de administrare);
– doza maximă pentru 24 h;
– durata tratamentului;
– efectele secundare ce trebuie minimalizate de pacient;
– efectele secundare ce trebuie comunicate medicului;
– medicamentele, alimentele sau activităţile care vor trebui evitate de pacienţi în timpul
tratamentului;
– acţiunea ce va fi întreprinsă în cazul omiterii administrării unei doze;
– perioada de valabilitate şi modalitatea de păstrare la domiciliu a medicamentului;
– îndepărtarea medicamentului rămas neutilizat, după data de expirare specificată.
– posibilitatea modificării unor parametrii biologici de către medicamentele
administrate;
– informarea pacientului sau aparţinătorului sau în cazul medicamentelor şi
preparatelor cu produse psihotrope sau stupefiante asupra obligativităţii de a returna
farmaciei produsele neutilizate;
– utilizarea corectă a unor forme farmaceutice sau dispozitive de administrare înalt
specializate, asociată cu efectuarea unei demonstraţii (ex. pulberi uscate pentru
inhalare, sisteme terapeutice transdermice).
Consilierea pacientului (sau a reperezentantului său) urmăreşte ca asistentul de
farmacie să se asigure că acesta primeşte şi înţelege o informaţie suficientă, orală şi/sau
scrisă transmisă de el privind utilizarea eficientă şi sigură a medicamentului eliberat,
pentru obţinerea beneficiului maxim al tratamentului prescris.
Pentru îndeplinirea rolului în informarea şi consilierea pacientului, acesta trebuie să
aibă abilităţi de comunicare eficientă cu pacienţii, reprezentanţii lor, ceilalţi profesionişti
din domeniu şi în acelaşi timp să aibă capacitatea de a verifica dacă pacienţii au cunoştinţele şi
abilitatea necesare pentru a adera la tratamentul prescris.
În acest sens este util ca asistentul de farmacie:
– să cunoască tehnicile de comunicare verbală şi nonverbală cu pacienţii, inclusiv cu
cei cu diverse deficienţe fizice;
– să poată identifica aşteptările pacientului (nevoi, solicitări ) şi scopurile asistenţei
farmaceutice pe baza informaţiilor primite de la acesta prin ascultare şi interviu
dirijat;
~81~
– să stabilească o relaţie de încredere cu pacientul care să-i permită oferirea unor
informaţii adecvate referitoare la medicament şi/sau o consiliere de specialitate
eficientă;
– să aibă capacitatea de a identifica pacientul noncompliant şi să conştientizeze rolul
său în îmbunătăţirea complianţei;
– să aibă abilitatea de a împărtăşi informaţii şi cunoştinţe profesionale nu doar
pacienţilor ci şi altor colegi sau profesionişti din domeniu.
.
~82~
EXERCIŢII
CAPITOLUL: INFORMAREA ŞI CONSILIEREA PACIENTULUI
1. Ce recomandări se dau pacientului la eliberarea unui medicament care necesită
reconstituirea înainte de administrare?
2. Ce informaţii oferiţi unui pacient insulino-dependent la eliberarea insulinei sau
analogiilor de insulină legat de păstrarea şi modul de administrare?
3. Ce informaţii transmiteţi unui pacient în legătură cu modul de administrare a unui
medicament de tip comprimat oral?
4. Ce sfat daţi unui pacient hipertensiv în legătură cu regimul de administrare a unui
medicament antihipertensiv?
5. Ce sfat daţi unui pacient legat de administrarea unui antibiotic?
6. Daţi două exemple de medicamente care sunt influenţate de prezenţa alimentelor.
7. Precizaţi un medicament pentru care nu este indicată sistarea bruscă a
administrării.
8. Care sunt consecinţele neaderării pacientului la tratamentul prescris?
9. Cum poate fi detectat pacientul noncompliant?
10. Menţionaţi câteva exemple de medicamente care impun interdicţia de a conduce
autovehicole sau de a lucra la înălţime.
11. Descrieţi riscurile asociate întreruperii medicaţiei antiepileptice.
12. Daţi două exemple de medicamente care impun evitarea consumului de alcool.
13. Daţi două exemple de medicamente care se administrează pe stomacul gol şi
motivaţia acestei indicaţii.
14. Daţi exemple de medicamente antiasmatice prezentate sub formă de pulbere uscată
de inhalat.
15. Menţionaţi paragrafele incluse într-un prospect pentru pacient.
~83~
etáÑâÇáâÜ|
~84~
URMĂRIREA REZULTATELOR TRATAMENTULUI
MEDICAMENTOS
Pe lângă activitatea principală de eliberare a medicamentelor, însoţită de informarea şi
consilierea adecvată a pacientului, personalul farmaciei poate fi implicat şi în urmărirea
tratamentului medicamentos, respectiv în monitorizarea pacientului.
Aceştia pot să constate următoarele aspecte:
– dacă tratamentul a fost eficient şi a determiat rezultatul scontat;
– dacă au apărut efecte adverse care cresc riscul morbidităţii şi costul tratamentului.
La nivelul farmaciei de circuit deschis, este posibilă monitorizarea impactului terapiei
medicamentoase dacă pacientul revine la farmacie (de regulă la repetarea reţetei ) şi discută cu
personalul din farmacie despre rezultatul tratamentului.
Este recomandabil ca monitorizarea pacientului să se efectueze pe baza unui plan de asistenţă
farmaceutică care să includa :
– evaluarea pacientului (bolile sau simptomele prezente, necesitatea instituirii/sau nu a unui
tratament medicamentos);
– recomandarea unui tratament adecvat pe baza evaluării sale;
– monitorizarea rezultatelor terapiei, pentru a determina dacă s-au obţinut rezultatele dorite
pentru pacient.
În activitatea de urmărire a tratamentului prescris, personalul specializat din farmacie
poate detecta posibile probleme legate de farmacoterapie ca de exemplu:
– prezenţa unei condiţii medicale care nu necesită un tratament medicamentos;
– recomandarea unui medicament nepotrivit sau a unei terapii inadecvate bolii;
– un dozaj incorect;
– o frecvenţă de administrare, sau o durată a terapiei nepotrivite;
– apariţia unor reacţii adverse la medicamentul prescris;
– frecvenţa apariţiei acestei reacţii şi/sau severitatea sa;
– sinergism cu o terapie medicamentoasă adminsitrată simultan;
– necesitatea instituirii unei terapii medicamentoase suplimentare (din cauza unei boli
aflate sub tratament sau a nevoii de a administra terapie profilactică);
~85~
– o complianţă inadecvată a pacientului care poate fi cauzată de costul medicamentului,
dificultatea de adminstrare a acestuia, neînţelegerea necesităţii administrării medicamentului
prescris, încrederea în mijloace alternative de tratament.
Asistentul de farmacie poate avea un rol deosebit în monitorizarea efectelor
adverse.
În mod deosebit, farmacistul sau asistentul de farmacie din farmacia cu circuit închis,
prin contactul direct cu personalul medical şi cu pacientul poate identifica potenţiale
reacţii adverse prin:
– observarea unor modificări efectuate în tratamentul medicamnetos (ex. eliminarea unor
medicamente utile în combaterea simptomelor unei reacţii adverse sau adăugarea unor
medicamente susceptibile să determine apariţia acesteia)
– observarea modificărilor în datele biochimice ale pacientului
– identificarea unor modificări în stare de boală – discuţii cu personalul medical referitor la
tratamet şi detectarea din comentariile făcute a unei potenţiale reacţii adverse
– interviul cu pacientul şi discutarea terapiei şi ale problemei asociate acesteia care pot releva
prezenţa unei astfel de reacţii.
Identificarea unei reacţii adverse este facilitată de înţelegerea etiologiei şi tipului său.
Se disting două categorii de reacţii adverse de tip A, determinate de o acţiune farmacologică
cunoscută a substanţei active, sau de tip B care reprezintă un răspuns nou sau anormal la un
medicament.
Dintre cele mai cunoscute reacţii adverse, reacţiile alergice la medicamente apar relativ
frecvent şi se manifestă prin simptome diverse.
Ca substanțe medicamentoase implicate în astfel de reacţii se pot cita: penicilina
(anafilaxie), fenotiazine (agranulocitoza), sulfonamide şi tetracicline (fotosensibilitate), etc.
În concluzie, implicarea asistentului de farmacie în activitatea de urmărire atentă
a efectelor utilizării unui tratament medicamentos poate contribui la îmbunătăţirea
rezultatelor terapiei şi a stării de sănătate a pacientului.
~86~
EXERCIŢII
CAPITOLUL: URMĂRIREA REZULTATELOR TRATAMENTULUI
MEDICAMENTOS
1. Descrieţi potenţialele reacţii adverse a trei medicamente întâlnite în farmacia
comunitară de practică.
2. Anexaţi un formular (fişă) de raportare către autoritatea competentă a unei reacţii
adverse identificată la un pacient în cadrul stagiului de practică (dacă a fost cazul).
3. Menţionaţi cazuri de interacţiuni medicamentoase detectate de dumneavoastră pe o
prescripţie medicală (dacă a fost cazul);
4. Explicaţi legătura de cauzalitate dintre administrarea unui medicament şi apariţia unor
reacţii adverse.
5. Precizaţi care din următoarele enunţuri pot fi considerate ca fiind „probleme” create de
un medicament utilizat de pacient:
a) un efect advers; b) prezenţa unui simptom evident; c) o reacţie alergică; d) o boală
nediagnosticată.
~87~
etáÑâÇáâÜ|
~88~
ÎNCURAJAREA UTILIZĂRII RAŢIONALE A
MEDICAMENTULUI
Liberalizarea accesului la medicamentele eliberate fără prescripţie medicală (OTC) a
populaţiei şi atitudinea tot mai revendicativă a acesteia de a beneficia de medicamente şi
servicii de sănătate de o înaltă calitate creşte riscul uilizării lor abuzive.
În acest context, personalul specializat din farmacie trebuie încurajat să participe la nivel
local sau naţional la promovarea unei politici în favoarea utilizării raţionale a medicamentelor.
Acestă activitate se bazează pe:
– prescrierea raţională a medicamentelor ţinând seama de condiţia clinică a
pacientului, beneficiile şi riscurile tratamentului, eficienţa medicamentelor, regimul
de administrare, durata şi costul acesteia.
– disponibilitatea pe piaţa farmaceutică, la momentul potrivit a unor medicamente de
calitate (eficiente, sigure şi lipsite de toxicitate).
– eliberarea corectă a medicamentelor din farmacie.
În activitatea de eliberare a medicamentelor fără prescripţie medicală
(automedicaţie), asistenţii de farmacie au responsabilităţi:
– în evaluarea adecvată a nevoilor pacientului care solicită un sfat sau un
medicament OTC, pe baza informaţiilor primite de la acesta;
– în alegerea şi eliberarea unui medicament OTC potrivit cu nevoile pacientului;
– în informarea şi consilierea pacientului privind medicamentul eliberat.
Este recomandabil ca pentru eliberarea medicamentului să se stabilească protocoale de
automedicaţie referitoare la procedura de urmat în farmacie, pentru fiecare problemă de
sănătate care poate fi tratată de pacientul însuşi.
Pentru a asigura o utilizare raţională a medicamentelor, asistentul de farmacie
trebuie să se bazeze şi să ia în consideraţie următoarele aspecte:
– să se instruiască în mod permanent;
– să respecte prevederile legale şi normele de etică şi deontologie profesională în
activitatea de eliberare a medicamentului;
– să fie precocupat de educarea pacientului, în sensul unei informări şi consilieri
corecte şi complete, precum şi în sensul îmbunătăţirii complianţei la tratament a
acestuia;
~89~
– să fie capabil să utilizeze cunoştinţele profesionale dobândite pentru a interpreta
progresele recente din domeniul medicamentului şi a le integra în exercitarea
profesiei;
– să constituie o sursă de informare independentă, completă şi obiectivă asupra
prescrierii şi utilizării raţionale a medicamentelor aflate în circulaţie;
~90~
EXERCIŢII
CAPITOLUL: ÎNCURAJAREA UTILIZĂRII RAŢIONALE A
MEDICAMENTULUI
1. Descrieţi un caz întâlnit în practică ce a necesitat evaluarea nevoilor pacientului pe baza
informaţiilor primite de la el şi precizaţi ce medicament OTC i-aţi recomandat pentru
combaterea simptomelor acuzate;
2. Menţionaţi formele de educaţie farmaceutică continuă la care participă asistentul de
farmacie din farmacia de practică.
etáÑâÇáâÜ|
~91~
URGENŢE MEDICALE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ
Asistentul de farmacie se poate confrunta în activitatea sa cu situaţii care reprezintă
urgenţe medicale şi care necesită o intervenţie specială.
El este obligat să acorde primul ajutor, în limita competenţelor sale şi să solicite
intervenţia serviciilor specializate.
În abordarea unei urgenţe medicale, acesta va urmări câteva obiective:
– va stabili dacă se confruntă cu o situaţie de urgenţă medicală;
– va solicita pacientului său, după caz, aparţinătorului informații privind urgenţa
cererii sale;
– va încerca să evalueze natura, cauza şi gravitatea urgenţei medicale şi va stabili
măsurile imediate ce trebuie luate şi succesiunea derulării lor;
– în funcţie de severitatea cazului, va solicita asistenţă medicală sau va administra un
medicament de urgenţă;
– dacă se impune, va elibera un medicament potrivit pentru un timp limitat (1-3 zile);
– dacă este cazul va acorda măsuri de prim ajutor până la intrvenţia medicului;
– va oferi cu promptitudine, asistenţă farmaceutică de urgenţă ca o îndatorire
fundamentală, profesională şi civică.
Situaţiile considerate ca urgenţe medicale, dar care nu pun în pericol viaţa pacientului
şi pentru care asistentul de farmacie poate elibera un medicament OTC sunt următoarele:
epistaxis, şoc anafilactic, accidente provocate de agenţi fizici: arsuri, şoc caloric, epuizare prin
căldură, degerături, hipotermie, insolaţie, lipotimie, şoc electric; sincopă, convulsii,
hipoglicemie, plăgi, fracturi, înţepături de insecte.
~92~
EXERCIŢII
CAPITOLUL: URGENŢE MEDICALE ÎN FARMACIA COMUNITARĂ
1. Indicaţi câteva măsuri de prim ajutor care se pot acorda în caz de arsură solară. Ce
produse eliberaţi în această situaţie?
2. Precizaţi câteva dintre simptomele hipoglicemiei.
3. Menţionaţi produsele medicamentoase ce pot fi recomandate pentru oprirea epistaxisului.
4. Ce sfaturi oferiţi în cazul unei persoane afectate de insolaţie?
5. Ce conduită adoptaţi în cazul unui pacient cu fractură?
6. Cum recunoaşteţi şocul anafilactic?
7. Ce alte produse puteţi menţiona pentru utilizare în cazurile de urgenţă menţionate mai
sus?
~93~
etáÑâÇáâÜ|
~94~
EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE
Sănătatea publică reprezinta un efort social prin care programe, servicii şi instituţii
urmăresc prevenirea îmbolnăvirea precum şi menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei
prin acţiuni sociale sau colective.
Activităţile de sănătate publică au ca scop reducerea numărului de îmbolnăviri, a morţii
premature precum şi a numărului de boli care determină disconfort şi dezabilităţi în rândul
populaţiei.
Asistenţii de farmacie, ca profesionişti în domeniul sanitar se află într-o poziţie unică în
promovarea sănătăţii din cauza accesibilităţii de către publicul larg la farmacia cu circuit
deschis în care îşi desfăşoară activitatea.
Aceştia pot promova activ bunele practici de sănătate atât prin exemplul personal cât şi
prin responsabilitatea de a transmite informaţia profesională către public prin utilizarea de
broşuri şi buletine informative, publicaţii şi reviste de specialitate şi prin consilierea asupra
medicaţiei, îmbunătăţirea complianţei şi monitorizarea pacientului.
Asistenţii de farmacie pot participa la activităţi de educaţie sanitară orientate către
populaţie:
– îndrumând pacienţii către medici şi agenţiile comunitare furnizoare de servicii de sănătate;
– participând la programe comunitare de educaţie vizând: programele de imunizare, bolile cu
transmitere sexuală, sănătatea mentală, abuzul de substanţe şi medicamente, prevenţia
otrăvirii, planning-ul familial, renunţarea la fumat, abuzul de alcool, fluorurarea,
identificarea semnelor timpurii ale unor boli grave (cancer, etc), terapii alternative, pregătirea
dezastrelor, protecţia mediului, siguranţa locului de muncă
– oferind sfaturi privind medicamentele şi nutriţia;
– participând la acţiuni de screening pentru HTA şi diabet;
– participând la programe de control a greutăţii, etc.
~95~
EXERCIŢII
CAPITOLUL: EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE
1. Ce informaţii oferiţi unui pacient privind riscul autoadministrării antibioticelor ?
2. Ce informaţii oferiţi legate de riscul utilizării tranchilizantelor sau psihostimulentelor ?
3. Ce recomandaţi unei persoane care doreşte să renunţe la fumat?
4. Ce măsuri utile recomandaţi unei persoane pentru igiena somnului.
5. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la terapia de înlocuire a nicotinei (fumatului)
sunt adevărate:
a) STT-urile sunt preferate gumelor din cauza efectelor adverse;
b) plasturii transdermici determină nivele serice mai consistente peste 24 h de la
administrare în comparaţie cu gumele masticabile;
c) prin administrarea de gume masticabile apare dependenţa de nicotină;
d) prin folosirea gumelor masticabile cu nicotină nu va apărea dependenţa la
terapia de înlocuire.
6. Care dintre următoarele mijloace de renuntare la fumat sunt cel mai putin eficiente:
a) administrarea transdermică a nicotinei;
b) consilierea de grup, fără intervenţie farmacologică;
c) consilierea de grup cu intervenţie farmacologică;
d) abstinenţa autocontrolată, fără nici o susţinere farmacologică sau
psihologică.
~96~
etáÑâÇáâÜ|
~97~
ALTE PRODUSE DE SĂNĂTATE ELIBERATE
DIN FARMACIE
Produsele de îngrijire a sănătăţii, altele decât medicamentele, se eliberează din
farmacie la cererea pacientului sau a reprezentantului său pe prescripţie medicală ca adjuvant
al unei terapii mediamentoase sau la recomandare.
Ca şi în cazul medicamentelor, eliberarea acestor produse se desfăşoară în oficină,
încăperea în care are acces publicul.
În categoria altor produse de îngrijire a sănătăţii sunt incluse produse dietetice,
dispozitive medicale, articole şi aparate tehnico-medicale, suplimente alimentare şi alimente
cu destinaţie specială, plante anodine şi produse pe bază de plante anodine, produse de
puericultură, echipamente, materiale sau produse destinate protecţiei sau îmbunătăţirii
sănătăţii, produse pentru protecţia împotriva bolilor cu transmitere sexuală sau cu acţiune
contraceptivă, produse homeopate, produse destinate aromaterapiei, alte produse destinate
utilizării în unele stări patologice.
Eliberara produselor de îngrijire a sănătăţii se face cu informarea şi consiliera
pacientului sau solicitantului.
PRODUSE TEHNICO-MEDICALE
Produsele tehnico-medicale sunt reprezentate de instrumente, aparate, echipamente sau
articole, utilizate singure sau în asociere, cu scop de:
– prevenire, diagnostic şi tratament a unei boli sau compensare a unei leziuni ori a
unui handicap;
– investigaţie, înlocuire ori modificare a anatomiei sau a unui proces fiziologic;
– controlul contracepţiei.
Aceste produse sunt destinate uzului clinic (în spital), în cabinete medicale individuale
sau în farmacii.
După calea de acces se clasifică în:
– produse tehnico-medicale pentru acces pe cale parenterală;
– produse tehnico-medicale pentru acces pe cale nazală / respiraţie;
– produse tehnico-medicale pentru acces pe cale digestivă;
– produse tehnico-medicale pentru acces pe cale gernito-urinară
În funcţie de gradul de risc se disting mai multe clase de produse:
~98~
– produse din clasa I: de risc slab, care include materiale de pansament, comprese,
mănuşi chirurgicale, pungi urinare, etc.
– produse din clasa II: de risc mediu, care include catetere scurte, dispozitive neinvazive,
destinate perfuziilor.
– produse din clasa IIb: de risc potenţial, care cuprinde dispozitive invazive chirurgicale,
sonde gastrice pentru utilizarea mai mare de 30 de zile.
– produse din clasa III: de riscul cel mai ridicat care include dispozitive invazive
chirurgicale în contact cu sistemul nervos central sau cu inima, catetere centrale,
pentru o utilizare mai mare de 30 de zile.
La eliberarea acestor produse, personalul de specialitate, trebuie să transmită informații
asupra particularităţilor produsului pacientului sau reprezentantului său:
– tipul, destinaţia şi modul de utilizare a materialelor de pansat;
– modul de utilizare a unor dispozitive de administrare parenterală (seringi, ace, branule,
catetere, truse de perfuzie) şi caracteristicile acestora (reutilizabil sau nu, activ sau
invaziv, steril sau nesteril).
– condiții specifice de conservare şi manipulare, instrucţiuni specifice de întrebuinţare,
obligativitatea verificării integrităţii ambalajului în cazul unui dispozitiv steril, înainte
de utilizare şi recomandarea de a nu fi utilizat în caz de deteriorare.
SUPLIMENTE NUTRITIVE
Suplimentele nutritive sunt produsele alimentare al căror scop este să completeze dieta
normală şi care sunt surse concentrate de nutrienţi (vitamine, minerale) sau alte substanţe cu
efect nutriţional sau fiziologic, separat sau în combinaţie, comercializate sub formă dozată,
precum capsule, pastile, comprimate, pilule şi alte forme similare, (formă unidoză), pachete de
pulbere, fiole cu lichid, sticle cu picurător şi alte forme asemănătoare de preparate lichide sau
pulberi destinate consumului în cantităţi mici, măsurabile (forme multidoză).
Eliberea unui produs de acest tip trebuie să fie însoţită de următoarele informații :
– suplimentele nutritive nu au proprietăţi de prevenire, tratare sau vindecare a unei boli
umane;
– ele nu sunt destinate să înlocuiască un regim alimentar diversificat;
– menţionarea conținutului în nutrienţi sau altor substanțe şi indicarea naturii acestora;
– porţia din produs recomandată pentru consumul zilnic, cu specificaţia ca doză zilnică
să nu fie depăşită;
~99~
– dozele pentru copii se recomandă de către medicul de familie sau medicul pediatru;
– produsele nu trebuie lăsate la îndemana copiilor.
PRODUSE DIETETICE
Sunt produse supuse unor reglementări precise în ceea ce priveşte compoziţia,
condiţionarea, etichetarea şi controlul calitativ.
Se disting:
Produsele dietetice de regim sunt articole de regim alimentar destinate unei alimentaţii
particulare şi anume nevoilor nutriţionale provocate de boală sau de dereglarea
metabolismului.
Produsele dietetice de efort sunt produse echilibrate în proteine, glucide, lipide
( pentru aport caloric şi substanțe de protecţie).
Pot fi alimente cu predominanţă lipidică sau glucidică, în care este realizat un echilibru
între aportul caloric şi protecţie (vitamine, săruri minerale).
Sunt indicate pentru persoane al caror organism este supus la un efort excepţional.
PRODSE DE PUERICULTURĂ
Sunt alimente cu destinaţie nutriţională pentru copii. În această caterorie de produse se
includ:
– lapte praf pentru sugari;
– preparate aliementare pe bază de cereale şi alte alimente pentru sugari.
Eliberarea acestor produse trebuie să fie însoţită de precizări referitoare la:
– iniţierea alimentaţiei artificiale, numai după consultarea prealabilă a medicului;
– utilizarea formulei adecvate, conform grupei de vârstă a sugarului;
– respectarea condiţiilor de conservare şi depozitare;
– încurajarea alimentaţiei naturale acolo unde este posibil;
– îndrumarea părinţilor pentru introducerea alimentaţiei complementare prin consiliere
orală, scrisă, sau prin alte mijloace de informare (broşuri, pliante).
~100~
PRODUSE VEGETALE MEDICINALE
Prin produse vegetale medicinale se înţeleg plante sau părţi din plante, alge, ciuperci,
licheni, prezentate întregi, fragmentate sau tăiate, utilizate ca atare sau sub formă uscată.
Unele exudate naturale, care nu au suferit prelucrări specifice, sunt de asemenea considerate
produse vegetale medicinale.
~101~
PRODUSE VEGETALE PENTRU CEAIURI
Sunt constituite exclusiv din unul sau mai multe produse vegetale destinate obţinerii
de preparate apoase pentru uz oral prin decocţie, infuzare sau macerare.
Aceste preparate extractive apoase se prepară înainte de utilizare.
Produsele vegetale prin ceaiuri sunt prezentate de obicei în vrac sau în plicuri.
Preparatele vegetale instant pentru ceaiuri sunt pulberi sau granule ale unuia sau mai
multor preparate din produse vegetale, destinate preparării extempore a unei soluţii pentru uz
oral.
Eliberarea produselor vegetale medicinale trebuie să fie însoţită de precizări privind:
– indicaţia produsului în funcţie de conţinutul în principii active;
– modul corect de utilizare sau administrare în funcţie de forma farmaceutică:
comprimate, drajeuri, soluţii extractive apoase (infuzie, macerat, decoct, sirop); soluţii
extractive hidroalcoolice (tincturi), extracte fluide, pulberi liofilizate, capsule, capsule
gelationoase moi, soluţii injectabile, sucuri proaspete din plante medicinale, unguente,
uleiuri medicinale, inhalaţii, gargarisme;
– atenţionarea specială a persoanei căreia i se eliberează plante ce conţin substanțe
active cu acţiune terapeutică foarte puternică (glicozide cardiotonice, alcaloizi,
saponozide hemolitice), care necesită dozare corespunzătoare şi un control al
administrării.
– prevenirea pacientului asupra posibilelor interacţiuni ale unor plante cu unele
medicamente utilizate de acesta (cele mai frecvente fiind acele produse de sunătoare,
aloe, ginseng, salvie, valeriană, ceai verde).
– conservarea şi depozitarea corectă a acestor produse în condiții corespunzatoare de
temperatură, lumină, umiditate.
– utilizarea produsului doar în termenul de valabilitate prevăzut pe ambalajul său.
~102~
EXERCIŢII
CAPITOLUL: ALTE PRODUSE DE SĂNĂTATE ELIBERATE DIN FARMACIA
COMUNITARĂ
1. Daţi două exemple de produse sub formă de suplimente nutritive care conţin una din
categoriile menţionate mai sus.
2. Ce vitamine şi minerale sunt incluse în unele exemple de produse comercializate ca
suplimente nutritive?
3. Redaţi menţiunile făcute pe eticheta unui supliment nutritiv.
4. Daţi exemple de produse dietetice lactate recomandate pentru diverse grupe de vârstă.
5. Daţi exemple de produse care conţin fibre alimentare (denumire comercială, compoziţie,
indicaţii, producător).
6. Menţionaţi un exemplu de produs constituit din concentrat de proteine destinat alimentării
prin sondă (denumire comercială, compoziţie, indicaţii, producător).
7. Daţi exemple de produse tehno-medicale utilizate pentru accesul pe cale respiratorie.
8. Menţionaţi produsele tehno-medicale destinate accesului urinar existente în farmacia de
practică.
9. Ce sunt fibrele alimentare şi cum acţionează?
10. Menţionaţi articolele şi accesoriile pentru stomatologie existente în farmacia de
practică.
11. Exemplificaţi trei medicamente din plante, precizând substanţele active sau preparatele
din plante conţinute şi indicaţiile terapeutice.
~103~
12. Menţionaţi câteva exemple de medicamente din plante: forma farmaceutică, ingredient
activ, indicații terapeutice, producător.
13. Menţionaţi câteva exemple de tincturi din farmacie precizând indicaţiile acestora.
14. Menţionaţi ce alte mijloace de îngrijire a sănătăţii aţi întâlnit în practică, în
farmacie, din categoriile: dispozitive de tracţiune, mijloace de deplasare, proteze.
15. Enumeraţi câteva produse recomandate pentru terapia compresiei.
~104~
etáÑâÇáâÜ|
100
~105~
PRODUSE COSMETICE ELIBERATE DIN FARMACIA
COMUNITARĂ
Definiţie
Produsul cosmetic este orice substanţă sau preparat care vine în contact cu diverse părţi
externe ale corpului uman (piele, ochi, unghii, buze, organe genitale externe, păr de pe cap şi
de pe corp etc.) sau cu dinţii şi mucoasa bucală, pentru a le curăţa, a le parfuma, a le modifica
aspectul şi/sau a le proteja ori a le menţine în bună stare.
Termenul mai nou de cosmeceutic (cosmetic activ sau dermato-cosmetic) se referă la
produsele care nu sunt total inerte farmaceutic, dar care se menţin în sfera produselor
cosmetice.
Dacă produsul cosmetic acţionează pentru curăţarea, îngrijirea şi înfrumuseţarea
aspectului, produsele dermato-cosmetice conţin ingrediente care aplicate la nivel cutanat
influenţează mecanismele biologice ale pielii.
În sensul acesta, sunt considerate cosmetic active, produsele exfoliante, produsele care
conţin substituienţi hormonali, agenţi antioxidanţi, depigmentanţi, stimulatori ai reînnoirii
celulare epidermice.
În conformitate cu reglementările legislative, produsele cosmetice trebuie să respecte
unele prevederi privind autorizarea şi circulaţia lor pe piaţă precum şi unele restricţii privind
substanţele admise a fi folosite în formulare, sfera de aplicare, concentraţiile maxime,
condiţiile de utilizare etc.
Există o mare diversitate de produse cosmetice şi dermato-cosmetice destinate îngrijirii
pielii şi părului, produse cosmetice decorative, precum şi articole de toaletă, prezentate sub
formă de creme, emulsii, loţiuni, geluri, uleiuri, pudre, spray-uri, etc.
În cazul eliberării unui produs cosmetic, farmacistul sfătuieşte persoana care solicită un
asemenea produs asupra următoarelor aspecte:
– alegerea produsului potrivit în funcţie de tipul de ten sau de fototipul de piele;
– modul corect de utilizare (locul aplicării, cantitate, momentul zilei);
– necesităţile pielii, în raport cu vârstă;
– proceduri de întreţinere a diverselor tipuri de ten;
– respectarea termenului de valabilitate al produsului după deschiderea flaconului.
~106~
EXERCIŢII
CAPITOLUL: PRODUSE COSMETICE ELIBERATE DIN FARMACIA
COMUNITARĂ
1. Menţionaţi câte trei produse fotoprotectoare care conţin agenţi filtru sau
agenţi ecran şi precizaţi care sunt acestea.
2. Ce recomandări faceţi consumatorului la eliberarea unui produs fotoprotector?
3. Daţi câteva exemple de creme hidratante şi precizaţi ingredientul activ.
4. Daţi câteva exemple de produse cu acţiune exfoliantă şi încadraţi-l în categoria
potrivită (exfoliant chimic sau mecanic).
5. Care este diferenţa dintre un produs deodorant şi unul antiperspirant?
6. Care sunt formele de prezentare ale unor produse deodorante existente în
farmacia de practică?
7. Ce reprezintă valoarea factorului de protective solară?
8. Ce şampoane antimătreaţă există în farmacia de practică?
9. Ce produse de igienă orală se eliberează din farmacie.
10. Ce tipuri de produse pentru igiena intimă aţi întâlnit în practică?
11. Ce produse antiacneice se găsesc în farmacia de practică?
~107~
etáÑâÇáâÜ|
103
~108~
FURNIZAREA ALTOR SERVICII DE ASISTENŢĂ
FARMACEUTICĂ
În farmacia comunitară, pe lângă activităţile menţionate anterior, asistenţii de
farmacie pot fi implicaţi şi în oferirea de servicii de asistenţă farmaceutică către populație.
Aceasta constă în determinarea unor parametrii biologici, însoţită de o informare şi o
consiliere adecvată şi în furnizarea unor dispozitive pentru testare in vitro la domiciliu.
Desfăşurarea acestor activităţi necesită existenţa unei baze legale şi a unei proceduri
validate la nivelul farmaciei.
De asemenea, este necesar să existe medicamentele şi materialele necesare şi un spațiu
special destinat pentru determinări, în care să se asigure confidenţialitatea şi corectitudinea
determinării.
Cele mai uzuale servicii farmaceutice oferite la nivelul farmaciei comunitare se referă
la:
– măsurarea tensiunii arteriale;
– măsurarea glicemiei.
Pentru efectuarea acestor activităţi se parcurg următoarele etape:
– pregătirea pacientului;
– măsurarea/determinarea propriu-zisă;
– interpretarea rezultatelor;
– consilierea pacientului (semnificaţia valorilor, modul de măsurare la domiciliu,
recomandarea de a merge la medic dacă valorile înregistrate se află în afara limitelor
normale).
În prezent, din farmacie se pot furniza diverse dispozitive medicale de măsurare sau
autotestare la domiciliu:
– termometre pentru măsurarea temperaturii corporale ( orale, rectale, timpanice);
– termometre pentru fertilitate folosite pentru depistarea ovulaţiei;
– aparate pentru măsurarea presiunii arteriale (sfignomanometrul cu mercur, aneroid,
electronic, automat);
– teste de sarcină – ovulaţia este precedată cu aproximativ 36 de ore înainte de un „val ”
preovulator de hormon lutenizan provenind din glanda pituitară (hipofiza) anterioară. La fel ca
şi gonodotropina chorianică umană LH este secretat în sânge şi urină şi poate fi depistat în
urină cu ajutorul unui test specific pe baza de autocompuşi monoclonali. Solicitantele
trebuie abordate în mod confidenţial.
~109~
– seturi de testare a ovulaţiei – au avantajul că testarea nu necesită personal specializat la
domiciliu, iar rezultatul este rapid. Totuşi se ia în considerare faptul că există numeroşi
factori care pot influenţa acurateţea testelor.
– teste pentru diabet;
Servesc pentru controlul hiperglicemiei fie în urină (testele clasice), fie în sânge (într-o
picătură de sânge capilar) când se realizează un control mai eficace al diabetului. Majoritatea
testelor pentru depistarea glicemiei implică formarea unei coloraţii care este comparată cu o
gamă de culoare standard realizându-se aprecierea calitativă şi cantitativă.
– alte teste de explorare (pentru determinarea colesterolului şi trigliceridelor).
Este recomandabil ca personalul specializat din farmacii să colaboreze strâns cu medici
de comunitate înainte de a-şi asuma sarcina oferirii unor asemenea servicii.
~110~
EXERCIŢII
CAPITOLUL: FURNIZAREA ALTOR SERVICII DE ASISTENŢĂ
FARMACEUTICA
1. Enumeraţi tipurile de glucomete existente în farmacia de practică şi menţionaţi principiul
lor de funcţionare.
2. Enumeraţi principalele caracteristici ale glucometrului CODE FREE.
3. Descrieţi informaţiile oferite privind procedura aplicată la efectuarea testului pentru
Ovulaţie.
4. Enumeraţi câteva exmple de tensiometre şi faceţi o clasificare a lor în funcţie de modul de
utilizare.
5. Ce kituri pentru testarea diabetului aţi întâlnit în farmacie?
6. Când se măsoară temperatura orală, termometrul trebuie să fie amplasat în gură pentru:
a) 1 minut;
b) 2 minute;
c) 3 minute;
d) 4 minute;
e) 5 minute.
7. Care dintre substanţele menţionate sunt detectate cu ajutorul kiturilor de testare a
sarcinilor:
a) hormonul luteinizant;
b) progesteronul;
c) ganodotropina corionică umană;
d) estrogenul;
e) hormonul de stimulare a foliculinei.
~111~
etáÑâÇáâÜ|
107
~112~
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
– Tehnologie Farmaceutică, Iuliana Popovici, D. Lupuliasa,
vol.1 (1997; 2001), vol. 2 (2008), vol. 3 (2009), Editura
Polirom,Iaşi
– Terminologie medicală şi farmaceutică, D. Lupuliasa, Lăcrămioara Ochiuz, Iuliana
Popovici, Editura Polirom 2007,
– Tratat de Farmacologie, Ediţia I, sub redacţia Aurelia Nicoleta Cristea, Editura
Medicală, Bucureşti, 2006
– Farmacie clinică, Aurelia Nicoleta Cristea, Editura Medicală, Bucureşti, 2006
– Remington – The Science and Practice of Pharmacy, 20- th edition, Lippincott
Williams & Wilkins, 2000
– Dermo-cosmetologie, Ana Maria Dumitrescu, Victoria Hîrjău, D. Lupuliasa, Editura
Polirom, 1998
– Diagnostic tests, D. M. Collett, in Pharmaceutical Practice, Vol. 2, Diana Collett,
Michael Aulton, 373 – 376
– Responding to symptoms, C. Edwards, in Pharmaceutical Practice, Vol. 2, Diana
Collett, Michael Aulton, 357 – 372
– xxx Farmacopeea Română, Ediţia a X-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1993, 2009
– xxx Farmacopeea Română, Ediţia a X-a, Editura Medicală, Bucureşti, Suplimente
2000, 2001, 2004, 2006
– xxx Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul Sănătăţii. Cap. XIV
– Titlul “Medicamentul”
– xxx Legea nr. 305/2004 privind exercitarea profesiei de farmacist
– xxx Legea 339 din 29.11.2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi
preparatelor stupefiante şi psihotope – MO nr. 1095 din 5.12.2005
– xxx Ordin nr. 891 din 20 iulie 2006 privind aprobarea Modelului Fişei pentru
raportarea spontană a reacţiilor adverse la medicamente
– xxx Ordinul ministrului Sănătăţii nr. 1552/2004 pentru aprobarea Regulilor de Bună
Practică Farmaceutică
– xxx Legea privind Dispozitivele Medicale nr. 176/2000 publicată în Monitorul Oficial
nr. 544/noiembrie 2000
~113~
– xxx Legea privind Produsele Cosmetice nr. 176 publicată în Monitorul Oficial nr.
525/25 octombrie 2000
– xxx Directiva Cosmetică nr. 76/768 (1989)
– Victor Hîrjău, Dumitru Lupuleasa, Ghid de practică compactă în farmacie pentru
studenţi , Edit. Tehnoplast, bucureşti, 2013.
– Mihai Nechifor, Diana Ciubotaru, Magdalena Cuciureanu, Farmacografie practică, Edit.
Secom Libris, Iași, 2012.
~114~
Ghidul de practică în farmacie pentru asistentul medical este preluat
dupa Ghid de practică compactă în farmacie pentru studenţi, lucrare
realizată de un grup de autori coordonat de Prof. Univ Victoria
Hîrjău şi Prof. Univ Dumitru Lupuleasa.
Am considerat că lucrarea sus amintită corespunde cel mai bine
activităților de practică în farmacie.
Ghid de practică în farmacii pentru asistenţii medicali este adoptat
pentru elevii Şcolii Postliceale Sanitare Buzău şi are ca scop
pregătirea practică a persoanelor medii sanitare din farmacie.

Sale!